Umorul ne vindecă: de ce să râdem mai des

Se spune că ludicul ar fi indicat să ne însoțească pe tot parcursul vieții, însă mulți dintre noi ajungem să uităm acest aspect și să ne luăm mult prea în serios. Adulți fiind, tindem să credem că viața nu este chiar așa de ușoară pe cât ni se părea pe când eram de-o șchioapă, și facem eforturi considerabile în a bifa toate punctele trasate pe to do-ul zilnic, ignorând propria persoană, timpul de relaxare, odihnă și momentele de distracție.

Starea de bine este cea de care suntem individual responsabili, deși, în clipele în care lucrurile nu ne ies, ne este mult mai ușor să găsim vinovați pentru planurile noastre eșuate. Totuși, potrivit site-ului psychologytoday.com, umorul este considerat drept unul dintre cele mai adaptative mecanisme de apărare, având efecte directe asupra serotoninei și dopaminei, care, la rândul lor, își găsesc ecou în bunăstarea fizică și emoțională.

Râsul chiar este cel mai bun medicament

Umorul și râsul, în general, se antrenează, pe parcursul existenței noastre, iar variatele domenii ale psihologiei punctează diferite aspecte. Specialiștii în domeniul psihologiei dezvoltării pun accentul pe gradul de sedimentare a umorului, pe măsură ce traversăm diverse etape de viață (de la bebeluși, la copii, apoi adolescenți și, într-un final, adulți). Psihologii cognitivi au în atenție modul în care umorul ne determină gândurile, percepția, aprecierea, credințele. Cercetătorii în psihologia socială sunt interesați de sinapsele pe care umorul le creează între grupuri și comunități, pe când oamenii de știință ce se preocupă cu psihologia personalității, urmăresc felul prin care umorul ne modelează stările afective, ori trăsăturile de caracter. 

Râsul este cel mai bun medicament, spune o vorbă din bătrâni. Diana Stănculeanu, psiholog și formator în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie, ne confirmă: „Studiile ultimelor decenii au încercat să descopere adevărul științific din spatele acestor cuvinte și au identificat corelații puternice între simțul umorului și calitatea sănătății noastre mintale. Știm acum, cu dovezi, că o porție zdravănă de râs modifică neurochimia, deschizând la maxim robinetul cu substanțele stării de bine și reducând semnificativ nivelul hormonilor de stres. Asta face ca râsul să devină incompatibil cu stările de anxietate și de depresie și să aibă un rol semnificativ în strategiile de coping cu stresul, trauma și adversitatea.“

Umorul ne face mai adaptabili 

Sigmund Freud susținea și el că umorul este unul dintre cele mai importante instrumente intrinseci pe care le deținem, care ne ajută să facem față dificultăților cu care ne confruntăm pe durata vieții, asumpție îmbrățișată și de către mulți alți psihologi teoreticieni.

Ori de câte ori ne confruntăm cu situații provocatoare, ideal ar fi să găsim posibilitatea de a ne flexibiliza, pentru a putea atenua sentimentul de îngrijorare și teroare. Desigur că avem nevoie de timp, pentru a găsi și a alege cele mai potrivite decizii, însă umorul are această capacitate, de a reevalua, cognitiv, o atare experiență. Cu ajutorul lui, reușim să ne debarasăm de sentimentele negative, chiar și prin acest simplu gest, de a râde.

Abilitatea de a ne amuza des și cu ușurință reprezintă o calitate pe care o putem trece, cu toată încrederea, chiar și în CV. Suntem sortiți să fim expuși provocărilor, eșecului, iar aceste experiențe pot fi considerate chiar benefice (adevărate puncte de creștere), dacă știm să le gestionăm cu multă iscusință și cu ustensilele pe care le „manufacturăm“, odată cu maturizarea noastră, simțul umorului fiind printre cele mai utilizate, de altfel.

Ce se întâmplă în corp și creier când râdem

De cele mai multe ori, când suntem amuzați, ne simțim bine și fizic, fără a ști, cu exactitate, care sunt mecanismele din spatele acestei trăiri. Potrivit științei, umorul are proprietatea de a reduce nivelul seric al hormonilor de stres (cortizol), cu un efect pozitiv asupra sistemului imunitar, a memoriei, a concentrării, o porție de râs fiind și un excelent reglator al tensiunii arteriale.

Deși poate părea greu de crezut, umorul are și un efect analgezic, prin eliberarea endorfinelor (ceea ce duce la normalizarea tensiunii musculare), fiind un bun remediu chiar și în cazuri postoperatorii. Totodată, umorul este un bun exercițiu prin care putem arde calorii: în ciuda opiniei generale, că râsul îngrașă, studiile arată că 10-15 minute pe zi de amuzament ar arde 40 de calorii.

℗PUBLICITATE

---

---

Cele trei stadii ale modelului incongruenței 

Dincolo de perspectivele fizice, simțul umorului face parte și dintr-un set de abilități ce ne ajută să creăm conexiuni cu cei din jur. Însă perceperea lui străbate mai multe operațiuni succesive, până când se materializează într-o așa-zisă poantă. Vorbim de trei stadii ale umorului (cunoscute drept modelul incongruenței), determinate de către psihologii cognitiviști: 

1. detectarea incongruenței;
2. rezoluția incongruenței din multitudinea de interpretări ale glumei;
3. elaborarea unui element amuzant, prin sensului primar al unei glume.

Mai exact, fiecare dintre noi dobândește pe parcursul vieții nenumărate cunoștințe, pe care le ordonează în structuri denumite scheme cognitive. Astfel, când ne gândim la un atare context, primul lucru care ne vine în minte despre acesta se raportează la structura primară, relevantă, pe care o deținem, deja, conștient. Astfel, o poantă, pentru a avea sens, trebuie să stabilească o reprezentare particulară, care, la rândul ei, să intre în conflict cu cea creată de glumă. (De aici și gradul prin care stabilim dacă o glumă este reușită, ori mai puțin de succes).

De asemenea, merită silabisită ideea conform căreia dezvoltarea noastră cognitivă depinde, într-o mare măsură, de incluziunea socială, oricât de mult am vrea să negăm acest aspect. Ar fi indicat să nu uităm că, în lipsa unui mediu social în care să ne simțim validați și apreciați, nu putem discuta despre o evoluție individuală ori socială. Umorul reprezintă, în această ecuație, un bun catalizator, întrucât reușește să ne unească, să ne apropie, chiar și atunci când evenimentele nu sunt cele mai fericite.

A spune că cineva are un simț al umorului dezvoltat înseamnă, automat, și că acea persoană deține un intelect la fel de evoluat, abil în a se putea autoironiza, fără a avea temeri în a se prezenta imperfect în fața interlocutorului. 

Umorul și psihoterapia 

Fiecare dintre noi este unic, în felul său: unii suntem predominant introvertiți, alții predominant extrovertiți, așadar, se prea poate ca nivelul de timiditate să inhibe capacitatea umoristică pe care o avem. Tocmai de aceea, se recomandă să nu judecăm un seamăn după aparențe. Psihologii clinicieni recomandă umorul drept tratament, beneficiile fiind numeroase în cazul anxietății, ori al depresiei. Fapt confirmat și de autorul cărții Cum să bagi depresia în depresie − un ghid plin de umor și autoironie, cu strategii pentru a dilua starea de depresie. 

Este important să ținem cont, însă, atunci când vrem să facem o glumă, să nu lezăm defectele unui interlocutor, chiar dacă prin acțiunile noastre reliefăm gesturi ori păreri ale celorlalți.

Psihoterapeuta Diana Stănculeanu subliniază că simțul umorului este un factor de protecție pentru starea noastră de sănătate emoțională, cu câteva condiții:

• Să aibă o componentă de afiliere, respectiv, să devină un liant în relații sociale;
• Să ne ajute cu flexibilizarea convingerilor în fața greului; umorul în situații dificile ține departe descurajarea, lipsa de speranță și catastrofizarea;
• Să ne permită să nu ne luăm foarte tare în serios, ținând departe rigiditatea, victimizarea și îndreptățirea;
• Să nu vină în forma sarcasmului, ironiei și agresivității fine, în raport cu sine sau cu cei din jur.

Umorul este limbaj universal

Este clar că umorul nu ține cont de limba vorbită, de culoarea pielii ori de vârstă, el poate fi consumat fără opreliști (și, de preferat, zilnic), date fiind beneficiile precizate anterior. Nu ne poate garanta nimeni o viață ca-n reclamele de la televizor, însă putem să ne folosim de toate aceste ustensile pe care le șlefuim, odată cu experiențele dobândite, pentru a face față realității. 

Mulți dintre cunoscuți mă întreabă cum reușesc să fiu mereu amuzată (deși nu am mereu zile bune, așa cum se întâmplă fiecăruia dintre noi), și recunosc că auzind de mai multe ori despre această curiozitate ce planează asupra mea, m-am gândit dacă nu cumva mesajele transmise de mine sunt distorsionate. Analizând mai profund, am realizat că umorul este cel pe care mă bazez, zi de zi. Fac parte din grupul celor care cred că o zi în care nu am râs, nu ne-am amuzat (chiar și de noi înșine), este o zi pierdută și sper ca noi toți să conștientizăm acest lucru, din ce în ce mai mult, pentru a ne crește calitatea vieții. Bunăstarea nu se referă doar la aspectul pecuniar, ci, mai ales la puterea de a preschimba clipa în folosul nostru, chiar și atunci când trăim drame reale. Să nu uităm că, la urma urmei, viața este frumoasă și merită trăită, prin toți porii. Este suficient să ne uităm în jur și să realizăm că oricând poate fi mai rău decât ne este în prezent. Și dacă nu ne-am lua atât de mult în serios, am putea vedea totul cu alți ochi.