Niculina Gheorghiță este psiholog clinician principal, psihoterapeut imago certificat internațional, formator și un specialist care aplică noua viziune a fizicii cuantice în viața de zi cu zi. Aflându-ne în luna iubirii și la doar câteva luni distanță de prima conferință națională Imago, am povestit cu Niculina despre ce presupune traiul într-un cuplu conștient și cum putem să ajungem la relația visurilor noastre.
Care sunt cele mai importante trei lucruri pe care ar fi bine să le cunoaștem pentru a ne îmbunătăți relația de cuplu?
Este important să știm că partenerul de cuplu are nevoi neîmplinite din copilărie care se răsfrâng și în relația de cuplu, că este important să-l percepem drept aliat și că este partenerul de călătorie în această dimensiune, în tot acest noian de provocări zilnice. Adică este omul pe care ne putem baza și care ne susține când călătorim prin experiențele personale. Când suntem într-un cuplu conștient, ne este mai ușor să reușim orice ne propunem și să nu ne mai simțim singuri.
Poate relația de cuplu să funcționeze de la sine, în voia întâmplării, sau are nevoie de implicarea noastră asumată și constantă?
Relația de cuplu este poate cea mai complexă și sensibilă relație din viața noastră. Astfel că ea se construiește în fiecare zi cu atenție, aprecieri, încredere, respect și iubire. Chiar dacă avem aceste atitudini deja formate, o comunicare armonioasă nu vine de la sine, deoarece fiecare partener de cuplu are de experimentat diverse situații pentru creșterea lui personală și efectul acestor experiențe se aduce automat și în cuplu. De aceea avem nevoie să fim responsabili de ce facem noi personal și ce aducem în cuplul nostru. De asemenea, relația de cuplu se întreține zilnic și constant cu prospețimea discuțiilor, cu aprecieri, surprize, joacă și frumos.
Spunem, adesea, că suntem prea ocupați cu partea materială a vieții pentru a mai ține cont de relații. Ce se întâmplă cu sănătatea noastră somatică și emoțională dacă suntem indiferenți față de spațiul dintre noi?
De fapt, când spunem că suntem foarte ocupați cu partea materială a vieții, ne este frică să stăm în relații, să fim conectați acolo sau nu știm cum să ne conectăm cu celălalt. Asta deoarece pentru mulți relația înseamnă ceva dureros și greu de gestionat. E mai ușor să spunem „am mult de lucru“, sau „plec în delegații“, decât să stau cu partenerul și să dezvoltăm un cuplu conștient. Mulți nu știm ce înseamnă conectarea conștientă cu celălalt. Asta din cauza convingerilor pe care le avem. Prin prisma a ceea ce am văzut în familia de bază în general (cuplul mama-tata, bunica-bunicul, întreținătorii din cupluri sau copii crescuți monoparental). Ne îndrăgostim de părțile pierdute din noi, pe care le regăsim la partener. Însă, după ce trece chimia endorfinelor, ne simțim (din nou) singuri, nu comunicăm cu celălalt, ascundem activități deoarece nu știm cum să le comunicăm din frică, de certuri sau neînțelegeri și uite așa se creează fisura în conectare și de aici suferințele relaționale care sunt multiple (ambii parteneri, copii rezultați din cuplu, familiile de bază, rudele, prietenii). Și astfel lipsa de conectare și comunicare creează diverse dureri emoționale care duc mai devreme sau mai târziu la efecte somatice în corpul fizic. Când un om este în disconfort fizic are nevoie doar să știe că este cineva lângă el. Prezența de acest fel se exprimă prin acțiuni empatice de exemplu îi oferi un ceai, o pătură, o vorbă bună, o muzică relaxantă. Astfel celălalt simte că nu este singur în experiența sa. Asta îl face să aibă putere să depășească orice încercare și să descopere puterea vindecătoare a relațiilor.
În noua lor carte, „Terapia imago“, Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt ne prezintă relațiile din perspectiva fizicii cuantice. La ce ne ajută această nouă viziune științifică?
Pentru mine reprezintă o abordare foarte la îndemână și firească. Cumva, această viziune pune piesa care lipsea, în forma sa foarte explicită, în celelalte abordări terapeutice în care m-am format. Piesa care dovedește că toți suntem interconectați și orice acțiune a noastră, mai bună sau mai puțin bună, se transmite celuilalt prin câmpul cuantic și astfel apare comunicarea profundă invizibilă. Din perspectiva imago, punctul nostru de acces la cosmos și senzațiile de vivacitate, bucurie și uimire care ne însoțesc sunt calitatea relațiilor noastre semnificative.
Aici putem rezuma prin șase idei fundamentale: efectul observatorului – universul este conștiința însăși; conștiința este o proprietate a tuturor lucrurilor; avem și o conștiință de sine și de aceea suntem acea parte a universului prin care el este conștient de sine; conștiința este realitate și noi suntem manifestarea conștienței; conștiința personală este o derivată a câmpului cuantic; „con“ din conștiință înseamnă „cu“ și știință înseamnă „a ști“, prin urmare sensul literar al cuvântului conștiință este „a ști cu“; ființele umane ca manifestare a universului conștient sunt intrinsec benigne și creative.
Această viziune ne ajută să conștientizăm că celălalt, oricum, știe ce acțiuni facem sau ce spunem chiar dacă nu-i prezent. Așa că acele atitudini de a ascunde ceva sau a omite să-i comunicăm celuilalt la nivel cuantic este deja transmis la nivel energetic si informațional.
În cultura noastră avem acea expresie cum că: Adevărul iese la suprafață mai devreme sau mai târziu. Orice acțiune este imprimată la nivel cuantic și oricât am avea intenția să ascundem va ieși la suprafață în planul concret cândva, poate fi azi, mâine, peste un an, peste 10 ani sau peste generații. Mai ales în relațiile de cuplu avem o legătură energetică invizibilă din pieptul unuia către pieptul celuilalt și, indiferent la ce distanță suntem, ne simțim unul pe altul și toate acțiunile noastre vizavi de relația de cuplu se transmit către celălalt.
Care este elementul care unește terapia de cuplu cu fizica cuantică?
Harville și Helen, și întreaga comunitate imago, susțin că ceea ce transformă individul este în final faptul de a fi prezent în viața altuia și de a experimenta conectarea în relații, nu acela de a încerca să te schimbi pe tine însuți sau pe celălalt, ca persoane individuale. Ci integrarea experiențelor trecute în conștientul tău.
Conectarea nu este ceva ce faci, ci este ceva ce suntem cu toții. În universul cuantic, fenomenele la care ne referim ca bază a sinelui reprezintă un câmp de informații-energie-conștiință aflat în continuă schimbare, care alternează între focus și flux, oglindind dualitatea particulă undă sau undiculă despre care teoria cuantică susține că este o caracteristică a tuturor fenomenelor din universul cuantic. Scopul terapiei imago este să elibereze oamenii din închisoarea propriilor creiere reactive și să-și recâștige starea naturală de colaborare deschisă. Aici ne ajută inclusiv postulatul lui David Bohm care spune că totul se întâmplă conform intenției observatorului. De exemplu dacă în cuplu intenția unui partener este să fie armonie, să comunice cu înțelegere și răbdare așa va fi. Dacă intenția este de frică și neîncredere așa va fi. Deci intențiile noastre sunt acelea care atrag energie spre manifestarea unei stări sau imprimarea unui rezultat.
℗PUBLICITATE
Pentru cine nu a citit nimic despre acest domeniu al fizicii, care sunt ideile de bază care ne pot ajuta în bunăstarea relațională?
Cel mai impresionant experiment din fizica cuantică este cel cu fanta și fotonii, din care a reieșit postularea că trăsătura definitorie a câmpului cuantic este dualitatea undă-particulă. Apoi că materia este energie compactă (Einstein cu ecuația E = mc²). Și că lumina = energie + informație + conștiință, este tărâmul invizibil din spatele lucrurilor materiale, însă conștiința nu este transcendentală, ci este naturală. Ea este ca un mușchi, crește cu cât ne dezvoltăm mai mult gradul sau capacitata de conștientizare (adică facem conexiuni noi, sau aha-urile noastre).
Astfel observatorul și cel care este observat sunt conectați și se influențează reciproc și totul se întâmplă conform intenției observatorului. Adică, daca fenomenul nu este observat se prezintă ca undă. Asta se duce spre ideea că natura apare ca undă chiar și atunci când nu există un creier care să o observe, iar asta pune în prim plan ideea că, unda ca o conștiință este sursa creierului și a tuturor fenomenelor materiale.
Fotonul devine undă sau particulă dacă cineva îl observă. Adică prezența sau absența observatorului determină dacă fotonul apare ca undă sau particulă. Cu alte cuvinte, procesul fenomen cuantic este particulă sau undă (numit la nivel colectiv) undiculă.
Această dualitate este o caracteristică ontologică a tuturor fenomenelor cuantice și se numește principiul complementarității.
Care ar fi câteva exerciții concrete pentru starea noastră relațională de bine?
● Primul exercițiu pe care-l recomand în relații și în special în relația de cuplu este ca în fiecare seara să-i adresați trei aprecieri reale partenerului de cuplu.
● Tot seara, când unul vrea să meargă la culcare, cel care mai stă să-i ofere o îmbrățișare, să-i ureze noapte bună, să-i spună că-l iubește și că se vor revedea mâine dimineață.
● Dimineața la trezire, la fel, îmbrățișarea de bun (re)găsit.
● Când fiecare pleacă la activitatea muncii zilnice se oferă reciproc acea îmbrățișare între 9 și 30 secunde, minim. Cu urarea de a avea o zi bună, cu succes și bucurie.
● În timpul zilei partenerii își trimit reciproc măcar un sms, cu un conținut prin care-l asigură pe celălalt că totul e bine și transmite câteva cuvinte dulci.
● La revenirea acasă, de la muncă, cei doi se reconectează tot cu o îmbrățișare și le recomand să povestească câte trei lucruri minunate care li s-au întâmplat în acea zi.
Luna mai aduce prima conferință națională Imago organizată în România. Ce beneficii reale putem dobândi în urma participării la astfel de conferințe?
Această conferință va fi un tărâm al cunoașterii, integrării și activării dorinței de a viețui în cuplu ușor, frumos și bine. Beneficiile reale sunt conștientizarea că viața longevivă este dată de relațiile armonioase, de bucuria conectării și evoluția în doi. Adică, eu și tu devine noi împreună spre creștere și evoluție.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
