Cu Ines am înregistrat într-o dimineață de joi. Era devreme, dormise puțin și se simțea copleșită de situația războiului din Ucraina. Ca mulți dintre noi, de altfel. În timpul interviului, ne-am întrerupt ca să răspundă unui curier care aducea pachete cu donații pentru persoanele cu diabet din Ucraina. Insulină, glucometre, pen-uri sau teste de glicemie – toate trimise de oamenii din comunitatea pe care Ines o construiește de cinci ani încoace, de când a fost diagnosticată cu diabet zaharat de tip 1. Sunt peste 120 de mii de oameni care o urmăresc pe Facebook.
„Am făcut o simplă postare. Primisem un mesaj că sunt mai mulți tineri din Ucraina care au nevoie punctual de o listă de medicamente și consumabile și am scris comunității, iar frații noștri din România au făcut rost de tot. Îmi spuneau părinții: băiețelul meu are atâtea teste de glicemie, dar putem să îi facem lui mai puține ca să putem dona o cutie de teste. O altă familie mi-a zis: tatăl meu și-a schimbat rețeta de insulină și avem două pen-uri în plus. Din cei 100 de mii de oameni care urmăresc pagina și activitatea mea, am reușit să strângem în câteva minute tot ce era nevoie“, spune Ines.
Asta pentru că diabetul, sau orice altă boală cronică, nu are frontiere, iar empatia, sensibilitatea și omenia funcționează dincolo de orice.
Comunitățile din social media care schimbă lumea din jurul lor
„Încă din prima zi am rezonat cu toată situația și nu știam cum să ajut mai repede. Solidaritatea în rândul pacienților e tradusă prin altfel de suferință. Noi rezonăm dincolo de granițe, culoare, naționalitate, rasă. Diabetul e același lucru aici sau în Ucraina sau în orice altă țară“, consideră ea.
Împreună cu colegii din asociația ei, Type 1 Dreamers, dar și cu ajutorul celorlalte asociații de diabet din țară, a reușit să strângă o mulțime de donații pe care le trimit mai departe organizațiilor mari. Asta pentru că, spre deosebire de haine sau alimente, în cazul medicamentelor lucrurile sunt ceva mai complicate, îmi explică Ines. Persoanele cu diabet au tratamente individualizate, nevoile sunt diferite și trebuie să te gândești cum să nu faci rău din dorința de a face bine.
℗PUBLICITATE
„Cantitățile mari de insulină sunt păstrate la rece în stocul asociației și le vom distribui în momentul în care apare spitalul care are nevoie. Am decis să nu facem transporturi haotic, fără să anunțăm autoritățile române sau pe cele de peste graniță, să cerem ajutorul Crucii Roșii și UNICEF și să facem lucrurile organizat și responsabil. Altfel riscăm să risipim resurse.“
Iar insulina este o resursă vitală pentru persoanele care au diabet zaharat. Ce se întâmplă dacă nu faci insulină și nu ai acces la tratament?, o întreb.
„Îți pot da exemplul personal. E tot ce știu cu siguranță. Eu, fiind persoană insulino-dependentă, dacă nu fac insulină trei zile, pot intra în comă. Nu vreau să mă gândesc la scenariul acesta. Vreau doar să mă gândesc că facem tot ce ține de noi să nu se ajungă acolo și donațiile să ajungă la timp la cei care au atât de mare nevoie“, mărturisește ea.
Misiunea de a-i ajuta pe ceilalți
Pentru Ines, a-i ajuta pe ceilalți a devenit o misiune, spune ea, care a pornit ca un diagnostic care i-a schimbat nu doar viața, ci și felul de a fi.
„O misiune nu în sensul de responsabilitate impusă, ci cu sentimentul că ți-ai găsit locul, că ceea ce faci este semnificativ și din pură dorință de a ajuta, nu de a demonstra. Ceea ce mi se pare minunat. Dacă până la 23 de ani încercam să îmi impresionez colegii, profesorii, părinții și să demonstrez că sunt cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai cea, momentul diagnosticării a fost momentul zero în care mi-am dat seama că sunt infinit de imperfectă și că am o groază de probleme, de lipsuri și de vulnerabilități. După ce am aflat că am diabet, tot ce am făcut a fost din pură dorință de a ajuta comunitatea, fără să vreau să demonstrez ceva sau să încerc să impresionez. Totul este izvorât din dorința de a ajuta, pentru că diabetul te vulnerabilizează și te întărește în același timp, dar îți dă empatie și sensul că faci ceva semnificativ. Asta este ce a construit diabetul din mine și de asta fac lucrurile așa cum le fac.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
