Bartosz Ostalowski este un pilot de curse polonez, singurul pilot de curse din lume care nu are brațe și conduce cu picioarele. Este acreditat de Federația Internațională de Automobilism și participă în aceleași competiții ca ceilalți piloți ai Polish Drift Championships și ai ligilor europene.
De curând, Bartosz a început să participe la conferințe și seminarii ca speaker motivațional și a lansat propriul serial televizat, unde testează automobile exclusiviste și discută cu diverși invitați despre pasiunile lor. Altă pasiune a lui Bartosz este pictura, este membru al VDMFK Publishing House, unde oamenii pictează cu picioarele și gura.
Ești pilot profesionist de curse, ca mulți alții. Însă tu ai ceva aparte, și anume faptul că nu conduci cu brațele. Cum este să conduci o mașină cu picioarele?
Așa este. Sunt singurul pilot profesionist de curse din lume care conduce cu picioarele. Când mi-am pierdut ambele brațe într-un accident de motocicletă, am fost convins că pasiunea mea pentru sporturile cu motor s-a sfârșit. În ciuda acestui fapt, nu am renunțat și am luptat să îmi îndeplinesc visul de a deveni pilot de curse. Am căutat soluții pentru a reveni la volan. Într-o zi am dat peste un video cu un șofer fără brațe care conducea cu picioarele. Iar asta mi-a dat speranță. A doua zi, m-am urcat împreună cu tatăl meu în mașina cu transmisie automată pe care o aveam, am pus piciorul stâng pe volan, piciorul drept pe accelerație și am condus pe o pistă de aeroport dezafectată. Acolo am testat mașina. A fost un moment magic – i-am dat bătaie și am condus. M-am simțit extraordinar. Totuși, poziția era nefirească. Am rezistat 15-20 minute la volan. Piciorul îmi obosise, dar eram fericit că reușisem. Am început să îmi antrenez picioarele, iar acum pot să conduc până la 6 ore.
Când conduc, piciorul stâng manevrează volanul, piciorul drept apasă accelerația, frâna și frâna de mână. Schimb viteza cu umărul drept, cu ajutorul unui schimbător special.
Îți folosești picioarele pentru multe alte activități și hobby-uri, de pildă pentru a mânca și a picta. Cum ai ajuns la o astfel de flexibilitate, să ții o furculită sau o pensulă între degetele de la picioare?
A fost nevoie de mult exercițiu și stretching. La început, scăpam toate obiectele. Dar nu am renunțat și am încercat din nou. La început, am învățat să mă joc pe calculator folosind picioarele și făceam asta mult timp. S-a dovedit o recuperare fizică grozavă pentru picioarele mele. Cred că după o perioadă picioarele mele au suferit o schimbare și s-au adaptat noii situații. Cu antrenament și and exercițiu, astăzi pot să mănânc și să pictez cu picioarele.
Când a început visul tău de a deveni pilot de curse?
Dintotdeauna am visat să fiu pilot profesionist de curse. În copilărie îmi plăcea să conduc mașina așezat în brațele tatălui meu. În adolescență citeam reviste și urmăream emisiuni din lumea auto și construiam primele mele motociclete. Am avut mereu acest vis în suflet.
Se știe că în 2006 ți-ai pierdut ambele brațe în urma unui accident de motociletă. Noi suntem o platformă de psihologie online, deci fără doar și poate vrem să aflăm cum ai reușit să lași în urmă depresia și neputința și să găsești forța să mergi înainte?
Cred că pasiunile mele – sporturile cu motor și pictura – m-au ajutat să revin la o viață „normală“. M-am concentrat pe idealul meu și am luptat să îl îndeplinesc. Am privit problemele ca pe provocări. Am căutat în permanență soluții noi. Chiar dacă într-o zi nu reușeam să fac ceva și eram dezamăgit, încercam din nou a doua zi. Cu timpul, reușeam și vedeam progresul. Acest progres mi-a arătat că pot să revin la o viață normală și m-a motivat.
℗PUBLICITATE
Cine a fost sprijinul tău afectiv pe parcursul acestui proces de recuperare și reinventare?
Familia și prietenii mi-au stat alături după accident. De asemenea m-a ajutat enorm să întâlnesc oameni aflați în situații similare, precum Katarzyna Rogowiec, care nu are brațe, dar duce o viață normală și muncește. Am înțeles că totul este posibil și că pot îndeplini toate sarcinile zilnice.
Cum ți-a afectat viața personală accidentul pe care l-ai suferit la 19 ani?
Accidentul a schimbat multe lucruri în viața mea. Înainte de accident, credeam că persoanele cu dizabilități nu sunt independente și depind de alții pentru ajutor. Acum văd că nu e așa. Sunt idependent în viața de zi cu zi. Totodată am învățat să apreciez ce am. Am devenit mai hotărât: dacă îmi propun ceva, fac tot posibilul să îmi ating scopul. În mod paradoxal, cred că am devenit mai puternic, pentru că acum știu că diferitele evenimente nefericite nu mă pot înfrânge.
Se spune că momentele de răscruce din viață aduc pierderi, dar și oportunități. Ce ai aflat despre tine și despre oameni în general din toată această experiență de reinventare personală?
Cred că așa este. Eu sunt dovada că este așa. Când mi-am pierdut brațele, am crezut că viața mea s-a sfârșit, dar cu timpul am descoperit noi posibilități care mi-au permis să trăiesc ca înainte. Am văzut că în situații de criză ne găsim motivația și realizăm lucruri care păreau imposibile. Cu hotărâre și muncă asiduă ne putem depăși orice limite.
Te-am ascultat de curând vorbind pe scena TEDx la Cluj și ai stârnit ropote de aplauze. Ți-ai propus să intri mai des în rolul de speaker motivațional?
Cu siguranță! Am observat la un moment dat că am vocația de a inspira alți oameni să își înfrunte dificultățile. Povestea mea demonstrează că putem fi fericiți și după un accident ca al meu. În ultimii ani am participat la diferite evenimente: conferințe, întâlniri de afaceri sau evenimente publice. E o bucurie pentru mine și sunt fericit că pot ajuta cumva alți oameni aflați într-o etapă a vieții în care și-au pierdut motivația. Primesc multe mesaje și comentarii că discursurile mele oferă un punct de reper oamenilor ca să lupte pentru visurile lor.
Când te vom mai vedea în România? Ce impresie ți-a lăsat Cluj-Napoca?
Este o întrebare grea. În acest moment nu am în program o călătorie în România, dar poate apărea oricând ocazia să particip la alt eveniment sau la o competiție de drifting acolo. Am reușit să explorez Cluj-Napoca cât am stat acolo și am vizitat principalele obiective turistice. Este un oraș foarte frumos, cu arhitectură interesantă. M-am simțit foarte bine în Cluj-Napoca datorită oamenilor foarte prietenoși și primitori.
Ce le transmiți celor nemulțumiți de viața lor, deși sunt privilegiați să aibă un corp fără dizabilități?
Le-aș spune să găsească acel lucru pe care îl fac cu pasiune și să își facă timp pentru el zilnic sau măcar săptămânal. Cred că este esențial să ne concentrăm pe aspectele pozitive și să privim problemele ca pe provocări pentru care trebuie să găsim soluții.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
