Skip to content

Încă de când învățăm să citim, suntem asaltați cu lecturi suplimentare, activitate pe care majoritatea copiilor (dornici de a se juca, în detrimentul cititului) o percep că fiind greoaie, plictisitoare, nefolositoare. Și presiunea se dublează datorită părinților sau altor îngrijitori ai copiilor, care insistă ca lectura să fie o activitate zilnică, ba chiar să fie însoțită de fișe de lectură, lucru ce îngreunează și mai mult parcurgerea textelor.

Dacă obișnuiești copilul încă din fragedă pruncie cu povești, cu cărți, îi dezvolți nu numai inteligența, ci și creativitatea. Importanța unei rutine zilnice (în special, seara, la culcare) induce un program și declanșează dorința de a găsi noi și noi personaje, contexte, spații – care duc la o evoluție progresivă.

Însă acest parcurs trebuie să fie plăcut, astfel încât cel mic să nu simtă că este împins de la spate sau că i se impune. Fiindcă orice „trebuie“ îl limitează și îl inhibă sau îl aduce pe cel obligat în stadiul în care să refuze, cu încăpățânare, să ducă la bun sfârșit acele interminabile liste – care se dau, de cele mai multe ori, pe parcursul vacanțelor.

De exemplu, sistemul educațional al anilor 1990-2000 impunea o programă școlară destul de stufoasă și implica multe lucrări ce trebuiau învățate sau tocite pe de rost. În realitatea zilelor noastre, acest lucru nu mai este, neapărat, încurajat. Frecventarea unui after school în care micii elevi să-și facă temele sau a unor școli care nu presupun teme suplimentare poate însemna, pe de-o parte, mai mult timp liber, iar pe de altă parte, o limitare. Și totuși, în intervalul claselor V-XII, programa este, încă, în dezacord cu metodele moderne de învățare. Generația actuală nu e foarte înclinată spre lectură, ba mai mult, orice „evadare“ din acest proces e susținută, cu multă căldură, de elevi. Importanța colaborării dintre părinte și cadrul didactic este vitală, fiind responsabilă de coordonarea și dezvoltarea armonioasă a copilului. Găsirea unui sprijin atât acasă, cât și la școală este fundamentul pe care cel mic trebuie să se bazeze, pentru a depăși orice situație dificilă. Este firesc să le suflăm în aripi celor mici. Moderația și încurajarea unor activități plăcute sau chiar inocularea treptată a unor preocupări ce nu par, la prima vedere, interesante pot fi cheia spre succes.

Indiferent că vorbim de cărți în format fizic sau în format electronic, cititul poate părea o activitate solitară – motiv pentru care persoanele pasionate de lectură sunt considerate drept introvertite și singuratice, spre deosebire de cele care preferă să vizioneze filme, acestea putând fi urmărite în grup ori familie etc. Pe alocuri, persoanele care aleg să citească sunt considerate plictisitoare sau chiar tocilare, desprinse de realitate, refugiindu-se în studiu pentru a face abstracție de alte situații de viață.

℗PUBLICITATE



Însă cercetările de specialitate ne arată că aceste etichete sunt neveridice, ba mai mult, că cei ce preferă ficțiunea, spre exemplu, au comportamente mai sociabile și mai empatice. Mai precis, un studiu realizat la Universitatea Kingston (Londra) pe un panel de 123 de repondenți, despre obiceiurile lor de lectură sau vizionare la TV (în care s-au analizat și genurile preferate – comedie, dramă, romantic, nonficțiune) a dat la iveală concluzii neașteptate. Participanților li s-au adresat întrebări precum „Cât de des iei în considerare punctele de vedere ale altora, în raport cele proprii?“ sau „Îi ajuți activ pe alții?“. Aparent, dacă ne uităm la televizor alături de alte persoane înseamnă că suntem mai sociabili. Studiul acesta a arătat contrariul: cei care citeau erau mult mai empatici, pe când cei ce preferau televizorul dăduseră dovadă chiar și de comportamente antisociale.

Cercetătoarea Rose Turner a menționat că nu toate formele de ficțiune aveau același efect asupra personalității. Dacă aceia care preferau ficțiunea erau cei mai sociabili, cei ce preferau lecturile romantice erau neîntrecuți în relaționarea cu ceilalți, iar persoanele care preferau textele romantice sau dramatice aveau cele mai ascuțite aptitudini de a vedea lucrurile prin ochii celorlalți.

Indiferent de genul lecturilor, este de datoria noastră să păstrăm ludicul și să încurajăm copiii să se îndrepte spre lectură (fără să facem diferența între suporturile alese – fie tipărit, fie electronic), pentru infinitele beneficii (personale și profesionale) pe care lectura le aduce în timp. De calitatea relațiilor noastre depinde calitatea vieții noastre; iar aceste relații nu se pot dezvolta decât prin înțelegerea celorlalți și prin susținerea lor cu empatie, compasiune și conectare. Toate acestea implică un proces îndelungat și continuu, dar esențial pentru o sănătoasă viață emoțională personală și pentru binele celor din jur.

Și cum între sănătatea psihică și cea fizică există o relație de complementaritate, protejând-o pe una, o îmbunătățim pe cealaltă. Stă în puterea noastră să le îmbinăm firesc, pentru o viață mai bună.

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0