Protagonista interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine este actriță, scenaristă, regizor și militantă pentru drepturile minorității rome, un om de o sensibilitate rară și un simț artistic debordant. Nu se află pe lista scurtă a numelor celebre din showbiz, iar asta pentru că își canalizează energia pe proiectele în care crede și pe care le „cultivă“ cu multă atenție și drag.
Despre vulnerabilitate și viitor, dar și despre planurile actuale, am discutat în interviul de mai jos cu artista Alina Șerban.
Care este visul cel mare pentru 2023?
Visul cel mai mare pentru anul acesta ar fi să călătoresc mai mult, să-mi dau timp să respir și să mă dezvolt și fără muncă. Până acum, nu prea am știut cum să fac acest lucru fără muncă, pentru că pe mine munca m-a salvat. Însă, privind în urmă, nu mai știu cum mi-am petrecut anii, văd doar multă muncă. Sper ca anul acesta să mă bucur mai mult de viață.
Care este provocarea cea mai mare pe care o anticipezi pentru acest an?
Provocarea este să pot continua să lucrez, să pot să mă susțin financiar pe mine și pe ai mei, însă, în același timp, să acord timp și resurse și pentru mine.
Pentru cine este această piesă, „Cel mai bun copil din lume“?
Cred că piesa „Cel mai bun copil din lume“ este pentru varianta de copil din mine și pentru noi toți.
Ce ai aflat despre tine, interpretându-ți rolul?
Încă sunt în procesul de a afla lucruri despre mine, interpretând acest rol, pentru că a trebuit să mă privesc din afară ca să pot să îl scriu, să îl interpretez și să îl și regizez. Învăț faptul că, deși îmi doresc să arăt într-un anumit fel niște lucruri, cum ar fi legătura cu copilul interior, se întâmplă adesea să nu îmi amintesc acest lucru în spectacol.
De ce ar trebui să vedem această piesă?
Cred că acest spectacol este o călătorie, una prin care îi invit pe oameni să se regăsească cu copilul lor interior. Să se întrebe cum ar fi să te întâlnești cu sine, varianta mai tânără.
Teatru sau film? Ce te definește cel mai bine, din perspectiva actorului?
Mă definesc poveștile spuse cu umanitate, prin care învățăm și împărtășim de la noi într-o călătorie și care ne marchează, ne schimbă. Nu aș putea să aleg între teatru și film. Pe ambele le iubesc și au bucuriile lor specifice. Pentru mine, pot să vă spun, este un privilegiu să le fac pe ambele și să mă întâlnesc prin intermediul lor cu publicul. Este un cadou!
Majoritatea rolurilor interpretate sunt cu un puternic impact emoțional. Cât de mult te consumă pregătirea, dar și turnarea peliculelor?
Desigur, depinde de rol și de condițiile filmării, lucrul cu regizorul și așa mai departe. Însă, atunci când crezi într-o poveste, resursele tale interioare și fizice se focusează și se dedică în totalitate poveștii. Sunt și lucruri pe care trebuie să le faci după terminarea proiectului, să te încarci, să dormi suficient. Uneori, eu mă încarc uitându-mă la „The Simpsons“ sau ceva ce este total diferit, care mă deconectează de la munca de zi cu zi.
Ai apelat la consiliere psihologică, de-a lungul vremii?
Nu am avut vreodată resursele financiare necesare să fac asta. Am făcut puțin în liceu, dar nu a fost ceva ce m-a ajutat cu adevărat. Acum de curând, mă bucur să spun că beneficiez de terapie și este un real privilegiu să știu că în fiecare marți am o întâlnire cu mine.
Ți s-a întâmplat să vrei să renunți la cariera artistică?
℗PUBLICITATE
Da, de foarte multe ori. Mi s-a întâmplat să nu înțeleg mediul, toate nedreptățile și greutățile și acest lucru să mă pună la pământ. Am vrut să renunț la carieră, dar nu la a spune povești. Dragostea față de teatru și film niciodată nu s-a schimbat. Însă, cu ajutorul oamenilor din jurul meu, mai ales cu ajutorul publicului, care îmi amintește mereu că reușesc să ajung la el, am reușit să depășesc astfel de momente. Publicul este motorul meu pentru a continua.
Ai experimentat vreodată burnoutul?
Da. Cred că de câteva ori am alunecat în această prăpastie. De exemplu, după Gypsy Queen mă simțeam ca o carcasă umană. Dar încet-încet am început să-mi revin. N-a fost ușor. Sunt mai mereu pe marginea prăpastiei.
Parcursul vieții tale nu a fost unul lin. Cu toate acestea, ai vorbit deschis despre etnia din care faci parte și despre ceea ce ai trăit și trăiești în prezent. Cât de provocator poate fi să-ți pui sufletul pe tavă, în fața lumii?
Desigur că nu este ușor și nu mi-a fost niciodată la îndemână. Dacă o fac, o fac pentru un scop mai mare decât mine și anume că eu chiar cred că poveștile pot să ne aducă împreună, că atunci când asculți povestea cuiva și te poți identifica cu acesta, înțelegi că suntem mult mai asemănători, că avem mult mai multe lucruri în comun decât lucruri care ne separă. Nu mi-a fost și nu-mi este ușor, dar scopul mai mare decât mine îmi dă putere.
Care este cel mai recent tandru gest făcut de partenerul de viață?
Cred că sunt foarte multe, mari și mici, în ultima vreme. Chiar și faptul că are grijă să-mi facă ceai seara pentru că a doua zi am spectacol și mă ajută pentru voce, că se trezește mai devreme să iasă cu câinele, că mă învelește seara.
Care sunt cele mai indiscrete mesaje pe care le-ai primit în căsuța de DM?
Am foarte multe lucruri de făcut și nu le dau atenție. Încerc să țin de energia mea pozitivă cu încăpățânare și să mă gândesc la eficiența timpului. Îmi canalizez această energie pentru ce trebuie. Îmi aleg cu grijă lucrurile pe care să-mi cheltui energia și concentrarea mea.
Cartea „Într-o voce nerostită“ ne încurajează să descoperim limbajul tainic al trupului nostru. Tu cât de des îți asculți corpul?
Aici ridic mâna la „vinovat“. De foarte multe ori pun munca înaintea sănătății mele și de cele mai multe ori mi se arată că, muncind extenuată, nu produc și o muncă mai bună. Totuși, sunt cazuri când, efectiv, trebuie să fac asta. Dar în fiecare an îmi propun să fac greșeli noi și nu vechi. O greșeală veche este să continui în ritmul pe care îl am și încerc să lucrez la asta.
Care sunt proiectele teatrale în care te putem vedea în viitorul apropiat?
V-aș propune să vorbim întâi despre un proiect foarte drag mie, care se numește „Fără frică – Povești din lumea noastră“, în care lucrez cu tinere și tineri din Sistemul de protecție al copilului. Proiectul este parte din programul În Stare de Bine, finanțat de Kaufland și implementat de FDSC. În acest proiect, tinerii devin ei înșiși regizorii propriilor lor povești. Așa cum eu îmi spun povestea, am marea bucurie, responsabilitate și onoare să îi ghidez și pe alții să-și spună povestea. Sper să putem vorbi mai pe larg, atât despre proiect, cât și cu tinerii din proiect. Iar despre teatru, vă aștept la Teatrul Național București la spectacolul „Cel mai bun copil din lume“ și sper, poate în septembrie, să vorbim și despre alt proiect.
Despre Alina Șerban și activitatea ei puteți afla mai multe de pe paginile de Facebook AlinaSerban și AsociatiaUntoldStories.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
