În zilele noastre, vaccinarea și anti-vaccinarea sunt două subiecte larg dezbătute. Majoritatea reprezentanților din domeniul medical, sunt de părere că vaccinarea e salvarea noastră în lupta cu pandemia de COVID-19. În timp ce multe alte voci, au o părere complet diferită.
Pentru a ne dumiri, am vrut să aflăm cum a fost raportarea generațiilor anterioare față de vaccinare, astfel am găsit o cercetare amplă realizată de medicul Jonathan Berman. Printre multe alte informații, autorul ne prezintă povestea lui Gandhi și schimbarea lui de perspectivă cu privire la vaccinare.
În 1921, Mahatma Gandhi, liderul mișcării pentru independența Indiei și scriitor prolific, a publicat cartea A Guide to Health („Ghidul sănătății“), în care a subliniat care sunt perspectivele sale asupra bolii. Gandhi a scris că e de părere că variola nu este o boală contagioasă, ci, mai degrabă, că ar fi cauzată de „sângele care devine impur ca urmare a unei tulburări a intestinelor; iar otrava care se acumulează în sistem este eliminată sub forma variolei.“
Despre vaccin, a scris: „Vaccinarea este o practică barbară și este una dintre cele mai fatale iluzii ale timpurilor noastre, care nu se găsește nici măcar la cele mai așa-zis barbare rase ale lumii. Suporterii săi nu se mulțumesc doar cu vaccinarea celor care nu pot obiecta împotriva ei, ci caută și să o impună cu ajutorul legilor penale și pedepselor riguroase asupra tuturor oamenilor“ și „Nici nu pot să nu am impresia că vaccinarea este o violare a exigențelor impuse de religie și moralitate. Băutul sângelui animalelor moarte este privit cu mare oroare chiar și de către cei care consumă carne în mod obișnuit. Și totuși, ce e vaccinarea, dacă nu absorbția sângelui otrăvit al unui animal viu și nevinovat? Omului cu frica lui Dumnezeu i-ar fi mai bine să devină de mii de ori victima variolei și chiar să moară într-un mod oribil decât să se facă vinovat de un asemenea sacrilegiu.“
Gandhi a subliniat cinci argumente pe care le are împotriva vaccinării: faptul că pregătirea vaccinului implică suferința unor vite nevinovate; faptul că vaccinarea ar putea împrăștia și alte boli în afară de variolă; că vaccinul împotriva variolei nu poate garanta imunitatea; că vaccinurile sunt murdare; și că boala nu poate fi vindecată de murdărie.
Totuși, până în 1930, Gandhi se poate să-și fi schimbat părerea, măcar parțial. După ce a fost martorul unei epidemii de variolă în care și-au pierdut viața mai mulți copii din cauză că părinții lor nu-i vaccinaseră, bazându-se pe perspectiva lui, Gandhi se pare că ar fi spus: „Nu pot să dorm. Acești copilași «se trec» ca mugurii. Simt greutatea morții lor pe umerii mei. I-am convins pe părinții lor să nu îi vaccineze. Acum, copiii mor. Și mă tem că se poate să fie doar rezultatul ignoranței și încăpățânării mele; și așa că sunt foarte nefericit“ și cu toate că el însuși în continuare nu a crezut în vaccinare, nu a mai stat niciodată în calea părinților care doreau să-și vaccineze copiii.