Cu toții purtăm măști. Ne ascundem gândurile și sentimentele cele mai adânci și, de cele mai multe ori, prezentăm lumii o față luminoasă și controlată. Suntem selectivi cu ceea ce alegem să arătăm lumii și este normal să fie așa. Nu ne putem purta în societate așa cum ne purtăm în familie sau cu prietenii. În situații diferite, jucăm roluri diferite. Nu ne așteptăm ca oamenii să se comporte întâmplător, ci ne așteptăm ca ei să adopte anumite comporte în anumite situații. Fiecare context social implică un anumit set de așteptări, în ceea ce privește modalitatea „corectă“ de a ne comporta. Există o presiune considerabilă pentru a ne conforma rolurilor sociale. Rolul social oferă un exemplu de influență socială, în general, și de conformitate, în special. Cei mai mulți dintre noi, de cele mai multe ori, respectă liniile directoare impuse de rolurile pe care le îndeplinesc. Ne conformăm așteptărilor celorlalți, pentru a ne face plăcuți. Beneficiem de aprobarea lor, atunci când ne jucăm bine rolul, și suntem dezaprobați, când ne interpretăm prost rolul ce ne revine.
Conform teoriei rolurilor, toți jucăm în viață roluri similare cu personajele dintr-o piesă. Aceste roluri guvernează comportamentul nostru și determină modul în care vom interacționa în cadrul familiei, în relațiile personale și în relațiile noastre la locul de muncă, școală și societate, în general. Aceste roluri sunt adesea acceptate de bună voie, pentru că ele contribuie la menținerea liniștii și stabilității, iar din punct de vedere moral sunt considerate un lucru adecvat de făcut. Cu toate acestea, se întâmplă să nu acceptăm rolurile din motive altruiste. În schimb, le acceptăm pentru că „așa este bine“.
Uneori, aceste roluri sunt însămânțate cu niște trăsături care nu ni se potrivesc. Rolul pe care l-am jucat în familiile noastre de origine influențează foarte mult modul în care ne vedem în raport cu ceilalți oameni. Și, continuând să ne repetăm rolurile familiale, ne permitem să rămânem pe un teritoriu relațional familiar. Îngrijitorul din familia de origine își va asuma adesea rolul de îngrijitor în relațiile viitoare. Dificultatea apare atunci când rolurile pe care le repetăm nu sunt și rolurile pe care ni le dorim.
Conceptul de „rol“ derivă din teoria rolului social, conform căreia comportamentul oamenilor este afectat de interacțiunile de grup, de așteptările sociale și de așteptările legate de recompense și pedepse. Oamenii se conformează, în general, mediului înconjurător, iar rolul lor este un mod de a se conforma. Majoritatea oamenilor joacă mai multe roluri diferite în fiecare zi. O femeie ar putea juca rolul de soră în cadrul familiei sale și va servi acolo ca persoană de sprijin și confidentă. La locul de muncă, poate ocupa rolul de șef care are sarcina de a monitoriza activitățile oamenilor și de a determina recompensele și pedepsele. În cadrul grupului de prieteni, ar putea fi ca un „fluture social“, care îi determină pe ceilalți să vorbească și să se implice. Fiecare dintre aceste roluri necesită completarea unei nișe specifice într-un grup și vine cu un set de comportamente așteptate. Deși o persoană poate acționa ocazional în moduri care contravin rolului său, neconformitatea repetată poate duce la sancțiuni sociale.
În cadrul teoriei sistemelor familiale, fiecare membru al familiei joacă un rol, ca parte a unității familiale funcționale. Fiecare familie își stabilește propriile roluri pentru membrii ei. Cele mai uzuale roluri includ:
℗PUBLICITATE
- „Oaia neagră“ a familiei – Persoana care este acuzată de problemele familiei. Atunci când o familie participă la terapia familială, țapul ispășitor poate fi privit ca motiv pentru care familia are nevoie de terapie.
- „Eroul“ – Adesea tratat ca fiind un „copil bun“, eroul este un om responsabil și adesea ia povara de pe umerii altor persoane. El sau ea îndeplinește în mod constant (sau chiar depășește) așteptările familiei și poate fi presat să contribuie la salvarea altora sau să constituie o sursă de mândrie și fericire.
- „Mascota“ familiei – Mascota este asemănătoare cu clovnul clasei și e personajul care tinde să spargă tensiunea cu glume. Mascota este adesea percepută ca fiind jovială sau iubitoare de către străini, iar familia se poate baza pe ”mascotă” pentru a face ca familia să devină atrăgătoare pentru public.
Interacțiunea socială bazată pe roluri este, de obicei, automată. Ne asumăm adesea rolurile fără să ne gândim la ele. Dacă am reflecta întotdeauna la rolurile noastre înainte de a le interpreta, interacțiunea socială ar fi lentă, plictisitoare și plină de eroare. Rolurile ne ajută să interacționăm cu ceilalți și să păstrăm o ordine socială. Dacă ne asumăm un nou rol, așteptările impuse de acesta pot schimba modul în care interacționăm cu ceilalți și chiar modul în care ne vedem pe noi înșine.
Cultura societății este similară scenariului unei piese. Așa cum actorii dintr-o piesă învață care sunt replicile, unde să stea pe scenă, cum să-și poziționeze corpurile și multe alte detalii, așa învățăm și noi – ca membri ai societății – rolurile ce precizează modul în care ar trebui să interacționăm.
Această metaforă fundamentală a fost dezvoltată și popularizată de sociologul Erving Goffman (1959) în ceea ce el a numit o „abordare dramaturgică“. Prin aceasta, el a afirmat că putem înțelege interacțiunea socială ca și cum ar fi o performanță teatrală. Persoanele care interacționează sunt actori pe o scenă, lucrurile pe care le spun și le fac amintesc de cele ale personajelor jucate de actori și orice persoană care observă interacțiunea lor este echivalentă cu publicul unei piese de teatru.
Sociologii Jonathan H. Turner și Jan E. Stets rezumă această abordare astfel: „Indivizii sunt, în esență, actori dramatici pe o scenă unde joacă roluri dictate de cultură, la fel ca orice actor dintr-o piesă de teatru.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
