skip to Main Content

Stimați clienți dorim să vă anunțăm că livrarea comenzilor sosite în această perioadă este posibil să se efectueze cu o mică întârziere din cauza aglomerării firmelor de curierat. Vă mulțumim pentru înțelegere. Sărbători fericite! Refuză

Cum învățăm Să Primim, în Sezonul Darurilor

Cum învățăm să primim, în sezonul darurilor

O discuție recentă cu o prietenă, în care ea îmi povestea cum apropierea sărbătorilor o face să se simtă agitată din cauza atitudinii mamei ei, mi-a dat de gândit cu privire la dificultatea de a primi, pe care o întâmpină multă lume, printre care mă număr și eu, și pe care, fără să realizăm, le-o transmitem copiilor noștri. Pentru prietena mea, în fiecare an povestea se repetă: mama ei se pregătește cu câteva săptămâni înainte, face multe cumpărături, face curat în casă, gătește timp de câteva zile multe feluri de mâncare pentru masa de Crăciun, iar în ziua cu pricina este epuizată și morocănoasă. Nu primește cu bucurie niciun cadou, nu acceptă ajutorul nimănui, nici măcar pentru strânsul mesei sau spălatul vaselor de după, nu este deschisă și nu participă la discuțiile din familie, ba chiar mai mult, consideră că nimeni nu îi apreciază eforturile. În timp, prietena mea a început să se simtă îndepărtată și să se gândească la alternative pentru a evita să se mai expună acestui scenariu.

La rândul meu, anul trecut am fost foarte dezamăgită de reacția fetiței mele, care a făcut o adevărată criză când a primit de la unul dintre Moși” o jucărie pe care o mai avea deja. Mi-aș fi dorit să aprecieze gestul și să se bucure de surpriză, mai degrabă decât să își îndrepte toată atenția asupra obiectului în sine.

Am realizat că acest tipar le este cunoscut multora dintre noi… Pur și simplu a primi, fie că e un cadou, fie un compliment, atenție, ajutor, ne face să ne simțim stânjeniți, indispuși, chiar nemulțumiți. De multe ori, avem tendința de a minimaliza aceste gesturi, de a nega un compliment sau de a ne simți imediat obligați să facem cel puțin la fel.

Oare, ce ne face să reactionăm așa și cum am putea inversa procesul, astfel încât să fim mult mai deschiși la a primi?

Se pare că dificultatea de a primi poate apărea din varii motive, unele mai evidente, cum ar fi dorința de a nu părea egoist, și altele mai subtile, cum ar fi dorința de a evita intimitatea:

• Dorința de a nu fi egoist: Una dintre valorile creștine cele mai răspândite este sacrificiul de sine, dăruirea, înțeleasă într-un mod absolut și dusă la extrem. Să atragi atenția asupra ta, să îți exprimi nevoile, să te lași văzut de ceilalți este considerat egoism.

• Dorința de a nu fi manipulați: Dacă în copilărie părinții sau persoanele semnificative din viața noastră își manifestau afecțiunea doar în momentele în care făceam lucrurile conform așteptărilor lor sau dacă primeam complimente doar pentru că ei așteptau de la noi o anumită supunere, atunci mintea noastră a pus semnul egalității între „a primi“ și „a fi maipulat“, astfel încât la vârsta adultă vom face tot posibilul pentru a nu ne mai regăsi în acea postură.

• Dorința de a fi acceptat: Un studiu recent efectuat la Universitatea Yale a arătat că, atunci când oamenii oferă, se prezintă ca fiind responsabili, generoși și capabili, ceea ce implică faptul că sunt prieteni de nădejde. Din contra, atunci când solicită ajutor, pot părea că solicită prea multă atenție sau se consideră prea îndreptățiți, pentru a mai fi considerați  prieteni buni.

• Dorința de a nu rămâne dator: Din ce în ce mai des, probabil și datorită accentului pus pe consumerism, lumea asimilează dăruirea cu reciprocitatea, astfel că a primi ne face să ne gândim că la rândul nostru va TREBUI să facem și noi un cadou.

• Dorința de a evita intimitatea, conectarea: Atunci când primim cu inima deschisă, se creează momente prețioase de conectare. Pe când atunci când oferim, în mod paradoxal, ne ținem la distanță de oameni, închidem căile de comunicare.

• Dorința de a menține controlul: Atunci când ne deschidem inimile pentru a primi, deschidem și o parte vulnerabilă din noi înșine. Însă a oferi ne menține într-o zonă în care noi deținem controlul.

Toate aceste dorințe ascund, de fapt, temerile noastre: teama de a nu fi suficient de generoși și atenți cu ceilalți, teama de a pierde controlul, teama de a fi răniți – care, în definitiv, se traduc toate prin teama de a nu fi iubiți. De aceea, ajungem să oferim mai mult decât primim și se creează un dezechilibru care, la nivel mental, se poate traduce prin oboseală, iritare, blocaje.

Astfel că, de data asta, pentru a mă pregăti și a le pregăti și pe fete pentru noul sezon de cadouri, mi-am propus să văd cum pot inversa acest proces.

Primul lucru asupra căruia m-am oprit (și vă invit și pe voi să o faceți) a fost să reflectez asupra atitudinii mele atunci când primesc un cadou. Nu întâmplător, cuvântul care mi-a venit în minte a fost „dezamăgită”, exact aceeași atitudine pe care am dezavuat-o la copilul meu. M-am gândit la toate cadourile primite de la soțul meu, care ar fi trebuit să mă umple de bucurie doar prin simplul fapt că sunt de la el și că poartă în ele o bucățică din ființa lui. Însă, în realitate mă simt dezamăgită, ba pentru că mi se pare că nu și-a dat suficient interesul și nu s-a gândit la ce îmi doresc, ba că ar fi „trebuit” să știe ce îmi doresc cu adevărat, ba că nu e împachetat corespunzător și nu are o felicitare, ba că nu e suficient de des, ba că este exact ce i-am cerut și nu a făcut efortul să îmi aleagă ceva personal. Mergând mai profund în analiza acestui aspect, mi-am dat seama că de fapt încercam să văd în obiectele pe care mi le oferea „prețul” pe care îl punea asupra mea și asupra relației noastre. Total greșit!

Apoi am reflectat la atitudinea mea atunci când ofer un cadou. Fie că e vorba de copil, fie de soț, am fost surprinsă să realizez că de multe ori am preferat să aleg ceva ce eu consideram că le era util, în favoarea a ceva ce ei își doreau cu adevărat. Nu am simțit de prea multe ori încântarea lor atunci când le făceam cadouri, ceea ce m-a dus cu gândul la faptul că inabilitatea mea de a primi cadouri se răsfrânge și asupra capacității mele de a face cadouri. Tot „dezamăgire” am ajuns să găsesc și de partea cealaltă a monedei. Probabil că tot restul vieții noastre soțul îmi va reproșa că acum câțiva ani i-a cerut Moșului un cuțit de vânătoare și a primit șosete și lenjerie de corp.

Anul ăsta va fi altfel…

Am înțeles că a-ți permite să primești fără alte așteptări este un gest de auto-compasiune. Este totodată și un cadou în sine pentru cel care oferă. Dacă putem primi cu inima deschisă și lăsând de-o parte temerile de mai sus, îi vom permite celuilalt să ne vadă cu adevărat, să înțeleagă că gestul lui face diferența.

De asemenea, o doză de narcisim este sănătoasă, atunci când decidem să ne concentrăm atenția asupra primitului și mai puțin asupra oferitului. Simțul propriei valori și dreptul de a exprima nevoi care să fie împlinite de ceilalți ne conferă echilibru și armonie.

Nora Neghină

Nora Neghină este președinte și membru fondator al Asociației Mindsight România și expert în modelul de neurobiologie interpersonală dezvoltat de dr. Daniel J. Siegel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută