Despre bolile autoimune știm mai multe sau mai puține, în funcție de interacțiunea noastră cu acest subiect sau, mai degrabă, în funcție de interacțiunea cu persoane care suferă de astfel de afecțiuni. În anumite cazuri, una dintre aceste persoane suntem chiar noi (studiile arată că un procent de 20% din populație suferă de o boală autoimună).
Pentru cei care nu au idee despre ce înseamnă afecțiunile autoimune, trebuie precizat că acestea au la bază un dezechilibru în care sistemul imunitar al organismului atacă celulele sănătoase. Practic, răspunsurile imune ale organismului sunt îndreptate împotriva propriilor celule și țesuturi, provocând inflamarea prelungită și afectarea țesutului. Cauza majorității bolilor autoimune nu este cunoscută, dar se pare că există o predispoziție genetică și ereditară, în multe cazuri. Numeroase cercetări au legat tulburările de stres de riscul crescut de afecțiuni autoimune. „Stresul psihologic pe termen lung poate influența nivelurile hormonilor de stres și sistemul nervos autonom, ducând la afectarea funcționării sistemului imunitar. Acest lucru conduce la creșterea activității autoimune (declanșând boli autoimune) sau exacerbează predispoziția la infecții (care, împreună cu factorii genetici, se consideră a fi principalii factori etiologici ai bolilor autoimune)“, explică dr. Michael Eriksen Benros, de la Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Universitar din Copenhaga, Danemarca.
Frecvente printre bolile autoimune sunt poliartrita reumatoidă, lupusul, psoriazisul, scleroza multiplă, diabetul de tip 1, bolile inflamatorii intestinale, boala celiacă și tiroida Hashimoto. Fiecare tip de boală autoimună are simptome care sunt unice, iar unele simptome ale afecțiunilor autoimune pot să treacă și să reapară. Din păcate, nu numai că tulburările de stres cresc riscul dezvoltării de afecțiuni autoimune, dar boala în sine provoacă, de asemenea, un stres semnificativ la persoanele afectate, creând un cerc vicios.
Atunci când ești diagnosticat cu o afecțiune autoimună, prima reacție este, probabil, una de bulversare, confuzie și șoc, mai ales dacă nu cunoști foarte multe despre acea afecțiune – și asta este perfect normal. Atunci când starea ta de bine, starea de sănătate este pusă sub semnul întrebării, brusc, sentimentele pe care le resimți sunt similare cu cele trăite în cazul unei pierderi (durere, tristețe, negare, furie, neajutorare, vină, copleșire). De fapt, despre o pierdere e vorba și în acest caz, pentru că situațiile de pierdere din viața noastră sunt extrem de diverse: pierderea cuiva drag, divorțul, pierderea locului de muncă, schimbarea domiciliului, pierderea animalelor de companie, dar și pierderea sănătății. Suferința e resimțită diferit de fiecare persoană în parte, pentru că suntem diferiți și, în situații similare, avem trăiri emoționale diferite. A integra noua condiție în realitatea personală este însă vital pentru sănătatea noastră mintală.
℗PUBLICITATE
O astfel de afecțiune îți poate influența în mod radical calitatea vieții. Uneori, simți rușine și inadecvare și ajungi să trăiești într-o stare permanentă de căutare de răspunsuri și soluții. Îți dorești să poți face mai multe pentru tine, chiar și atunci când știi că bolile autoimune sunt cronice, iar asta accentuează frustrarea și oboseala, care vin oricum la pachet cu multe dintre afecțiunile autoimune. Medicamentele (cele care există în acest moment pe piață) reprezintă o parte valoroasă a protocolului de tratament. Însă este bine să luăm în considerare și alte opțiuni, care pot avea un puternic impact asupra stării de sănătate.
Ce te poate ajuta să faci față mai bine acestor afecțiuni?
- E bine să te asiguri că diagnosticul este unul precis și complet și să găsești un medic care să îți acorde întreaga atenție și care să îți clarifice eventualele neclarități. Informează-te despre afecțiune și notează-ți întrebările pe care vrei să i le adresezi medicului tău. Informează-l asupra evoluției bolii.
- Ești un individ unic, cu o situație unică și poate că ceea ce funcționează pentru altcineva… nu funcționează pentru tine. La început, e posibil să cauți cât mai multe tratamente, în încercarea disperată de a ameliora situația. Din păcate, există foarte multe tratamente de tip „panaceu“ care nu te ajută cu nimic, în afara faptului că te fac să alergi pe piste false, să îți consumi energia în zadar și să te frustrezi.
- Încearcă să identifici cu ajutorul unui specialist în domeniul sănătății mintale (psihoterapeut) eventualele dificultăți emoționale care îți cresc nivelul de stres și te împiedică să îți redobândești starea de echilibru (gânduri negative, stări de tristețe, furie, neputință etc.).
- Participarea în cadrul unui grup de sprijin pentru pacienții cu afecțiuni autoimune te poate ajuta să vezi că nu ești singur, că sunt multe persoane care experimentează aceleași simptome și că ele îți pot împărtăși experiența lor.
- Este important să identifici cele mai bune opțiuni de tratament și stilul optim de viață. Nu există o abordare „unică“ pentru bolile autoimune, așa că studiază cu atenție și alte aspecte, de genul: tipurile de alimente pe care le consumi, exerciții fizice pe care le poți efectua în funcție de condiția ta, diverse suplimente alimentare etc. Unele dintre aceste descoperiri le vei face pe bază de încercare și eroare, deci vezi ce ți se potrivește.
- Exercițiul fizic regulat este un antiinflamator natural. Mișcarea corpului este o componentă esențială pentru tratarea oricărei probleme cronice de sănătate. Poți opta pentru exerciții mai blânde, cum ar fi: mersul pe jos, yoga, înotul sau chiar activități de grădinărit.
Cea mai provocatoare parte ține, însă, de a învăța să te iubești pe tine, de a putea să te uiți către sine cu ochi blânzi și iubitori, cu compasiune și înțelegere. În acest sens, poți include în viața ta meditația și exersarea recunoștinței. Fă ca boala ta autoimună să nu fie o piedică în calea spre o viață așa cum ți-o dorești!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
