C.G. Jung

Carl Gustav Jung (1875–1961), psiholog și psihiatru elvețian. Născut la Keswil (cantonul Thurgau), a făcut studii de medicină generală și psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zürich, și medic-șef la clinica psihiatrică universitară Burgholzli.

S-a consacrat însă precumpănitor psihoterapiei clinice și, concomitent, cercetării experimentale și teoretice. În 1904 întemeiază la Zürich un laborator de psihopatologie experimentală, valorificând observații personale și descoperiri în domeniul asociațiilor verbale normale și patologice, al demenței precoce și al complexelor.

Între 1907 și 1912 colaborează intens cu Freud, atras în special de cercetările acestuia legate de isterie și de vise. Ruptura cu Freud, provocată mai cu seamă de rigiditatea concepției acestuia, înseamnă pentru Jung angajarea fermă pe un drum propriu. Ea îl va duce la elaborarea unui sistem autonom de gândire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fundamentală a ființei și pe un ansamblu de concepte noi, deduse în temeiul unei îndelungate și vaste experiențe clinice. Între 1921 și 1938 întreprinde călătorii de studii în Africa de nord, în lumea arabă, la indienii pueblo din Arizona, în Kenya, Uganda și India. În 1935 este ales președinte al proaspăt întemeiatei „Societăți elvețiene pentru psihologie și domeniile conexe“. În 1944 i se creează la Basel o catedră de „psihologie medicală“. În 1948 se înființează la Zürich institutul care îi poartă numele, iar în 1958, inspirată de cercetările sale, „Societatea internațională de psihologie analitică“.

℗PUBLICITATE

---

---

Ultimii ani de viață și-i petrece la Bollingen, lângă Zürich, locuind în faimosul turn, unde își redactează și parțial își dictează memoriile. La câteva luni după moartea lui îi apar memoriile, Erinnerungen, Traume, Gedanken consemnate și editate de Aniela Jaffe.

Scrieri:
Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907)
Wandlungen und Symbole der Libido (1912)
Psychologische Typen (1921)
Die Beziehungen zwischen dem Ich und dem Unbewusten (1928)
Psychologie und Religion (1940)
Uber die Psychologie des Unbewusten (1943)
Psychologie und Alchemie (1944)
Die Psychologie der Ubertragung (1946)
Antwort auf Hiob (1952)
Synchronizitat als ein Prinzip akausaler Zusammenhange (1952)
Ein moderner Mythus (1957)