Skip to content

Comunicarea este fundamentul oricărei organizări sociale. Este cheia către o viață plină de sens, în toate formele ei – oricât de siropos ar suna. Aparent, am putea spune că, prin comunicare, înțelegem un simplu limbaj bilateral. Însă, la o privire mai atentă, vom putea vedea dedesubturile implicate în tot acest proces; mai precis, rolul inegalabil al expresiilor, al grimaselor, dar și al cuvintelor celor doi subiecți. Comunicarea este mai mult decât o verbalizare; este un amalgam de sunete care, sincronizate, ajung să ne atingă și să aibă un ecou mai puternic decât orice alt instrument de propagare. Acest lucru este definitoriu, atunci când ne raportăm la o relație conjugală și – după cum specifică și Ursula K. Le Guin, în meditația sa asupra magiei conversației umane reale – „cuvintele alimentează înțelegerea sau emoția, înainte și înapoi, și o amplifică“. Totodată, în momente de restriște, cuvintele pot intensifica nesiguranțele noastre cele mai adânci, dar și vulnerabilitățile emoționale, ceea înseamnă, automat, o neînțelegere de ambele părți. Ajunși în acest punct, scenariile pot fi ca o pantă alunecoasă ori ca un teren minat.

În acest sens, Alain de Botton precizează în cartea Ce se întâmplă în iubire că „ceea ce îi face pe oameni să fie buni comunicatori este, în esență, abilitatea de a nu fi deranjați de aspectele mai neplăcute ale propriei persoane“. Astfel că, prin acceptarea propriului sine fără alte filtre, ne vom consolida demnitatea – prin însăși acceptabilitatea propriilor imperfecțiuni (fie că sunt fizice, fie sexuale, comportamentale etc.), lucru care, la rândul său, generează câștigarea bunăvoinței celorlalți. Condiția minimă și suficientă este, în accepțiunea lui Botton, folosirea cu precauție a mix-ului de imaginație și răbdare, atunci când ne prezentăm în fața altora. Abilitatea descrisă mai sus poate concura cu brio cu capacitatea psihoemoțională intrinsecă, creionată din fragedă pruncie de către îngrijitorii noștri. Amprenta lor se vede tocmai în capacitatea de a ne hrăni integritatea, precum și în acceptarea noastră necondiționată.

Nu degeaba specialiștii ne îndeamnă să „udăm“ rădăcinile copiilor noștri, pentru o bună sănătate emoțională ulterioară.

Alain de Botton subliniază că „mai mult ca sigur, în copilărie, acești buni comunicatori au fost binecuvântați să aibă în jurul lor îngrijitori care s-au ocupat de ei, fără să le ceară să fie plăcuți și perfecți în absolut tot ce făceau“. Cu alte cuvinte, „părinții ar fi creat astfel un izvor neprețuit de curaj, din care acei copii ar fi putut să bea, până la urmă, ca să reziste la mărturisirile și la conversațiile directe ale vieții de adult“. Totodată, filosoful Alain de Botton consideră ca fiind de același nivel importanța atât a receptorului, cât și a emițătorului, precizând că „ascultătorii buni sunt la fel de rari și de importanți cum sunt comunicatori buni“. Astfel, ritmul discuției dintre cei doi este dat de calitatea și nivelul încrederii dintre ei.

Creșterea reciprocă reprezintă cheia către o viață armonioasă. Însă, pentru a ajunge la deplinătatea acesteia, partenerii au nevoie să-și oglindească orientările către aceleași lucruri care le fac plăcere amândurora. De cele mai multe ori, din frica de a nu pierde dragostea celuilalt – afirmă Botton – printre altele, avem tendința de a minți sau de a proteja imaginația partenerului. În contrapartidă, reacția celuilalt poate deveni una contradictorie, orientată spre informații ce nu se află în acord cu speranțele noastre.

℗PUBLICITATE



În accepțiunea acestuia, „ascultătorii buni nu se agită din cauza haosului pe care ar putea să-l creeze ceilalți în mințile lor pentru o vreme; au mai fost în asemenea situații și știu că, în cele din urmă, toate pot fi puse la locul cuvenit“.

Este important să vorbim același limbaj. Așadar, să instituim momente pe parcursul zilei în care să ne evidențiem în fața partenerului de viață neliniștile, vulnerabilitățile, neîmplinirile, fără să alegem ocolișurile sau să trunchiem realitatea, doar pentru a părea altcineva sau a mai atenua intensitatea durerii pe care o resimțim. Pentru o viață relațională sănătoasă, este indicat, întâi de toate, să ne acceptăm pe noi înșine cu toate minusurile individuale și să nu căutăm în partenerul nostru rezolvarea tuturor problemelor personale. Există convingerea că „jumătatea“ noastră ar trebui să preia rolurile tuturor celor care au fost importanți în viața noastră înainte de formarea acestei relații de cuplu. Însă acest mit este uzitat în mod distorsionat. Nu putem întruchipa într-o singură persoană un număr infinit de oameni, care să joace concomitent diverse roluri.

Pe de altă parte, este necesar de trasat spațiul dintre noi, care într-adevăr are o importanță crucială în dinamica relației. În toată această scenografie, comunicarea este magistrală. Ea poate aduce plusvaloare relației, dar și situațiilor particulare întâmpinate. Totodată, are capacitatea de a păstra viu focul relației, prin reglarea intensității lui. Conversația este o artă. Însă, dincolo de vorbe, merită acordată o atenție sporită și comunicării nonverbale. Aceasta se împletește perfect cu comunicarea verbală, adăugând unele indicii (precum postura, limbajul corpului, tonalitatea și contactul fizic).

În tot acest tangou verbal și nonverbal, se află două suflete care își exprimă, așa cum pot, trăirile. Avem tot ce ne trebuie pentru a putea începe dansul în doi. Este important să cunoaștem pașii, dar să și lăsăm spațiul necesar – atât de real, deși trasat imaginar. Nu este ușor, însă rezultatul final ne poate surprinde chiar și pe noi. Până atunci, răbdarea, curajul și iubirea sunt prietenii de nădejde ai comunicării – și, împreună, pot face viața frumoasă.

Ambiguitatea cauzată de complexitatea relațională poate fi redusă atunci când facem eforturi zilnic. Relația existentă nu ni se cuvine de la sine. Este un organism viu, ce are nevoie de atenție și grijă (exact așa cum s-a întâmplat când am întemeiat-o). Sunt obiceiuri simple și la îndemână, dar pe care avem tendința de a le uita cu timpul. Acum, mai mult ca oricând – pentru că am pus frână timpului – este momentul perfect să reflectăm și, în același timp, să investim în binele personal și în cel conjugal.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0