Adolescența… o perioadă fascinantă! Atât de fascinantă, încât am decis să dedic ani din viața mea studierii modului în care adolescenții simt și își reglează emoțiile. De ce, adolescența? Adolescența este o perioadă de maximă dezvoltare cognitivă, socială, emoțională și identitară. Îmi aduc cu drag aminte de anii adolescenței. Studiam la un liceu bun din oraș, într-o clasă plină de colegi foarte ambițioși. Foarte mulți învățam bine și ne ajutam unii pe alții să înțelegem fizica sau matematica și să ne facem temele. Timpul liber mi-l ocupam cu diverse activități. De la cântatul la orgă, la ieșit cu prietenii în oraș și până la activitatea intensă de voluntariat.
Sarcina fundamentală a adolescenților este să își dezvolte competențele sociale, emoționale și intelectuale, în scopul de a putea funcționa independent. Pentru a ajunge la această independență, creierul adolescenților trece prin niște schimbări fascinante. Adolescenții încep să exploreze lumea în care trăiesc și dedică tot mai mult timp relațiilor sociale. Nici nu este de mirare, având în vedere că abilitățile sociale se dezvoltă doar prin experiențele pe care ei le acumulează în relațiile cu alții. Știm cu toții că foarte important pentru adolescenți este grupul de prieteni. Ei trebuie să învețe cum să aparțină unui grup, cum să fie acceptați și cum să își dezvolte relații de cuplu. Interacțiunile sociale le oferă contextul în care pot să învețe cum să își regleze emoțiile, pot să înțeleagă mai bine modul în care gândesc și simt alții și pot să învețe să facă față eșecurilor și respingerii în relațiile cu alții. În această perioadă a vieții, are loc tranziția de la centrarea pe propria persoană, la centrarea pe alte persoane. Este foarte important ca părinții și profesorii să privească adolescența ca fiind o perioadă crucială de dezvoltare. Fără explorare și fără dezvoltarea relațiilor sociale, adolescenții nu vor putea să devină adulți independenți și împliniți.
Dincolo de dezvoltarea socială și emoțională a adolescenților, dezvoltarea lor intelectuală și identitară joacă un rol foarte important. Studiile de specialitate ne arată faptul că, în această perioadă, putem învăța cel mai mult și cel mai repede. Legăturile neuronale devin tot mai rapide (datorită mielinizării), atunci când sunt folosite. Dacă, în perioada copilăriei, legăturile cele mai puternice erau locale, adică între zone apropiate din creier, acum devin tot mai puternice legăturile dintre zone mai îndepărtate ale creierului. De ce este acest lucru important? Zonele responsabile de procesarea informației emoționale și a recompensei devin mai conectate cu zonele care controlează comportamentul uman, printr-un proces de tip top-down. Spre exemplu, comunicarea dintre amigdală sau striatul ventral (zone implicate în procesarea afectivă și a recompensei) și cortexul prefrontal (implicat în controlul emoțional și luarea deciziilor) devine tot mai puternică, lucru ce duce la un control emoțional mai bun și la luarea unor decizii mai bine fundamentate.
Totodată, putem observa că ceea ce învață adolescenții în această perioadă este puternic influențat de motivația lor. Dacă sunt pasionați de o disciplină sau de un instrument muzical, această motivație puternică îi va ajuta să dedice un număr considerabil de ore dezvoltării acelor abilități. Ei vor dedica multă energie, timp și pasiune activităților pe care le consideră importante. Adolescenții au provocarea de a descoperi ce anume îi motivează și cum se pot automotiva pentru a îndeplini și sarcini care nu par așa de interesante – cum ar fi, de exemplu, studierea unei discipline care nu le place. Dezvoltarea abilității de a amâna recompensele imediate și de a se mobiliza pentru a atinge obiective mai îndepărtate în timp (de exemplu, promovarea examenului de bacalaureat) este foarte importantă pentru viața lor de adulți, pentru înscrierea la o facultate și pentru obținerea și păstrarea unui loc de muncă.
Motivația adolescenților se dezvoltă cel mai puternic în contexte sociale, când au prieteni alături de care pot face anumite lucruri sau când se află în competiție cu alți adolescenți. Dezvoltarea identității și răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?“ rezultă din explorare și din compararea cu alții. Ce aleg adolescenții să fie și să devină depinde foarte mult de valorile primite din familie și de experiențele pe care ei le-au avut până în perioada adolescenței. Nu de puține ori, am întâlnit adolescenți de 16 sau 17 ani care mi-au spus că au fumat, dar s-au lăsat de fumat, pentru că fac un sport de performanță și fumatul le afectează rezultatele. În acest caz, adolescenții găsiseră un grup de prieteni și o activitate în cadrul căreia comportamentul nesănătos nu era valorizat.
℗PUBLICITATE
Socialul și emoțiile joacă cel mai important rol în adolescență. Acest lucru îl sugerează o serie de studii din domeniul neuroștiințelor. Învățarea – ce are loc în mod accelerat în adolescență – este puternic influențată de feedbackul negativ sau pozitiv pe care adolescenții îl primesc. Nu este de mirare că, în această perioadă a vieții, ei sunt foarte receptivi la emoții. Adolescenții simt intens atât emoțiile pozitive, cât și pe cele negative. Astfel, ei extrag informații legate de ce situații să abordeze (cele care le creează emoții pozitive, cum ar fi fericirea) și ce situații să evite (cele care le generează emoții negative, cum ar fi tristețea). Componenta social-emoțională are un rol important în a-i ghida spre a învăța cât mai multe despre lumea în care trăiesc. Dar, totodată, le poate crea și dificultăți în reglarea emoțiilor și în controlul comportamentului.
Paradoxal este, poate, faptul că adolescenții au o abilitate cognitivă similară sau chiar superioară celei pe care o avem la vârsta adultă. Adolescenții sunt capabili să opereze cu informații abstracte, memoria lor are o capacitate care la vârsta adultă începe ușor să scadă, sunt sănătoși fizic și plini de energie. Uneori, par foarte inteligenți și maturi în gândire; alteori, deciziile lor par să nu fie cele mai echilibrate. De ce în anumite situații par a fi maturi și în altele nu?
Eveline A. Crone de la Leiden University, Olanda, și Ronald E. Dahl, de la University of California, SUA, au propus în 2012 un model care explică aparentul paradox pe care îl observăm la adolescenți. Autorii au constatat – pe baza literaturii de specialitate și a studiilor proprii – că adolescenții dau dovadă de o flexibilitate foarte crescută în ceea ce privește abilitățile lor cognitive și de autocontrol. Activarea acestor abilități depinde de contextul social și de motivația acestora. Este important să înțelegem nu doar cum această sensibilitate pentru informația socială și emoțională îi face să se angajeze în comportamente de risc, dar și cum această sensibilitate reprezintă o oportunitate unică pentru învățare, adaptare și motivare a adolescenților în vederea angajării în comportamente care să îi ajute să-și dezvolte sănătatea, relațiile sociale și abilitățile intelectuale.
Autorii susțin că această combinație dintre flexibilitatea activării cortexului prefrontal și modificările care apar în procesarea socio-afectivă îi poate face vulnerabili de a se angaja în comportamente negative, dar că în general această combinație facilitează dezvoltarea abilităților socio-emoționale și intelectuale. Flexibilitatea despre care vorbim ajută adolescenții să rezolve probleme în mod original și creativ. Și tot flexibilitatea îi ajută să facă față situațiilor impredictibile și dinamice cu care se confruntă. Iar tendința lor de a-și schimba rapid prioritățile în funcție de feedbackul social poate contribui la o explorare sănătoasă și la dezvoltarea curajului de a se desprinde de familie și a deveni autonomi.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
