Bertrand Russell

Figură de prim ordin a logicii și filozofiei secolului XX, lordul Bertrand Russell (1872–1970) a fost totodată un autor prolific și în probleme de interes pentru publicul larg: religia, organizarea socială, relațiile internaționale, războiul și pacea, educația, etica, influența științei asupra vieții sociale etc. În toate aceste chestiuni a exprimat o gândire originală și viguroasă, adesea în răspăr cu mentalitățile dominante și stârnind nu o dată nemulțumiri și reacții adverse din partea autorităților.

Izbucnirea Primului Război Mondial i­-a dat ocazia să-­și manifeste antimilitarismul și pacifismul; drept consecință, și­-a pierdut în 1916 postul de la Cambridge și a fost condamnat în 1918 la șase luni de închisoare. Democrat, individualist și liberal, Russell a împărtășit vederile socialiștilor englezi, dar a criticat bolșevismul după o călătorie în Rusia, întreprinsă în 1920. Până la sfârșitul vieții n­-a încetat să fie un adversar al oricărei forme de dictatură și un luptător pentru cauza păcii, opunându­-se utilizării militare a energiei nucleare sau denunțând pericolele naționalismului. În 1950 i­-a fost decernat Premiul Nobel pentru literatură, „drept recunoaștere a activității sale scriitoricești variate și de mare importanță, prin care apără idealurile umaniste și libertatea de gândire“.

℗PUBLICITATE

---

---

Traduceri în limba română: Istoria filozofiei occidentale (2005), În căutarea fericirii (2011), Cunoașterea lumii exterioare (2013), Credințele mele (2014), Eseuri sceptice (2015).