fbpx
skip to Main Content

Unul dintre marile mituri ale lumii moderne este cel potrivit căruia noi, oamenii, nu ar trebui să avem regrete. Dincolo de Edith Piaf, care cânta despre faptul că nu regretă nimic, același mesaj l-am auzit de la Angelina Jolie, Bob Dylan, John Travolta, dar chiar și de la gurul motivațional Tony Robbins. Dar să fie chiar așa, nu vom analiza viețile acestor nume sonore, pentru că vrem să vedem ce este dovedit științific, însă vă invităm să facem câteva observații factuale asupra vieții lui Piaf. Dincolo de faptul că a încercat să ne convingă că nu are regrete, este important să ne întrebăm dacă a fost chiar așa, sau era vorba despre un mecanism psihologic de apărare, care în timp a devenit un rol, ca să nu-l numim manevră de distorsionare a realității. 

Cei care nu au citit prea multe despre viața îndrăgitei artiste, poate că nu știu de sarcina pe care aceasta a avut-o la vârsta de 17 ani, copil pe care l-a abandonat și care a și murit în jurul vârstei de 3 ani. Greu de crezut că această experiență nu a stârnit niciun regret. Până la vârsta de 47 de ani, când s-a și stins din viață, a trăit cu două mari dependențe: alcoolul și morfina. Oare chiar nu stârnește niciun fel de regret o viață definită, printre altele, de adicții? 

Regretul: o emoție necesară pentru o viață cu sens 

Potrivit autorului Daniel Pink, regretul este o emoție universală, și care îndeplinește funcții cruciale în viața noastră. Dacă învățăm să recunoaștem regretul, să-i facem față și să-i înțelegem mecanismul de funcționare, putem lua decizii mai bune și putem excela în plan personal și profesional. Bazat pe dovezi științifice din psihologia socială, biologie și neuroștiințe, dr. Pink ne spune că unul dintre miturile păcătoase ale zilelor noastre este cel care ne îndeamnă să împărtășim o filosofie a lipsei de regrete, care, în fapt, s-ar putea să ne afecteze sănătatea și psihicul.

Din punctul de vedere al psihoterapiei, regretele reprezintă senzații neplăcute pe care le asociem cu diferite acțiuni sau non-acțiuni, pe care ne-am fi dorit să le facem diferit. Iar în teoria managementului, regretele sunt definite drept comparații între rezultatul prezent și rezultatele pe care le-am fi obținut dacă am fi făcut altfel de alegeri. Ca și în cazul oricărei alte emoții, este greu de identificat o singură definiție general valabilă, însă merită să vedem regretul drept un proces, și nu ca pe un lucru fix.  

Cele patru tipologii de regrete 

Bazându-se pe numeroase studii, observații clinice și dovezi științifice, dr. Pink identifică patru tipologii de regrete pe care ființa umană le are: regretele fundamentale, regrete lipsei de îndrăzneală, regrete morale și regrete relaționale. 

℗PUBLICITATE



Regretele fundamentale − se referă lă eșecurile pe care le-am dobândit din lipsă de responsabilitate, lipsă de conștiință sau din imprudență. Fabula cu greierele și furnica s-ar putea să ne ajute să înțelegem cel mai bine aceste regrete fundamentale, care descriu deciziile pe care le-am luat și pe care ne-am dori să nu le fi luat: să renunțăm la studii, să pierdem vremea alergând doar după plăceri, să cheltuim fără limită, să neglijăm economiile, să neglijăm sănătatea și stilul de viață etc. Recunoașterea și acceptarea acestor regrete ne poate ajuta să dobândim anumite lecții importante de viață, și să acționăm mai mult în defavoarea procrastinării.  

Regretele lipsei de îndrăzneală − potrivit studiilor din psihologia regretului, se referă la faptul că acele lucruri pe care nu am avut șansa să le facem ne împovărează mult mai tare decât ceea ce am făcut. Iar acest regrete pot fi cu trimitere spre partea academică, muncă sau viața amoroasă. Ceea ce ne bântuie în aceste cazuri este lipsa de acțiune. Oportunitățile ratate de-a ne lansa o anumită afacere, de-a ne muta în altă parte sau de-a risca mai mult în numele iubirii par să fie aliniate la același nivel, când vine vorba despre regrete. Recunoașterea și acceptarea acestor regrete ne ajută în procesul de dezvoltare personală, și în atingerea visurilor cele mai importante. 

Regretele morale − chiar dacă majoritatea ne dorim să fim oameni buni, trebuie să recunoaștem că există și momente în care ne „împiedicăm“. Încărcătura emoțională s-ar putea să nu fie imediată − în cele din urmă, raționalizarea este un mecanism la care recurgem adesea, justificându-ne foarte bine – dar, în timp, aceste regrete morale pot deveni extrem de apăsătoare. Aceste regrete vizează trădările, infidelitatea, lipsa de respect. Cu alte cuvinte, sunt acțiuni prin care ne compromitem valorile și verticalitatea. Recunoașterea și acceptarea acestor regrete ne ajută în cultivarea bunătății și a generozității. 

Regretele relaționale − în ciuda faptului că acțiunile ne direcționează viața, ceilalți oameni ne ajută să ne găsim sensul, spune Daniel Pink. Iar majoritatea oamenilor ajunși la finalul vieții regretă că nu au avut mai multă disponibilitate față de relațiile importante. Regretele relaționale apar atunci când realizăm că i-am neglijat pe cei la care ținem și care fac parte din tribul nostru cel mai intim. Recunoașterea și acceptarea acestor regrete ne ajută să deschidem ușa schimbărilor și să acționăm pro-relațional. 


Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0