Astăzi poartă mărgele verzi și o rochie asortată, care se așază bine pe trupul ei zvelt. Părul de câțiva centimetri, încă rebel, este indiciul că a trecut recent prin etapa de chimioterapie. Zâmbește larg și blând, iar ochii de un verde tulbure se uită adânc în sufletul nostru. E vioaie, ca întotdeauna, e optimistă, iar ceea ce face pare plin de sens și de înțelegere.
Din momentul în care am cunoscut-o, am simțit că am o ancoră diferită de cea pe care mi-o oferă medicii, familia sau prietenii, pentru că știam că pot comunica în alt fel cu această doamnă trecută de 60 de ani, cu un cancer metastatic ținut sub control. Am înțeles, totodată, că oamenii pot găsi sens, motivație, bucurie chiar și în etapele nefericite ale vieții lor sau tocmai atunci.
Întâlnirea cu această doamnă, cu sufletul alcătuit din scântei de viață, m-a convins să mă alătur grupului de suport, de unde mi-am luat resurse nebănuite, folositoare în procesul de vindecare și de însănătoșire (o distincție care se poate înțelege prin referire la suflet și corp).
Grupul de suport ca spațiu de vindecare
Grupul de suport este alcătuit din persoane care au trecut prin experiențe similare ‒ în cazul acesta, o afecțiune oncologică ‒ sau se află în diferite etape ale bolii. De asemenea, se pot alătura grupului aparținătorii care doresc să înțeleagă mai bine stările prin care trec cei de lângă ei sau să afle cum își pot susține mai eficient persoanele dragi. Grupul este condus de un psiholog, dar rolul de facilitator poate reveni și altei persoane, de obicei, cineva care a trecut prin boală. Această formă de participare și implicare în procesul de vindecare este foarte răspândită în cultura americană, unde s-au făcut și numeroase studii. O carte de referință pentru psihologia grupului de suport și beneficiile acestuia este Tratat de psihoterapie de grup, aparținând scriitorului Irvin Yalom, în colaborare cu Molyn Leszcz.
Grupul este privit ca o arenă în care participanții interacționează liber, identifică și înțeleg ce nu funcționează în interacțiunea lor, pentru ca, în cele din urmă, să modifice tiparele neadaptative: „concentrarea pe interacțiune este motorul terapiei de grup“. Iată, așadar, că obiectivul foarte ambițios al terapiei de grup, așa cum o prezintă autorii mai sus menționați, este acela de a schimba aspectele și comportamentele oamenilor, care să îi determine să facă lucrurile diferit și să îi conducă la vindecare.
Studiile au dovedit că psihoterapia de grup este cel puțin la fel de utilă ca cea individuală, având capacitatea de a oferi beneficii semnificative. Ne referim, de data aceasta, la grupul condus de un specialist.
Interacțiunea dintre factorii terapeutici
Care sunt avantajele psihoterapiei de grup? ‒ s-ar putea întreba cineva. În fond, este un efort să te alături grupului o dată pe săptămână sau o dată la două săptămâni. Este, uneori, incomod sau frustrant. Printre factorii terapeutici ai grupului de suport, Irvin Yalom enumeră: inocularea speranței, universalitatea, transmiterea informațiilor, altruismul, recapitularea corectivă a grupului familial primar, dezvoltarea tehnicilor de socializare, comportamentul imitativ.
Este important ca speranța să fie inoculată și menținută, în primul rând, pentru ca persoana respectivă să continue să vină la terapia de grup, astfel încât ceilalți factori terapeutici să aibă efect. Totodată, studiile recente au evidențiat eficacitatea vindecării prin terapii „mediate în întregime prin speranță și convingere“. „Studii recente de imagistică cerebrală demonstrează că tratamentul placebo nu este inactiv, ci poate avea un efect fiziologic direct asupra creierului“. (A. Leuchter, I. Cook, E. White, M. Morgan și M. Abrams, Changes in Brain Function of Depressed Subjects During Treatment with Placebo, American Journal of Psychiatry 159 (2002):122-29).
℗PUBLICITATE
Când se confruntă cu o problemă gravă de sănătate, mulți oameni au gândul neliniștitor că sunt unici în nenorocirea lor, că doar ei se confruntă cu anumite probleme sau cu fantasme înspăimântătoare. Deși există un sâmbure de adevăr în această percepție, în terapia de grup descoperă că și ceilalți au probleme similare, ceea ce reprezintă o adevărată ușurare. Ei își pot împărtăși direct și în mod autentic propriile experiențe, simțindu-se astfel înțeleși pe deplin.
Grupul de suport are și o componentă psihoeducațională, în sensul că li se oferă pacienților instrucțiuni concrete cu privire la natura afecțiunii lor. Sunt examinate mai ales concepțiile eronate și răspunsurile de autoînfrângere în fața bolii. O persoană informată capătă mai multă încredere în forțele proprii, dobândind conștiința că se află în control. Irvin Yalom include aici și oferirea de sfaturi, precizând, însă, că nu sfaturile sunt relevante, ci procesul de oferire a acestora, care presupune și transmite grijă și interes reciproc.
Într-un grup de suport, membrii nu doar primesc, ci și oferă, iar acest lucru are un rol important în procesul de vindecare, deoarece oamenii au nevoie să simtă că sunt necesari și folositori: „Ei își oferă sprijin, reasigurări, sugestii, înțelegere; împărtășesc probleme similare unul cu altul. Și nu rareori membrii grupului vor accepta mult mai ușor observații din partea unui alt membru decât de la terapeutul de grup“. (Yalom, pag.35).
În cadrul grupului se reconstituie relațiile de familie, astfel încât fiecare își va asuma rolul cunoscut. În mod evident, se tinde spre refacerea dinamicii cunoscute, numai că rolul terapeutului și al membrilor grupului este acela de a corecta atitudinile și comportamentele. De data aceasta, conflictele familiale sunt retrăite corectiv, ceea ce aduce claritate și schimbare a comportamentului. Tot în cadrul grupului se dezvoltă tehnicile de socializare, îndeosebi prin identificarea discrepanțelor dintre intențiile lor și impactul pe care îl au asupra grupului.
Consider că un aspect extrem de important al grupului este fenomenul numit „terapia spectatorului sau terapia prin procură“, ceea ce presupune ca un membru al grupului să beneficieze observând terapia altui membru cu o problematică similară. În plus, ei pot învăța imitând comportamente ale celor din jur, inclusiv ale liderului de grup. În timpul terapiei, precizează autorii citați, „clienții încearcă fragmente din ceilalți oameni și apoi renunță la ele pentru că nu li se potrivesc. Acest lucru poate avea un puternic impact terapeutic; să aflăm ce nu suntem reprezintă un pas către a afla ce suntem“. (Yalom, pag. 39).
Poate că nu toți avem norocul de a întâlni o doamnă cu mărgele verzi și cu scântei în ochi, dar, cu siguranță, vom cunoaște oamenii de care avem nevoie, atâta timp cât ne păstrăm sufletul deschis spre experiența de învățare și de vindecare.
Referințe:
- Irvin Yalom, Molyn Leszcz, Tratat de psihoterapie de grup, București, Editura Trei, 2013
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
