Cărțile pot fi o fereastră către lume, dar pot oferi și o fereastră către propria lume interioară. Povestea, scrierea creativă și lectura sunt recunoscute de mult timp pentru potențialul lor terapeutic. Utilizarea literaturii ca metodă de vindecare datează din Grecia Antică, de pe vremea când bibliotecile grecești erau văzute ca locuri sacre cu puteri curative. În timpul războaielor mondiale, biblioterapia a fost folosită pentru a ajuta soldații care se întorceau de pe câmpul de luptă să facă față atât problemelor fizice, cât și celor emoționale. La începutul secolului al XIX-lea, medicii au început să folosească biblioterapia ca tehnică de intervenție în reabilitarea și tratarea problemelor de sănătate mintală. Astăzi, biblioterapia ia forme diferite – de la cursuri de literatură desfășurate pentru deținuți până la cercuri de lectură pentru persoanele în vârstă care suferă de demență.
Puterea cărților pentru îmbunătățirea vieții este un factor răspândit în cultura modernă. Utilizarea literaturii pentru efectul său terapeutic se face instinctiv la poeți, dramaturgi și romancieri.
Studiile arată că lectura este o formă de terapie utilă în tratarea depresiei, anxietății, tulburărilor de alimentație și problemelor de comunicare. Unul dintre motivele utilizării biblioterapiei este acela că ne ajută să conștientizăm că și alte persoane, cum ar fi personajele dintr-o carte, se confruntă cu probleme similare. Când ne identificăm cu un personaj fictiv sau non-fictiv, mai ales la nivel emoțional, realizăm că există și alții care fac față luptelor personale.
Biblioterapia poate accelera și intensifica un proces terapeutic.
Specialiștii vorbesc despre:
℗PUBLICITATE
- Biblioterapia prescriptivă, denumită și „autoajutor“. Aceasta implică utilizarea unor materiale de lectură specifice și a unor cărți de lucru, pentru a aborda o varietate de probleme de sănătate mintală. Autoajutorul poate fi realizat cu sau fără îndrumarea unui terapeut.
- Biblioterapia creativă este cea care folosește literatura – romane, nuvele, poezii, piese de teatru și biografii – pentru a îmbunătăți starea psihică. Prin încorporarea unor opere literare atent selecționate, adesea terapeuții pot ghida oamenii aflați în tratament, într-o călătorie de autodescoperire. Această metodă are efecte benefice maxime atunci când oamenii sunt capabili să se identifice cu un personaj, fiindcă mai apoi obțin o perspectivă asupra propriilor experiențe de viață.
- Biblioterapia de dezvoltare. Această formă de biblioterapie este folosită pentru educare. De obicei, este aplicată de educatori, profesori și părinți, pentru a-i învăța pe copii despre sănătatea și dezvoltarea lor.
De la descoperirea, la mijlocul anilor ʼ90, a „neuronilor oglindă“ – neuronii care sunt legați de comportamentul empatic, social și de imitație, ei fiind un instrument fundamental pentru învățare – neuroștiința empatiei a devenit mai clară. Un studiu din 2011, bazat pe analiza scanării cerebrale a participanților, a arătat că, atunci când oamenii citesc despre o experiență, ei manifestă stimulare în aceleași regiuni neurologice ca și atunci când trec personal prin acea experiență. Asta înseamnă că ne bazăm pe aceleași rețele din creier, atunci când citim povești și când încercăm să ghicim sentimentele altei persoane. Alte studii au arătat ceva similar: persoanele care citesc multă ficțiune tind să empatizeze mai bine cu ceilalți. S-a dovedit și faptul că lectura ne ajută să experimentăm o stare plăcută de tip transă (similară cu meditația) și că aduce aceleași beneficii pentru sănătate. Cei care citesc dorm mai bine, au niveluri de stres mai mici, o stimă de sine mai mare și rate mai mici de depresie, decât non-cititorii.
Se consideră că integrăm beneficiile biblioterapiei trecând prin trei etape:
- Identificare – ne identificăm cu un personaj și cu evenimentele din poveste.
- Catharsis – ne implicăm emoțional în poveste și devenim capabili să eliberăm emoțiile (prin discuții sau făcând diverse lucrări de artă).
- Insight – conștientizăm că problemele noastre ar putea fi abordate sau rezolvate.
Majoritatea terapeuților instruiți în biblioterapie au o listă de cărți ce se referă la diferite probleme. Deoarece biblioterapia este adesea folosită pentru a sprijini alte forme de terapie, ea este adecvată atât pentru situații individuale, cât și de grup. E ceva comun să vezi un terapeut care folosește povești, atunci când lucrează cu un copil sau cu un adolescent, însă biblioterapia este potrivită pentru persoane de toate vârstele.
Deși biblioterapia poate fi extrem de eficientă, e posibil să nu fie adecvată pentru toată lumea. De exemplu, nu este recomandată pentru persoanele psihotice și incapabile să facă diferența între realitate și fantezie. De asemenea, în cazul traumelor, biblioterapia este posibil să nu funcționeze, întrucât unele cercetări subliniază că puterea tăcerii ajută creierul să se regenereze. Ori de câte ori o poveste personală ne este spulberată, avem nevoie de o perioadă de timp pentru a ne adapta la schimbare.
Cititul nu este singura practică folosită în biblioterapie. Scrierea este la fel de benefică, deoarece unul dintre cele mai puternice efecte ale scrisului, ca terapie, constă în cultivarea capacității de a ne observa gândurile și sentimentele.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
