fbpx
skip to Main Content

Loredana-Ileana Vîșcu este unul dintre cei mai cunoscuți psihoterapeuți de orientare integrativă din partea de vest a României. Este cadru universitar, dar și unul dintre primii promotori ai psihoterapiei integrative din România. Coordonează Institutul de Psihoterapie, Consiliere Psihologică și Supervizare Clinică din România, unde organizează grupuri de formare complementară pentru viitorii psihoterapeuți integrativi din țara noastră. 

Ce este psihoterapia integrativă?

Psihoterapia integrativă este psihoterapia unui limbaj comun, a modelelor, metodelor și tehnicilor de intervenție a două sau mai multor psihoterapii. Limbajul comun ne trimite la utilizarea unor concepte denumite generic „factori comuni“. Asamblarea acestor concepte conduce la formularea unor teorii ce stau la baza modelelor de intervenție integrative psihoterapeutice. Metodele și tehnicile de intervenție selectate din diversele școli terapeutice adecvate problemelor clientului dau flexibilitatea psihoterapiei integrative recunoscută sub denumirea de eclectism tehnic.

Prin ce se diferențiază această abordare psihoterapeutică de altele cu mai multă vechime, așa cum sunt psihanaliza, abordarea umanistă sau terapia cognitiv-comportamentală?

Diferențierea psihoterapiei integrative de alte abordări aduce, în primul rând, în discuție elementul temporal, fiind mai nouă. 

De asemenea, am menționat anterior că psihoterapia integrativă pune accentul pe ceea ce este comun, adică mai mult pe ce ne aseamănă și mai puțin pe ce ne distinge de alte orientări terapeutice.

Dicționarul de psihologie clinică (Asociația Americană de Psihologie Clinică, 2020, București, pp.446), la definiția dată conceptului de psihoterapie, menționează că: „Există mai multe tipuri de psihoterapie, dar, în general, acestea sunt circumscrise celor patru mari categorii: psihoterapia psihodinamică, terapia cognitivă sau comportamentală, terapia umanistă și psihoterapia integrativă.“

Cum arată o ședință de psihoterapie integrativă?

O ședință de psihoterapie integrativă, fie că este prima, fie că este a doua, a treia etc., este ghidată de obiectivele stabilite de comun acord cu clientul, fără să se omită obiectivele,  evenimentele sau situațiile ce marchează existența clientului între ședințe, iar motorul este relația terapeutică. 

De exemplu, în psihoterapia integrativă strategică avem statusurile psihoterapeutice pentru prima ședință de terapie și statusurile psihoterapeutice pentru ședințele următoare. Statusurile au rolul de a determina terapeutul să reflecteze la comportamentul său, la desfășurarea relației terapeutice, la comportamentul clientului. Accentul cade pe ceea ce este terapeutul ca persoană (ce trăiește, ce simte, ce gândește) în interacțiunea cu clientul, de aici și importanța dată terapiei individuale și a dezvoltării personale a terapeutului, scopul fiind de a se conștientiza ce se pune între paranteze în interacțiunea cu clientul. De asemenea, accentul cade pe relația terapeutică, pe acea interacțiune dintre Eu-Tu, pe autenticitatea maximă oferită clientului și pe determinarea și stimularea clientului la autenticitatea maximă pe care o poate exprima. Terapeutul intră în terapie ca un întreg uman, se oferă provocărilor neștiute și își oferă profesionalismul în interacțiunea cu clientul înspre bunăstarea emoțională a acestuia.

Relația terapeutică este între doi actori ce au la început un obiectiv comun de a rezolva, ameliora ceva disfuncțional din existența clientului. Ce survine pe parcursul relației terapeutice este o asumare din partea amândurora, un dans terapeutic în doi și doar uneori terapeutul impune ritmul.

O ședință de psihoterapie integrativă poate să fie atât față în față, cât și online. Vremurile actuale ne-au accelerat înspre terapia online. Clientul este întrebat dacă are disponibilitatea pentru terapia online, se discută motivele pro și contra, se asigură clientul de confidențialitate, se discută contractul, durata, stocarea informațiilor etc.

Evident că sunt motive pro și contra terapiei online. Psihoterapia integrativă aducând primatul relației terapeutice, a cunoscut provocări în trecerea spre online, dar a determinat și mai mult dezvoltarea profesională a terapeutului integrativ, rafinarea sa.

Care sunt problemele ce pot fi tratate cu succes prin protocoalele specifice psihoterapiei integrative?

La unul din workshopurile organizate am avut o întrebare referitoare la adecvarea psihoterapiei integrative la copii. 

Psihoterapia integrativă strategică propune Modelul Integrativ Strategic al Sinelui, model pe care l-am elaborat împreună cu Oana Maria Popescu, dezvoltat ulterior și pe supervizarea clinică și care oferă un cadru general de intervenție terapeutică fără a avea pretenția universalității în abordarea tuturor problemelor întâlnite la clienți.

Supervizarea în psihoterapia integrativă strategică a fost și este un obiectiv pe care am început să-l dezvolt împreună cu Eduard Watkins Jr., psihoterapeut integrativ, formator și supervizor, profesor la Universitatea din Texas. Eforturile mele și ale lui Ed în psihoterapia integrativă și în supervizarea clinică s-au concretizat în participări la conferințe internaționale, organizări de workshopuri acreditate de Colegiul Psihologilor din România, volume coordonate în consilierea și psihoterapia integrativă a copilului și adolescentului, studii publicate și într-un manual de supervizare ce va apărea curând în Elsevier. Tot cu Ed. Watkins Jr. am propus instrumentul denumit „Piramida supervizării“ ca un instrument comun de supervizare.

A fost nevoie de ani de zile pentru a implementa protocoalele și pentru a realiza studii împreună cu psihoterapeuții supervizați. Nicio formă de psihoterapie nu are pretenția furnizării unor rețete de intervenție terapeutică, clientul este unic, iar problemele sale sunt unice.

În psihoterapia integrativă strategică ne adresăm, prin intervențiile terapeutice, unor probleme care nu ocolesc nici copiii, nici adulții, cum sunt adicțiile.

De ce ar alege un client să lucreze cu un terapeut format în această abordare?

Se presupune că clientul își alege terapeutul, cel mai fericit caz fiind acela când clientul a beneficiat de o consiliere în acest sens din partea unui psiholog clinician. Realitatea nu este întotdeauna cea menționată. Clientul vine în terapie mânat de intensitatea suferinței sale, de motivația schimbării comportamentului și de dorința de a intra în terapie. Mai vine și pentru că un prieten sau o cunoștință a beneficiat de tratament psihologic de la un anume terapeut. Adesea, clientul se informează mai întâi de pe net despre problema lui, apoi caută site-uri sau terapeuți care ar lucra, poate, cu problema sa. Cred că avem nevoie de o psihoeducație în acest sens, să încurajăm clientul să se adreseze unui psiholog clinician pentru o evaluare și apoi, informat fiind, să contacteze un terapeut. Poate vom ajunge și acolo în curând, dar din practică am învățat că cea mai bună reclamă o fac foștii clienți prin ceea ce au devenit ei după un tratament în psihoterapia integrativă.

Un psihoterapeut integrativ este un psihoterapeut relațional, se exprimă, intervine prin relația pe care o co-creează cu clientul său, iar clientul este co-creator de relație terapeutică, participant activ la schimbarea sa și co-cercetător cu consimțământ expres formulat, dacă se oferă ca subiect al unei cercetări în psihoterapie. Când am consimțământul clientului pentru a realiza o cercetare calitativă, îl invit pe client să devină co-cercetător la lucrarea respectivă și-i stimulez motivația pentru schimbare, îl implic în transformarea sa, clientul devine primul critic al studiului realizat, el dă verdictul dacă am surprins sau nu ce ne-am propus. După o conferință unde am prezentat un caz de adicție și modul cum am desfășurat terapia, primul telefon primit despre cum a fost la conferință a fost de la clientul despre care am scris. 

Insist, de asemenea, în programele de formare în psihoterapia integrativă să-i fac pe viitorii psihoterapeuți integrativi să conștientizeze importanța devenirii lor ca practicieni-cercetători. Dar asta nu înseamnă că toți terapeuții integrativi își și doresc să scrie.

Care sunt, de regulă, trăsăturile de bază ale psihoterapeutului integrativ?

℗PUBLICITATE


Întrebarea menționată mă duce spre standardul de formare în psihoterapia integrativă pe care am încercat să-l detaliez în mai multe lucrări publicate și indexate:

  • Să aibă grijă de competențele intelectuale, să aibă o sete permanentă de cunoaștere în domeniu, să fie informat, să citească și să accepte că această sete de cunoaștere nu se temperează niciodată;
  • Să aibă grijă de competențele sale metodologice, de competențele digitale, de cum își asumă dezvoltarea sa profesională. Terapeutul este principalul instrument de diagnosticare și trebuie să aibă încredere în el, mai ales la începutul activității sale terapeutice, și să înțeleagă că tehnicile nu sunt totul;
  • Să aibă grijă la competențele sale personale și sociale, la ce presupune a fi terapeut în cabinet și să-și asume condiția umană de terapeut.
  • Să aibă grijă la competențele sale de comunicare cu clientul, cu familia, cu mediul din care face parte. Comunicarea nu este numai verbală, chiar dacă cel mai puternic instrument al terapeutului este cuvântul. Ce provocator este să comunici și să îți ascuți simțurile în formarea ta online ca terapeut, să ajungi să transpui în practica online ce ai învățat și să înveți din ceea ce ești de fiecare dată în online! Insist pe online, deoarece este cea mai mare provocare pe care o întâlnesc în supervizările cu colegii mei terapeuți.

Caracteristicile terapeutului integrativ sunt simțite, trăite și învățate. Consider că cele mai importante calități ale terapeutului integrativ sunt flexibilitatea și modestia profesională. Aceste calități apar și se rafinează prin practică.

Cât durează formarea în psihoterapia integrativă și unde se organizează astfel de cursuri?

În România există asociații, institute de formare în psihoterapia integrativă acreditate ca furnizori de formare profesională în psihoterapia integrativă de Colegiul Psihologilor din România. Acești furnizori se găsesc pe site-ul colegiului menționat.

Formarea și supervizarea în psihoterapia integrativă durează între 4-6 ani și după doi sau trei ani de formare și dezvoltare personală se intră în supervizarea profesională cu necesitatea deschiderii unei forme profesionale de exercitare a profesiei (cabinet individual de psihologie, cabinete în asociere, societăți civile profesionale).

Programele de formare propuse de un furnizor de formare profesională (asociație, institut) respectă cerințele impuse de asociațiile internaționale de psihoterapie integrativă și asociațiile internaționale de psihoterapie. O asociație poate opta pentru a promova un model de intervenție terapeutică recunoscut internațional (în psihoterapie integrativă) sau poate concepe, prin formatorii pe care îi are, un model de intervenție propriu cu asumarea validării științifice și a recunoașterii acestuia la nivel internațional.

Care este activitatea Institutului de Psihoterapie, Consiliere Psihologică și Supervizare Clinică?

Institutul de Psihoterapie, Consiliere Psihologică și Supervizare Clinică este un vis devenit realitate pe care l-am înființat împreună cu Ioana-Eva Cădariu și Cornelia-Ecaterina Cornean. Institutul este furnizor de formare profesională cu programe de formare de lungă și scurtă durată în psihoterapia integrativă, iar toate programele de formare (workshopuri de 15 și 30 ore) sunt acreditate de către Colegiul Psihologilor din România:

  • Psihoterapie integrativă cu durata de 5 ani (3 ani de formare și dezvoltare profesională și 2 ani de supervizare clinică);
  • Consiliere psihologică integrativă cu durata de 3 ani (formare, dezvoltare personală și supervizare);
  • Consilierea psihologică integrativă a copilului și adolescentului cu durata de 3 ani (formare, dezvoltare personală și supervizare).

Workshopurile scurte sunt activități cu teme țintite pentru nevoile psihoterapeuților în supervizare și autonomi.

Formatorii și supervizorii institutului ce susțin modulele de formare, de dezvoltare personală și de supervizare au formări de bază în psihoterapia integrativă și nu numai. Programele de lungă durată sunt susținute de: Loredana-Ileana Vîșcu, Gáspár György, Ed. Watkins Jr. ca specialiști în psihoterapie integrativă și de alți colegi cu competențe în alte orientări terapeutice menționate mai jos. Acceptul din partea lui Gáspár György și Ed. Watkins Jr. de a fi formatori și supervizori în cadrul institutului au permis acreditarea programului de formare de lungă durată în psihoterapia integrativă. În timp , se vor alătura și alți colegi care sunt momentan asistenți-formatori: Ioana- Eva Cădariu, Elisaveta Paraschiv, Mihaela Pătcaș.

Institutul de Psihoterapie, Consiliere Psihologică și Supervizare Clinică (IPCS) are, de asemenea, în programele de formare colegi cu competențe de supervizori recunoscute în psihologie clinică, sexterapie, psihoterapia familială sistemică, psihoterapia centrată pe emoții, CBT: Ionela-Larisa Bucur, Gabriel Balaci, Cristian Delcea, Simona Herb, Andreea Ardelean, Raluca Zaharie-Anton, Oana Mirela Nașcu.

Activitățile din domeniul socialului sunt coordonate de Cornelia-Ecaterina Cornean.

Institutul de Psihoterapie, Consiliere Psihologică și Supervizare Clinică (IPCS) este afiliat și la Universitatea Tibiscus din Timișoara, cu care organizează activități comune de supervizare, intervizare, conferințe internaționale și mai avem și un contract de colaborare cu Universitatea din Texas, obiectivul principal fiind cercetarea în psihoterapia integrativă.

Institutul are și International Journal of Supervision in Psychotherapy, la care am început deja procedurile de indexare în bazele de date internaționale, jurnalul fiind deja indexat pentru crossrefference.

Grupele noi de formare în programele menționate din cadrul institutului încep toamna, în lunile octombrie-noiembrie.

În devenirea mea Asociația de Cercetare, Consiliere Psihologică și Psihoterapie Integrativă a avut și are un loc special.

Ce importanță au relațiile interpersonale în abordarea integrativă?

Chiar cu riscul de a repeta, psihoterapia integrativă este o terapie bazată pe relație. Relația terapeutică este mijlocul prin care clientul învață uneori să reintre în lume, relația se co-creează și tinde spre mutualitate.

Terapeutul cu formare în psihoterapia integrativă este asemenea unei vaze ce ia forma de care are nevoie clientul. Psihoterapia este asemenea unei haine pe care o îmbracă terapeutul de fiecare dată când intră în ședința de terapie, iar în timp, haina se transformă în piele… profesionalul și personalul devin una și poate aceasta este cea mai importantă calitate a terapeutului integrativ, de a se oferi pe sine, fără să se piardă în schimburile interumane, fără să uite unde se termină EU și de unde începe TU. Psihoterapeutul integrativ învață să trăiască profesional și să gestioneze pasiunea de a dărui fără să se mistuie pe sine nici în relația terapeutică și nici în relația interpersonală.

Abordarea integrativă este una dintre cele mai noi abordări în lumea psihoterapiei; ce credeți că va urma? Care este viitorul psihoterapiei? 

Abordarea integrativă a apărut din nevoia ca orientările terapeutice să își salveze tocmai specificitatea. Astfel, s-a slăbit nevoia de a milita că fiecare orientare deține calea, adevărul și viața și s-a acceptat ce este comun, doar astfel menținându-se nucleul specific al oricărei orientări terapeutice. Când s-a permis și s-a slăbit rigiditatea granițelor, s-a ajuns și la bucuria de a descoperi că multe terapii se aseamănă, fără teama de a se anula.

Ca terapeuți, vom accepta că nu suntem primii născuți ai orientării în care ne-am format, că putem descoperi noi sensuri la conceptele care le știm deja și mai puțin că descoperim concepte; doar sensurile ne apropie tot mai mult unii de alții.

Viitorul psihoterapiei va exista cât timp ne acceptăm diversitatea și asemănarea atât ca terapeuți, cât și ca orientare terapeutică de care aparținem.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută