Cântăreț și compozitor român, supranumit „Micul Mozart“, Marius Moga este muzicianul alături de care orice piesă a unui artist ajunge să fie un hit. Originar din Alba Iulia, artistul a început joaca cu pianul la vârsta de numai 6 ani. La 12 ani, crea pentru artiștii locali, iar la 18 ani devenise deținătorul unui Disc de Platină pentru cel mai vândut album dance cu trupa Akcent. În 2004, a înființat trupa Morandi, cu care a cunoscut succesul atât în țară, cât și în străinătate (datorită bit-ului „Angels“, care este cea mai descărcată piesă a tuturor timpurilor în Ucraina și Rusia). Anul 2011 îl găsește în SUA, unde ajunge să compună pentru Maroon 5 piesa „The Man Who Never Lied“, piesă ce a fost apreciată de Billboard Magazine (ajungând astfel primul compozitor român care a compus pentru o trupă faimoasă). În același an, își înființează propria casă de discuri, DeMoga Music (una dintre cele mai mari case de pe piața românească), unde lansează noi producători muzicali, dar și tineri cântăreți. Artistul are însă și un studio în Los Angeles. În prezent, este deținătorul a 12 Discuri de Aur și Platină și a 5 premii MTV. Astăzi, este unul dintre cei mai căutați compozitori. Dincolo de latura artistică, Marius Moga este un familist convins, formând împreună cu soția sa, Bianca, unul dintre cele mai sudate cupluri și crescând-o împreună pe fiica lor, Maria.
Cum ai vrea să te descrie Maria, fiica ta?
Deja mă descrie drept prințul ei, ea fiind prințesa și mami, regina. Da, e amuzant cum le-a aranjat. Și, da, așa aș vrea să rămân… prințul ei.
Cum reușiți să păstrați aprins focul iubirii, în cuplu?
Prin joc și joacă. Și prin simțul realității și cel al umorului, mereu împreună, învățăm să jonglăm.
Ați reușit să aveți și escapade în doi, de când sunteți trei?
Fiindcă noi eram obișnuiți să fugim des din oraș, după ce s-a născut Maria Elisabeta fugeam la fel de des, dar de fiecare dată cu ea. Abia apoi, după ce a mai crescut, am început să fugim și singuri, fiindcă bunicii „Mo“, „Uca“, „Gabriela“ și „Bunelu“ ne sunt de superajutor.
Ce meserie ai fi îmbrățișat, dacă nu erai muzician?
Cred că diploma mea de sociolog se potrivește ca răspuns la întrebarea asta. Am absolvit Universitatea „1 Decembrie 1918“, Alba Iulia. He, he! Era interesant să studiez tendințele grupurilor sociale și să transform în statistici comportamentul uman – dacă nu făceam muzică. Apoi, pasiunea mea pentru creativitate și nou m-ar fi îndrumat către proiecte inedite în zona muzicii și a tech-ului.
Cât de implicat ești în treburile casnice?
Nu mă erijez în vreun rol de bărbat care gătește, face curățenie și repară lucrurile. Dar eu și Bianca suntem, oricum, ușor neconvenționali și nu mergem pe un model de „cum se face“ – de asta ne înțelegem reciproc și ne completăm.
Cui ai vrea să-i mulțumești pentru omul care ești astăzi?
Lui Dumnezeu pentru viziune, ambiție și creativitate; și tuturor oamenilor și situațiilor din viața mea care m-au adus aici: părinți, soție, fiică, prieteni, colegi, încercări, nereușite, reușite etc.
Cu cine ai vrea să colaborezi și nu ai apucat încă?
Sunt atât de mulți, că nici nu știu cu cine să încep. Cu unii am reușit să colaborez între timp, de când lucrez ca songwriter în sesiuni internaționale. Și încă mai completez lista.
Cred că Max Martin și Pharrell ar fi doi pe care îi am pe listă încă de când am auzit prima oară producțiile lor, pe când eram în liceu.
Care este cel mai mare vis al tău?
Să-mi transform toate visurile în realitate și să-i ajut și pe alții ca mine să reușească asta!
Cum este relația cu fratele tău, Iulian?
Suntem doi frați creativi și, dacă în trecut ne mai luam la întrecere pe idei, acum ne înțelegem mai bine ca oricând și colaborăm pe proiecte comune, un exemplu fiind recenta tabără de songwriting de la Bran, „Dracula’s Songwriting Camp“ – unde au compus, împreună, 70 de autori internaționali și români, iar Iulian a venit ca regizor pentru movie-ul camp-ului.
Ce te motivează profesional zi de zi?
Gândul că muzica pe care o facem ajută ascultătorii, fiindcă e ca un pansament social. Și gândul că muzica bună va rămâne veșnic, odată creată.
Ai cunoscut succesul foarte devreme. Ți-ar plăcea ca Maria să aleagă domeniul muzical?
O voi sprijini necondiționat, în domeniul pe care și-l va alege. Cred că, dacă va avea această dorință, o voi susține cu tot ce pot.
Care este cea mai puternică emoție pe care ai depășit-o și ce-ai învățat din ea?
Am învățat că emoțiile polarizate negativ devin puternice în timp, dacă le lași ascunse, pitite undeva. În schimb, dacă le observi atent și încerci să fii prieten cu partea aceea a ta, poți să le transformi în lecții și să treci peste ele mai ușor.
Ce părere ai despre psihoterapie?
Cred că este una dintre cele mai bune soluții în materie de echilibru mental uman, în niște vremuri stresante, agitate și trăite pe repede înainte.
Cum definești fericirea?
Nu am o definiție. O asociez cu familia mea și cu muzica.
Cum îți proiectezi viața peste 10 ani?
Revin eu cu proiectul când terminăm designul, pentru că acum e o chestiune de plănuit în trei: eu, Bianca și Maria Elisabeta.
Care este piesa pe care o asculți pe heavy rotation, în mașină?
Întrebarea a venit la fix. Nu prea ascult piese pe heavy rotation, dar zilele acestea chiar ascult „Eyes on Me“, de la Anfa Rose, un artist australian de origine elenă, pentru care am scris o piesă împreună cu Khaled Rohaim, în urmă cu câteva luni, și tocmai s-a lansat. Nu-mi ascult pe repeat piesele, mai ales că le ascult deja de sute, chiar mii de ori în timp ce lucrez la ele. Dar piesa asta e catchy.
Dacă ai avea o superputere, care ar fi aceea?
Să călătoresc în timp.
Care este lucrul pe care prietenii ori familia îl consideră nebunesc, dar tu nu ești de aceeași părere?
Faptul că nu mă raportez niciodată la ce este posibil și plauzibil. Fiindcă sunt de părere că orice lucru măreț pornește de la un gând imposibil. Și, aici, sunt greu înțeles, fiindcă eu caut o soluție posibilă, în lumea lui „Nu se poate“ și aud frecvent replica „Ești un visător“. Am început să o iau ca pe un compliment!
S-a desfășurat prima ediție Dracula’s Bran Castle Songwriting Camp by DeMoga Music. Ce sfat le dai tinerilor muzicieni, aflați la început de drum?
Da, ne-am închis în castel 5 nopți ca vampirii și am compus muzică în sesiuni de 3-4-5 oameni, cu scopul de a scrie niște hituri de „Billboard“. Au fost autori de Grammy, ca de exemplu Damon Sharpe, Jenson Vaughan și Calle Lehmann, plus autori cu supercredite de la DeMoga și Ultra Music Publishing, câțiva autori suedezi de la Power House și autori nemți și londonezi, invitați de partenerul de social media al evenimentului, TikTok.
Sfatul meu pentru tinerii muzicieni este să se gândească bine care e „muntele“ pe care vor să-l escaladeze, să-și asume visul și să i se dedice prin acțiuni mici, dar sigure, ținând ochii îndreptați spre oportunitățile care se ivesc pe drum. Am zis asta și o s-o repet: nu sta nemișcat așteptând să vină succesul, ci muncește ca să fii sigur că, oricând ar veni, te găsește pregătit.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
