Câte ceva despre inteligența emoțională
În ultimii ani auzim tot mai des vorbindu-se despre inteligența emoțională. Dar, mai exact, ce este această „inteligență“? Cum chiar denumirea ei o recomandă, este unul dintre elementele inteligenței multiple ce caracterizează o ființă umană. Știind că inteligența reprezintă abilitatea noastră de a dobândi și aplica cunoștințe în diversele situații cu care viața ne întâmpină, este evident că și inteligența este o realitate multifațetată.
Dimensiunile multiple ale inteligenței ne permit să învățăm să răspundem situațiilor de viață prin apelarea la calități dintre cele mai diferite. Din acest motiv, este supralicitată ideea potrivit căreia inteligența unei persoane poate fi determinată doar prin raportare la inteligența sa intelectuală.
Oamenii se diferențiază între ei prin multe aspecte, gândirea fiind unul dintre palierele psihicului unde se pot identifica diferențe majore. Oamenii sunt diferiți. Gândesc diferit. Simt diferit. Se comportă diferit. Ca urmare a diferențelor existente în triada gânduri-emoții-comportamente, oamenii dezvoltă și modalități diferite de a învăța.
Abilitățile care servesc învățării și adaptării la mediu trebuie să fie și ele corespunzător dimensionate, respectiv diferite și multiple. Așa că, pe lângă inteligența intelectuală, putem vorbi și despre inteligența emoțională, verbală, vizuală, muzicală etc.
Dacă inteligența intelectuală este capacitatea de a gândi și de a dobândi cunoștințe într-o manieră rațională, inteligența emoțională este capacitatea de a fi „isteț“ în privința emoțiilor și sentimentelor. Ea reprezintă mai degrabă o sumă de abilități, implicând capacitatea de a observa, înțelege și gestiona eficace emoțiile, atât în propria persoană, cât și în ceilalți.
Inteligența emoțională – având ca piatră de temelie emoțiile și sentimentele noastre – este ceea ce ne face umani, ne ajută să trecem cu bine în viață prin tot felul de momente, alături de diverse tipologii umane, fiind totodată elementul care face diferența între o experiență de viață de succes și una presărată doar cu iz de intelectualitate. De aceea, ne dorim pentru tânăra generație, pe lângă dezvoltarea intelectualității, și dobândirea acelor abilități care să îi pregătească pe viitorii adulți pentru provocările de zi cu zi ale vieții, care arareori sunt de natură pur intelectuală.
Și tot de aceea, ne dorim pentru aceștia să nu fie doar „cei mai buni din clasă“ ori „șefii de promoție“, care însă nu își găsesc un loc în propria viață, care nu știu cum să trăiască în afara mediului academic sau (mai târziu) a biroului, care nu știu să interacționeze, să gestioneze relații, să fie oameni compleți. Ne dorim pentru ei „tot pachetul“!
Când lipsește inteligența emoțională din mediul academic
Cum se poate raporta la mediul academic un elev căruia îi lipsește inteligența emoțională, mai ales în perioadele solicitante, care necesită atât investiție motivațională, cât și efort cognitiv?
℗PUBLICITATE
Acestea sunt perioade în care școala devine dificilă, iar abilitățile elevilor de a face față sunt puse la încercare. În acest scenariu, următoarele tipare comportamentale pot ieși la iveală, permițând identificarea elevilor care nu și-au dezvoltat corespunzător inteligența emoțională.
Acești elevi nu știu cum să se conecteze cu ei înșiși, cu propriile emoții, nu știu să le identifice, să le exprime și să le gestioneze, motiv pentru care pot deveni tensionați și irascibili. Ei sunt elevii care, de îndată ce s-au confruntat cu un exercițiu dificil, aruncă stiloul și caietele pe jos în semn de frustrare și protest. În unele cazuri mai triste, pot părăsi sala de clasă mânioși și iritați, pentru a nu se mai întoarce ulterior, conturându-se astfel unul dintre motivele abandonului școlar.
De asemenea, acești elevi nu au abilitatea de a recunoaște nici în alții emoțiile care îi animă, astfel că pot isca ușor conflicte – de exemplu, țipă la un coleg care își oferă ajutorul pentru rezolvarea unei probleme dificile, crezând că acesta încearcă doar să îi necăjească și mai tare.
Le lipsește talentul de a se manifesta firesc în cadrul relațiilor cu colegii și profesorii și, de multe ori, au izbucniri zgomotoase de furie sau de frustrare, acesta fiind și fondul pe care apar în școli comportamentele ostile de tip bullying.
Astfel de elevi nu își asumă consecințele propriilor acțiuni, ci plasează adesea responsabilitatea în exterior, altcineva fiind responsabil pentru nota proastă pe care au luat-o. Incapacitatea lor de a-și asuma responsabilitățile adesea îi lasă cu un gust amar, făcându-i să se victimizeze.
Fiind învăluiți de emoții cărora nu știu cum să le facă față, le este dificil să se concentreze, să își păstreze mintea limpede, astfel că nu își setează de obicei scopuri prea înalte și sunt ușor deturnați de la acestea când trec prin situații care îi tulbură, precum existența unor probleme în familie.
Totodată, ei nu sunt animați de o motivație internă, plasând în exteriorul lor mobilurile care îi pun în mișcare pentru atingerea unor obiective – spre exemplu, sunt elevii care învață pentru note ori pentru a obține acceptarea părinților sau aprecierea profesorilor. Dinamica unei clase de elevi este extrem de importantă pentru crearea unui mediu propice învățării.
Atâta vreme cât sunt cunoscute și observate tiparele comportamentale specifice lipsei de inteligență emoțională, se pot face pași înspre deprinderea și dezvoltarea acesteia, în beneficiul nostru, al tuturor – la orice vârstă și indiferent de rolurile sociale jucate (cel de elev nefăcând excepție).
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
