Protagonistul interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine este unul dintre cei mai versatili artiști români. Este scenarist și actor cu ștate vechi, familist convins și un om care participă la nenumărate maratoane, pentru diverse cauze umanitare. Din 25 noiembrie, pe marile ecrane, îl putem vedea în lungmetrajul Oameni de treabă, în regia lui Paul Negoescu. Despre vulnerabilități și pasiuni, despre limite și provocări, am discutat în interviul de mai jos cu artistul Iulian Postelnicu.
Ce face Iulian Postelnicu atunci când este agasat de emoțiile neplăcut? Cum le gestionezi?
Le observ și le las în pace, că-s doar emoții. Trec. Sau, că-s și material de studiu, scriu ce mi se pare că simt, de ce mi se pare că simt ce simt și felul în care văd că se transformă. Se mai întâmplă să mă deranjeze unele, așa că încerc să mă expun controlat și să văd ce și de ce.
Unii spun că este război, alții că este o operațiune militară specială. Pentru tine ce înseamnă ce se întâmplă în Ucraina?
Durere și moarte.
Ce mecanisme intrinseci găsești să îți poți face meseria la parametri normali?
Propria plăcere. De fiecare dată când n-am mai simțit plăcere mi-am zis că mă las.
Care este amintirea cea mai plăcută de la filmările „Oameni de treabă“?
Îmbrățișările de după ultima secvență.
Ce-ai aflat despre tine, în acest nou rol de om al legii (Ilie)?
Că pot fi incredibil de prost.
De ce ar trebui să vizionăm această peliculă?
Pentru că o să vă facă plăcere. [Râde]
Scenografie (scenaristică?) sau actorie? Ce te definește cel mai bine, din perspectiva profesională?
Povestitor.
℗PUBLICITATE
Majoritatea rolurilor interpretate sunt cu un puternic impact emoțional, fie că vorbim de comedie sau dramă. Cât de mult te consumă pregătirea, dar și turnarea peliculelor?
E fix invers, îmi face plăcere. [Râde] Cum ar fi să faci gogoși și să te dai de ceasul morții? Nu mai bine încerci cu cartofi prăjiți?
Ai apelat la consiliere psihologică, de-a lungul vremii?
Nu, sunt perfect. [Râde]
Ți s-a întâmplat să vrei să emigrezi?
Aproape zilnic.
Ai trecut, vreodată, prin experiența burnout-ului?
Mi se pare că da.
Care este cartea ce stă la tine pe noptieră și așteaptă să fie devorată?
Sunt o loază, am iPad-ul plin.
Care este cel mai recent gest tandru făcut pentru partenera de viață?
Sunt o bestie, nu sunt tandru. [Râde]
Se spune că de-a lungul vieții ajungem să ne rănim în relații, deși scopul nostru principal (pentru o viață sănătoasă) este să fim în armonie cu ceilalți. Cum reușești să creezi o balanță, atunci când oboseala și stresul sunt la cote maxime?
Încerc să văd în ce situație e celălalt. Uneori.
Cum te raportezi la copilul tău interior?
Păi, ce, gata, am crescut? Aoleu.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
