Sexualitatea este, încă, un subiect tabu, inclusiv în relațiile intime apropiate. Mulți dintre noi sunt atât de bine „programați“ de mediul social să se raporteze cu rușine la propria sexualitate, încât nu pot discuta acest subiect nici măcar în relațiile apropiate – cu partenerul de viață.
În calitate de terapeut relațional, văd foarte multe cupluri aflate în momente de cumpănă ale relației lor. Momente care arată foarte diferit, dar au câteva similarități. Una dintre ele este nemulțumirea față de intimitatea sexuală, dar și dificultatea de a vorbi despre asta. Adesea, nimeni nu spune nimic și discutăm abia când ridic eu „mingea la fileu“. Sau unul îi reproșează ceva celuilalt, într-un mod deloc constructiv. Iar convingerea majoritară a cuplurilor este că unul, pur și simplu, are chef mai des, iar celălalt, pur și simplu, are chef mai rar. Este o nepotrivire de apetit sexual. Așa să fie, oare? Și de ce avem chef uneori și alteori nu avem chef? Este ceva biologic?
Printre convingerile stereotipice ale cuplurilor, apar des afirmații precum „bărbații au un apetit mai ridicat“, „femeile nu sunt la fel de interesate de sex, ele au nevoie mai mult de afecțiune“ și alte variațiuni pe aceeași temă. Ca de obicei, stereotipurile au un sâmbure de adevăr, însă împachetat în ceva foarte distorsionat. În multe cupluri, bărbații inițiază sau solicită mai des intimitatea sexuală. Și femeile solicită mai des gesturi de afecțiune care nu au un caracter sexual. Mult timp, atât bărbații, cât și femeile au presupus că nevoile lor sunt diferite: bărbații au nevoie de sex, femeile, de gesturi de afecțiune non-sexuale. Însă terapeuții relaționali care lucrează îndeaproape cu cuplurile și intră în profunzimile relației afirmă că lucrurile nu stau chiar așa.
Esther Perel spune că, deși ne dorim, nu putem separa sexualitatea de emoționalitate. Doar că avem strategii diferite pentru a ne îndeplini nevoile. Atât bărbații, cât și femeile au și nevoi emoționale, dar și nevoi sexuale. Iar nevoile sexuale nu sunt limitate la experimentarea unui orgasm. Sexualitatea ne ajută să ne simțim plini de viață, motivați, energici. Intimitatea emoțională, gesturile de afecțiune, conectarea cu celălalt, senzația că suntem văzuți, înțeleși și în siguranță sunt esențiale și pentru bărbați, nu doar pentru femei. Însă modelul social încurajează bărbații să se manifeste sexual și îi descurajează să exprime emoții. Și invers, în cazul femeilor: ele își pot exprima și manifesta emoțiile, însă apetitul sexual trebuie reținut si inhibat. Și, adesea, chiar dacă avem o relație bună, ne este greu să scăpăm de aceste mesaje sociale care ne „sculptează“ mintea. Iar când avem și alte dificultăți și ne e greu să atingem o stare de siguranță, cu atât mai complicat devine să comunicăm despre subiecte care ne fac să ne simțim vulnerabili, expuși.
℗PUBLICITATE
Pentru că asta facem, de fapt. Un bărbat se teme să discute despre emoțiile lui, să le manifeste, îi este dificil să se confrunte cu ele și să exprime îngrijorări. Și atunci, ce face? Încearcă să se apropie de partenera lui și solicită (mai discret sau mai direct) intimitate sexuală. Iar o femeie se teme să-și exprime sexualitatea, se teme sau uneori nu este conștientă nici ea însăși de nevoia de a se simți plină de viață, de a fi satisfăcută prin sex, așa că ce face? Încearcă să se apropie de partenerul ei și să îi solicite (mai discret sau mai direct) intimitate emoțională. Și aceste două strategii se bat adesea cap în cap. Pentru că ea are nevoie de apropiere emoțională pentru a se simți în siguranță și a se putea deschide sexual. El are nevoie de apropiere și reconfirmare pe plan sexual pentru a se simți în siguranță și a se putea deschide emoțional. Complicat, nu-i așa?
Prin urmare, acel „nu am chef“ sau „am chef“ reprezintă, în realitate, mult mai mult. Cum ar fi, dacă am reuși să discutăm despre nevoile noastre? În loc să ne simțim respinși că partenerul sau partenera nu ne vrea sau să ne simțim reduși la statutul de „obiect sexual“… să întrebăm: Cum îi este? Cum i-a fost ziua? Dacă putem ajuta cu ceva? Dacă are nevoie de ceva? Și dacă ne-am lăsa văzuți? E nevoie de mult curaj pentru a ne schimba atitudinea de respingere sau critică ce ne deconectează unul de celălalt, înlocuind-o cu o atitudine de empatie și curiozitate față de celălalt, care ne va ajuta mai apoi să devenim conectați.
Sexualitatea umană este mult mai complexă decât vrem uneori să admitem și avem nevoie cu toții să ne privim mai deschis și mai sincer nevoile sexuale și emoționale.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
