„Aș dori îndrumare pentru mine și fetița mea în gestionarea următoarei situații: Ana are patru ani și jumătate, merge la grădiniță de la trei ani și jumătate, însă nu s-a obișnuit nici până în momentul de față, deși am pregătit-o cu mult înainte; plânge zilnic că nu vrea, îi place când e răcită pentru că rămâne acasă și spune că îi este greu să se despartă de mine. Nu știu ce abordare să mai am față de acest lucru, mă simt și eu copleșită de faptul că zilnic o las plângând la grădiniță.“
Rândurile primite de la cititoarea noastră m-au adus, din nou, față în față cu una dintre cele mai mari îngrijorări pe care le-am avut până acum ca părinte – acomodarea fetiței mele la grădiniță. Poate nu întâmplător și în cabinet m-am întâlnit, ulterior, destul de des cu această problematică.
Pentru majoritatea părinților, plecarea copiilor la grădiniță reprezintă primul moment în care ne despărțim de copiii noștri și îi lăsăm în grija altcuiva care nu face parte din familia extinsă. Acest lucru poate veni cu mult disconfort, atât pentru noi ca părinți, cât și pentru copii, care pot reacționa foarte diferit la această nouă experiență din viața lor.
Atunci când vorbim de tranziția către sistemul de pre-școlaritate e nevoie să ne îndreptăm atenția asupra câtorva aspecte (fără a le considera exhaustive):
Temperamentul copilului
Deși toți copiii încep grădinița la aceeași vârstă, nu toți sunt pregătiți la fel pentru această etapă. Copiii pot avea temperamente diferite, care pot influența foarte mult modul în care ei răspund la tranziția către grădiniță. Dimensiunile temperamentale care au relevanță în acest context sunt legate de răspunsul la situații noi și adaptabilitate. Unii copii abordează cu ușurință situații noi – zâmbesc la străini, se alătură grupurilor noi de copii și se joacă cu aceștia, le plac experiențele noi. Alții, dimpotrivă, sunt mai reticenți, se retrag din situații noi și nu le plac schimbările. Unii se adaptează ușor la rutine, locuri și oameni noi, iar alții se adaptează lent și le poate lua foarte mult timp să se simtă confortabil într-un loc nou sau să urmeze un program nou. Unii copii se află între aceste două extreme. Este important ca noi, părinții, să cunoaștem temperamentul copiilor noștri și, cunoscând faptul că acesta este înnăscut, să le respectăm individualitatea și să construim pe punctele lor forte, fără a-i rușina și fără a-i compara cu alți copii.
Stilul de parenting
Modul în care ne comportăm față de copiii noștri reverberează în felul în care copiii reacționează la despărțirea față de noi. Uneori e posibil ca, fără să vrem, să creăm o legătură de dependență nesănătoasă față de copii noștri atunci când nu le lăsăm suficient spațiu ca ei să exploreze și să aibă experiențe și relații și cu alți adulți din familia extinsă sau din afara familiei. Cu toții ne dorim ce e mai bine pentru copiii noștri și am face orice să nu îi vedem suferind. Totuși, o prea mare implicare din partea noastră de dragul siguranței (genul de părinte-elicopter) poate să ducă la o încredere în sine și autonomie scăzute, la anxietate în abordarea contextelor nefamiliare și dificultate în gestionarea situațiilor mai puțin plăcute. Astfel, grădinița poate ajunge un loc în care, pentru că părintele lipsește, sunt anxios pentru că mă simt lipsit de protecție și am învățat că nu pot face față singur.
℗PUBLICITATE
Atașamentul
Când vin pe lume, copiii noștri sunt dependenți de noi, iar modul în care vom răspunde nevoilor lor în primii ani de viață va da coloratură întregii lor vieți emoționale de mai târziu. Atunci când am creat un atașament sigur cu copilul meu, el știe că alături de mine este locul în care se simte protejat și în siguranță. Mersul la grădiniță este prima „plecare de acasă“ din viața noastră, este momentul în care copilul este separat de figura de atașament (de cele mai multe ori, mama) pentru o perioadă lungă de timp (4-6 ore), și modul în care gestionăm această separare are o importanță covârșitoare asupra adaptării copilului nostru în noul context. Atunci când noi, ca părinți, privim pozitiv această nouă etapă, când avem încredere în decizia noastră și ne apropiem cu deschidere și curiozitate de noua lume în care va intra copilul nostru, îi transmitem acest lucru și lui. Pregătirea copilului pentru grădiniță începe cu pregătirea noastră.
Atunci când ne lăsăm copiii să se desprindă de noi cu încredere și curiozitate vom avea și capacitatea să le conținem emoțiile dificile (de altfel, normale în acest context) și să asigurăm permanența relației. În tumultul schimbării și a sentimentelor dificile, conținerea pe care noi le-o oferim le va da structură și siguranța că emoțional suntem lângă ei chiar și atunci când ne aflăm departe unii de ceilalți.
Relația cu educatorii
Atunci când observ că al meu copil se confruntă cu probleme de adaptare la grădiniță, primii mei parteneri de discuție ar trebui să fie educatorii. Către ei mă întorc pentru a verifica cum se simte copilul meu în timpul petrecut acolo, cum reacționează la situațiile de peste zi, cum interacționează cu adulții și cu ceilalți copii și cum se implică în activitățile propuse. Atunci când alegem grădinița este foarte important să ne asigurăm că rezonăm cu persoanele cărora le vom încredința copilul și că avem aceleași valori și principii în ceea ce privește creșterea copilului. Mai departe de dotări, spații și curiculă, ce contează, mai ales în primii ani de grădiniță, este căldura și compasiunea pe care o oferă educatoarea. Atunci când se despart de noi, copiii noștri au nevoie de brațe calde care să îi țină, de un adult calm care să le conțină emoțiile dificile și de la care să primească înțelegere. Vor învăța astfel că lumea poate fi un loc sigur și în afara brațelor mamei și vor putea începe să exploreze cu avânt și curiozitate această nouă etapă din viața lor.
Alte aspecte care mă ajută pe mine să înțeleg cât de prielnică este experiența grădiniței pentru copilul meu sunt starea emoțională a acestuia atunci când îl iau acasă, achizițiile pe care le observ în dezvoltare și păstrarea rutinelor biologice. Chiar dacă copilul meu se desparte cu dificultate de mine dimineața, dacă la finalul zilei este vesel și povestește cu plăcere despre experiența grădiniței, dacă observ achiziții în dezvoltarea socio-emoțională și își menține rutinele de masă și somn, pot concluziona că experiența la grădiniță este una bună.
Este important să ținem minte că acomodarea la grădiniță va veni cu disconfort pentru toți copii. Cât de mare va fi acesta depinde de particularitățile fiecărui copil, de experiențele anterioare de socializare și de modul în care adulții din viața lui gestionează această tranziție. Atunci când mersul la grădiniță pare a fi dificil chiar și după o perioadă îndelungată (așa cum povestește cititoarea noastră), este bine să explorăm mai în detaliu, alături de un specialist, care ar putea fi motivele disconfortului copilului.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
