Sexul reprezintă, fără doar și poate, o nevoie fiziologică și, în ciuda valului de rușine cu care este acoperit, este practicat de majoritatea dintre noi.
De multe ori, însă, odată ajunși la vârsta la care ne putem începe viața sexuală, părinții ori adulții din preajma noastră se sfiesc să poarte discuții deschise și firești cu noi, de teamă de a nu ne deschide „apetitul“ și a ne distrage atenția și energia de la activitățile școlare ori profesionale pe care le desfășurăm în acea perioadă. După cum ne spune psihoterapeuta Diana Stănculeanu, educația sexuală începe cu mult înaintea adolescenței, și cu toate acestea, mulți dintre noi dăm din coate și băgam, aidoma struțului, mintea la nisip. Problema apare atunci când, în lipsa unei educații în acest sens, adolescenții și tinerii ajung să-și culeagă informații de pe unde apucă (de regulă, de pe internet, ori de la prieteni neexperimentați), iar asta poate face ca unele experiențe să devină adevărate drame, cu repercusiuni ce le pot afecta existența.
Totuși, felul în care mesajele se propagă în momentul actual ne determină să avem comportamente diferite în plan sexual, față de generațiile anterioare. Desigur, rolul aplicațiilor de socializare este unul definitoriu, după cum arată mai multe studii pe acest subiect.
Tinerii americani fac mai puțin sex
Potrivit site-ului psychologytoday.com, cercetătoarea dr. Debby Herbenick (publicată în Archives of Sexual Behavior) relevă faptul că tinerii adulți și adolescenții americani fac mai puțin sex, comparativ cu generațiile anterioare, masturbarea însăși fiind un obicei rar întâlnit în rândul adolescenților.
Datele ce însoțesc acest studiu indică faptul că numărul de adulți (având vârste între 18-24 ani) ce au raportat că nu au întreținut relații sexuale în anul precedent a cunoscut o creștere de la 24% la 28%, pe când numărul adolescenților ce au specificat că nu au avut relații sexuale ori au practicat masturbarea, a crescut de la 29% (bărbați), respectiv 50% (femei), în 2009, la 43% (bărbați) și 74% (femei), în 2018.
Cu toate acestea, Cristina Petrescu-Ghenea, psihoterapeut preocupat de educația și sănătatea sexuală, coordonator de programe de formare în cadrul AMPP și gazdă a Reconectat podcast, pune la îndoială metodologia științifică a acestei cercetări, prin faptul că „studiul se bazează pe două sondaje (unul din 2009 și unul din 2018), efectuate fiecare pe un număr de câteva mii de persoane. De asemenea, în studiu se vorbește doar de bărbați și femei cisgender și heterosexuale, deși noi știm că nu toți tinerii și adolescenții (populațiile vizate de studiu) se identifică astfel“.
Aceeași psihoterapeută ne atrage atenția asupra faptului că autorii s-au focusat pe sexul penetrativ de tip penis în vagin, masturbarea solo sau cu un partener, sex oral și anal (și sexul anal, doar în varianta în care partenera este penetrată de partener), fără a lua în considerare că o parteneră își poate penetra partenerul folosind un strap-on. Astfel, studiul a prezentat participanților opțiuni mult prea restrânse – consideră psihoterapeuta.
Cum se explică rezultatele studiului
Potrivit autorului Marty Klein (Sexual Intelligence), explicațiile acestor rezultate pot fi multiple, printre acestea numărându-se problemele economice cu care ne confruntăm. Să nu uităm, totuși, că o jumătate dintre adulții tineri locuiau cu părinții lor, dinainte de a exista problema pandemiei de Covid-19. Dincolo de spațiul locativ (care implică, automat, un nivel scăzut de intimitate, respectiv o rată și mai redusă a raporturilor sexuale între parteneri), mulți tineri nu au un loc de muncă, ceea ce-i determină să nu își facă planuri de a ieși în oraș, unde s-ar putea întâlni cu posibili parteneri de viață.
O altă explicație este însăși realitatea culturală, ce implică un consum excesiv de social media. Mai precis, având totul și pe oricine (de pe orice meridian) la îndemână, ne este mai greu să mutăm discuția în mediul real, întrucât asta ar implica un cost suplimentar (timp, bani etc), astfel că ne complăcem într-o stare în care avem impresia că suntem conectați, însă, în realitate, suntem foarte singuri (fapt ce creează oportunități sexuale reduse).
Nevoia de a fi parte dintr-un cuplu a scăzut dramatic, comparativ cu ultimii cincisprezece ani, mulți dintre tineri făcând parte din grupuri, fără a avea un scop comun (spre exemplu, acestea erau bune prilejuri de a cunoaște posibili pretendenți).
℗PUBLICITATE
În clipa de față, rolul acestor grupuri este acela de a asigura suport emoțional (prin ascultare, îmbrățișări etc), însă fără a exista vreo șansă în a se potrivi și din punct de vedere sexual.
E timpul să facem educație sexuală pe bune
De cele mai multe ori, educația sexuală este lăsată pe umerii cadrelor didactice, ori pasată de la un părinte la altul. Astfel, informațiile se propagă trunchiat și realitatea este cea pe care studiile ne-o arată. În acest sens, Cristina Petrescu-Ghenea atrage atenția că avem nevoie ca aceste conversații să nu fie inițiate atunci când copiii ajung în preajma vârstei la care experimentează sexualitatea, ci mult mai devreme, atunci când copiii sunt mici și încep să-și descopere propriul corp și pe cele ale celor din jur și să pună întrebări lămuritoare. Mai exact, potrivit Cristinei, „educația sexuală ar trebui să înceapă încă de la vârsta de 2-4 ani, când îi învățăm pe copii denumirile corecte, din punct de vedere științific, ale organelor genitale“. Mai multe studii au arătat că în acest fel îi protejăm de abuzuri și creăm o relație bazată pe încredere cu copiii noștri, care vor ști că pot vorbi cu mama și tata pe orice subiect și că vor primi informații reale, oferite cu deschidere.
Din păcate, auzim frecvent din cercurile conservatoare că o astfel de atitudine îndeamnă copiii la a face sex, dar studiile ne arată contrariul. Inclusiv unul din materialele recente realizate de Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), care implică un sondaj realizat la nivelul tării noastre punctează faptul că avem nevoie de educație consistentă în acest domeniu.
Trecut, prezent și viitor
Fără îndoială, internetul a schimbat tiparele noastre de comportament, inclusiv la nivel conversațional. Dacă în mediul real ne este greu să facem față unui dialog deschis, privind interlocutorul în ochi, în mediul cyber totul este mult mai ușor de condus, întrucât ne putem distrage, în felurite căi. Astfel de situații pot fi ușor evidențiate și în cadrul grupurilor, în interiorul cărora participanții pot fi, în paralel, implicați în alte conversații, ceea ce schimbă dinamica relațională din temelii.
Pe scurt, stimularea online nu se poate compara cu ceea ce trăim în realitatea zilelor noastre, de aici, diferența dintre cele două planuri, precum și nevoia de a fi, continuu, distrași în alte scenarii de viață, prin stimulare imediată, constantă și nouă.
Totodată, accesul la pornografie înainte de a fi început viața sexuală distorsionează realitatea asupra ceea ce înseamnă o partidă amoroasă, poate crea așteptări nerealiste și, în egală măsură, dezvoltă inadecvare, frustrare, excitare ori dorință scăzută.
În concluzie, interesul și curiozitatea pentru explorarea propriei sexualități, ori satisfacerea propriilor nevoi intime devin din ce în ce mai puțin motivante.
Cristina Petrescu-Ghenea subliniază: „Faptul că tinerii și adolescenții ar face mai puțin sex, comparativ cu generațiile anterioare, nu ar fi neapărat o realitate care ar trebui să ne alarmeze (dacă luăm în considerare cercetările care ne arată că adolescenții și tinerii care primesc educație sexuală de la vârste mai mici își încep viața sexuală cu un partener mai târziu și au mai puțini parteneri), acest lucru fiind factor de protecție față de infecțiile cu transmitere sexuală și sarcini nedorite. De asemenea, generațiile mai tinere au o atitudine mai sănătoasă față de sex, în sensul că înțeleg mai bine și folosesc mai des consimțământul, din nou, un lucru bun și nicidecum alarmant, așa cum este înfățișat în articol, unde autorul vede sexul ca o modalitate de conectare, fără a lua, însă, în seamă faptul că sexul neconsensual reprezintă un abuz care nu duce la conectare, ci, dimpotrivă, la deconectare de sine și cei din jur. În generațiile anterioare, de multe ori, sexul era văzut ca o obligație în cupluri, mai ales pentru partenere, și de asemenea, dacă ne gândim la generațiile părinților și bunicilor noștri, căsătoriile timpurii, la vârste începând cu 16 ani și poate chiar mai puțin, în mediul rural, erau destul de frecvente. Dar acum știm că aceste tipare relaționale care implicau un mare dezechilibru de putere între femei și bărbați nu erau deloc sănătoase“.
Poate a venit momentul să regândim ceea ce știm despre sex și să punem lucrurile într-o altă paradigmă. Cristina Petrescu-Ghenea afirmă că și în prezent, „sexul este foarte romanticizat și idealizat la nivel social în filme, cărți și media, dar noi, ca psihoterapeuți, știm că atât tipul, cât și cantitatea de sex pe care o fac oamenii sunt variabile care diferă de la persoană la persoană și de la cuplu la cuplu, fără a putea să ne indice cu fidelitate satisfacția personală și relațională“.
Din păcate, așa cum vedem și în articol, și în rândul specialiștilor în sănătate mintală, întâlnim persoane care cultivă mitul conform căruia dacă sexul nu este așa cum ne așteptăm, din punct de vedere cantitativ sau calitativ, este ceva în neregulă cu noi sau cu relația în care ne aflăm.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
