Este creator de conținut și ambasador Run in Bucharest, unde pe data de 29 iunie, va alerga cursa de 10km, alături de alți 5.000 alergători, la care ne îndeamnă să participăm. Spune că sportul face parte din viața ei, fiind o modalitate excelentă de a se menține sănătoasă fizic, dar mai ales emoțional. Este transparentă, deschisă și nu se sfiește să se arate publicului fără filtre și zorzoane online, iar asta o face autentică. Despre sport (alergare), iubire, pace și emoții am discutat în interviul #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine cu Sânziana Negru.
Care este relația ta cu sportul, cu alergatul, în special?
Relația mea cu sportul este lungă și mă bucur să fac sport, nu o fac de nevoie sau că mă forțez ci pentru că îmi place, îmi dă o stare de bine. Îmi place mult mai mult să alerg decât să merg la sală și chiar am și un Semimaraton de 21 de km la activ; mă bucur că am tras de mine să alerg atâția kilometri. Încerc să profit de fiecare ocazie să alerg pentru că mă simt foarte după ce o fac, chiar dacă la început îmi e greu să mă montez. Abia aștept evenimentul de pe 29 iunie, Bucharest Grand Prix, cursa la apus unde o să alerg în cursa de 10 km și abia aștept să mănânc ceva bun, meritat, după efort.
Ce faci atunci când ceva nu-ți iese?
De cele mai multe ori îmi testează motivația și mă „forțează“ să caut perspective noi, sau idei mai bune, iar asta îmi place și cred că e și necesar în viață.
Dacă ai fi pentru o zi bărbat, ce ai vrea să experimentezi?
Mi-ar plăcea să văd cum se simte să ai barbă. Și, poate interiorul – să vezi ce simte un bărbat, cum gândește.
Care este relația ta cu telefonul mobil?
Nu este foarte sănătoasă, prin prisma a ceea ce fac, încerc să reduc cât pot consumul de internet, adică doar să-mi fac treaba și să nu dau refresh și scroll, dintr-un reflex stupid.
Cum îți îmblânzești emoțiile, atunci când ele sunt copleșitoare?
Depinde de emoții, sunt unele care, deși copleșitoare, te ajută să devii vulnerabil și deschis, și asta mi se pare mereu frumos la un om. Când sunt emoții negative, încerc să raționalizez mult și să înțeleg de ce și ce mă face să mă simt așa, încât să trăiesc eu emoțiile, și nu ele pe mine.
Cum gestionezi hate-ul din online?
În 90% din cazuri, hate-ul este despre celălalt, nu despre tine. Bineînțeles că ești om și, uneori, te ating lucrurile spuse cu agresivitate, dar când înțelegi de unde vine nefericirea acestor oameni, nu mai iei nimic personal.
Cât de mult contează aspectul fizic pentru mediul online?
Cred că răspunsul este întrebarea în sine, dar formulată altfel: „Contează aspectul fizic pentru mediul online.“ Da, contează mult, dar eu cred că peste aspect, cântărește mai mult mesajul. Realul și adevărul.
℗PUBLICITATE
Cine este centura ta de siguranță?
Baza pe care mi-am creat-o în atâția ani de căutare de „mine“. Orice plimbare în natură. Întoarcerea la rădăcini, adică locul în care am copilărit și casa bunicului meu. Acolo găsesc mult sens și adevăr.
Ce sfat le-ai da femeilor care au un nivel de încredere scăzut în ele însele?
Să caute să înțeleagă cine sunt ele. Fără convenții sociale și fără aportul familiei din care provin. Să nu le fie frică să experimenteze lucruri și curiozități; așa ajungi să înțelegi cine ești și unde te duci, fără să se clintească prea mult decizia de a merge pe un anume drum.
Ce faci atunci când ai o jumătate de oră liberă?
Mă joc cu cățeii mei.
Ce contează mai mult: ce postăm sau ce trăim?
Bineînțeles că ce trăim. Și dacă n-am posta ce trăim, ar fi chiar ideal. Dar eu nu caut idealul. [râde]
Cum ai descrie meseria de content creator unei persoane mai în vârstă?
De exemplu, bunicului meu (cu care mai și filmez campanii), îi spun că fac tot felul de povești pe care le povestesc oamenilor de pe internet. Și cineva mă plătește, uneori, pentru asta.
Ce ai vrea să nu te mai întrebe oamenii niciodată?
Încă n-am ajuns la etapa aia de îmbătrânire, încât să n-am răbdare să răspund la o întrebare care mi-a mai fost pusă de câteva ori.
Cum arată ultimul gest tandru făcut partenerului de viață?
Ei uite, asta poate fi o întrebare pe care aș vrea să nu o pui, pentru că tot ce ține de relația mea, îmi vine să protejez și să nu expun, decât în doze foarte mici. Parcă în momentul în care povestesc lucrurile intime dintre noi, gesturile tandre… ele nu mai sunt ale noastre. Și se… „ieftinesc“.
Care este acel obicei pe care tu îl consideri normal, dar ceilalți, ciudat?
Să stau singură. Sau să aleg să fiu într-un grup de oameni și să-mi pun căștile, pentru a fi singură.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
