Moartea este un companion ideal pe drumul către a trăi bine și a muri fără regrete, spune Frank Ostaseski, autorul cărții Cele cinci invitații. Pornind de la conexiunea dintre viață și moarte, psihologii Gáspár György și Petronela Rotar au purtat o conversație deschisă despre cum ne raportăm față de moarte și care sunt câștigurile sau costurile dacă alegem să vorbim sau nu despre acest subiect dificil.
Două întrebări care contează
Fără să ne amintim de moarte, avem tendința să ne luăm viața de bună, pierzându-ne în căutarea nesfârșită a autogratificării. Când trăim, însă, cu conștientizarea morții, acest lucru ne amintește să nu ne agățăm prea strâns de viață și să punem accentul pe ceea ce contează cu adevărat. Potrivit observațiilor lui Frank Ostaseski, care a însoțit deja mai multe mii de muribunzi, cele mai frecvente două întrebări pe care noi, oamenii, ni le adresăm pe patul de moarte sunt: am iubit cu adevărat? și am fost iubit? Dacă iubirea este esența și restul sunt extra, de ce am aștepta până să ajungem pe patul de moarte? De ce nu am începe încă de când suntem bine și plini de vitalitate să ne îndreptăm energia spre exprimarea iubirii și cultivarea relațiilor care contează?
Invitații de trezire la viață
Prima dintre cele cinci invitații despre care au povestit Gáspár și Petronela se referă la a Nu aștepta! Mai exact, să nu lăsăm pentru mâine ceea ce putem face astăzi, indiferent că este vorba despre a ne exprima scuzele, a spune pentru prima dată un „te iubesc“, a acționa în direcția valorilor sau a visurilor noastre cele mai importante. A nu aștepta este antidotul cel mai bun împotriva regretelor. Tot această invitație ne încurajează să trăim profund, fără să ne irosim viața.
A doua invitație ne spune Primește totul, nu refuza nimic. Cu alte cuvinte, viața nu este doar despre fericire, bucurii sau momente de extaz, în aceeași măsură avem de înfruntat și emoțiile dificile, experiențele provocatoare sau pierderile. Iar pentru a trăi din plin, avem de primit tot ce intră pe ușa vieții.
Adu-ți tot sinele în experiență este cea de-a treia invitație, care ne îndeamnă să ne folosim toate părțile și dimensiunile sinelui pentru a îmbrățișa experiențele pe care le avem de trăit. Asta presupune să nu fim doar un rol pe scena vieții, ci să fim conectați cu toate simțurile și părțile noastre. Dar și să respectăm într-un totul latura noastră interpersonală. Pentru a explica cât mai bine această invitație, Gáspár a citit următorul pasaj din cartea lui Ostaseski: „Când privim realitatea din perspectiva sinelui separat, căutăm constant ceea ce ne deosebește de ceilalți. Nu vedem decât cum se destramă lucrurile. Nu vedem decât suferința. Dar dacă ne schimbăm perspectiva spre cea a conexiunii, putem simți armonia. Nu ne abandonăm complet personalitățile, dar adoptăm puncte de vedere mai incluzive. Compasiunea este cea care ne permite să ne apropiem de suferință, să o cunoaștem prin intermediul intimității. Când ne apropiem atât de mult, iluzia de «eu și alții» se spulberă. Știm că facem parte din această rețea a reciprocității. Înțelepciunea ne spune că percepția limitată pe care o avem despre noi ca individualitate este doar o limită. Când separarea dispare, ne dăm seama că suntem totul. Fiind totul, compasiunea este pur și simplu un răspuns adecvat, modalitatea naturală de a servi și iubi ceea ce este de fapt întregul nostru sine și de a‐i exprima libertatea.“
℗PUBLICITATE
Cu toții avem nevoie și de odihnă, nu doar în weekend, nu doar în vacanțe, ci inclusiv atunci când ne este greu. A patra invitație sună în felul următor: Găsește un loc unde să te odihnești în mijlocul vâltorii vieții. Sunt situații în care acest loc de odihnă este însăși respirația noastră conștientă, altele în care este o îmbrățișare sau o conversație. Cert este că atunci când ne este greu ne punem armura, iar această armură construită în jurul inimilor noastre ține durerea la distanță, dar poate împiedica și pătrunderea tandreții.
Cultivă-ți mintea neștiutoare este ultima și cea de-a cincea invitație. Acest mesaj nu este despre cine cât de multe informații deține, ci este despre deschidere, flexibilitate, curiozitate și receptivitate. A înțelege că lumea poate fi privită mereu și dintr-o altă perspectivă, a ne cultiva fluiditatea cognitivă și a ne exersa mentalitatea de creștere.
Povești personale despre moarte
În timpul live-ului, Petronela ne-a împărtășit despre pierderile umane prin care a trecut, despre cum a ajuns să fie îngropată sub o avalanșă, dar și despre cum a fost surprinsă fiica ei la majorat cu un loc de veci. Gáspár și-a amintit de ultima conversație cu tatăl său, ne-a povestit despre regretele pe care le cară în suflet și despre cum a planificat, împreună cu bunica lui, construirea unui cavou pentru întreaga familie.
Dincolo de a crede că a fost o conversație morbidă, vrem să vă spunem că s-a râs mult, pe alocuri s-a lăcrimat, iar energia bună care s-a creat ne-a reamintit că, în ceea ce privește moartea, cu toții suntem în aceeași barcă.
Urmărește mai jos înregistrarea conversației și comandă exemplarul tău din Cele cinci invitații, direct din shop-ul Paginii de Psihologie. Și, după cum i-a încurajat și Gáspár pe urmăritorii live-ului, comandă un exemplar și pentru o persoană dragă, un om de încredere alături de care să poți povesti pe marginea acestei cărți.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
