De-a lungul timpului, am făcut parte din diverse grupuri: profesionale, de inițiativă civică, de dezvoltare personală și de mentorat. Ceea ce m-a impresionat, de fiecare dată, au fost energia care s-a creat în interiorul grupului și legăturile interumane care au dus la conturarea unor relații de prietenie, colaborare sau de vindecare (așa cum se întâmplă și la Parenting Masterclass). În cadrul celui mai recent modul de formare din acest masterclass de parenting, am avut parte de cea mai revelatoare experiență din ultimul timp. Vă spun pe scurt și codat, deoarece experiența grupului este confidențială − formator a fost psihoterapeutul Gáspár György, iar tema a fost parentajul conștient.
Așa cum spune Gáspár adesea, inclusiv în postările sale de pe rețelele sociale:
- Parentingul este mai mult despre părinte și mai puțin despre copil.
- Părinte conștient nu te naști, devii, prin efort, asumare și angajament.
- Părintele conștient nu știe tot, dar simte mult. Și procesul de învățare durează întreagă viață.
De ce funcționează un grup
În cadrul acestui grup de formare, pentru rolul de consilier parental, suntem o comunitate empatică și cu valori comune. Aș putea spune că ne-am adunat pentru același scop: reconectare cu sine, pentru a fi mai conștienți de bagajele noastre, pentru a ne descătușa emoțiile, pentru a putea fi părinți mai buni pentru copiii noștri interiori și biologici, și pentru a ajuta, mai departe, întreaga comunitate de părinți care doresc să contribuie la #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia.
Așa cum zice și o vorbă din popor: „Unde-s mulți puterea crește“ – așa, și la noi în grup. Ne-am dat seama că avem răni comune, experiențe de viață asemănătoare, dar fiecare trăind autentic, prin propria lentilă, această călătorie de transformare la care ne-am alăturat și unde am adunat foarte multă energie vindecătoare.
Terapia de grup are niște pași, procesul de încredere se construiește treptat, și cu ajutorul facilitatorului, în acest caz, al lui Gáspár, fiecare participant este ajutat să-și recunoască și să își conștientizeze nevoile de siguranță. Gândindu-mă retroactiv, la variate grupuri, oamenii ajung să se simtă în confort psihologic (safe) atunci când trăiesc: apartenență, acceptare, libertate de împărtășire, contribuție, încredere, învățare. Așa cum se întâmplă adesea, la începuturile unui grup, oamenii sunt cu protecțiile la purtător, dar, pe măsură ce trec prin exercițiile de centrare a emoțiilor și de conectare, se simte cum capătă contur un mediu de siguranță. La fel s-a întâmplat și la modulul de parenting conștient, iar pe măsură ce am cocreat acest spațiu de încredere, procesul de vulnerabilitate a început să se adâncească, iar formatorul ne-a facilitat o călătorie în timp cu propria persoană, conectându-ne la copilul nostru interior.
Nu există vindecare și creștere fără vulnerabilizare
Și totuși, ce este cu vulnerabilitatea asta? A simți înseamnă a fi vulnerabil, ne spune Bréné Brown în bestseller-ul Curajul de a fi vulnerabil. Etimologic vorbind, dacă plecăm de la latinescul vulnus, care înseamnă rană, și de la vulnare − a răni, vulnerabilitatea corespunde acelei zone expuse rănirii. Putem spune că vulnerabilitatea implică însăși capacitatea noastră de a fi răniți. În societatea noastră, cu toții fugim de suferință și am învățat în familiile noastre de apartenență că vulnerabilitate înseamnă slăbiciune, rușine. Suntem obișnuiți să ne reprimăm emoțiile, să le amorțim și pe cele bune, nu doar pe cele rele.
Și totuși, de ce această vulnerabilitate? Deoarece fără vulnerabilitate nu putem crește, avem nevoie să ne dăm voie, să descătușam acele emoții, să desfacem și să cotrobăim în acele bagaje psihologice, pe care cu toții le purtăm pe umeri. Vulnerabilitatea este calea prin care putem exprima cu adevărat ceea ce simțim. Vulnerabilitatea este locul nașterii tuturor emoțiilor și sentimentelor. Astăzi, să afirmi „Sunt vulnerabil!“ înseamnă să ai curaj, să ieși din tiparele familiei de apartenență, să fii curios de bagaje psihologice moștenite din copilărie, să dezmorțești acele părți înghețate din tine și să îți permiți riscul de a fi rănit.
Ne reprimăm nevoile, să nu pierdem dragostea
Suntem configurați pentru a ne conecta la ceilalți și învățăm să ne reprimăm nevoile că să nu pierdem dragostea.
℗PUBLICITATE
Revenind la modulul de formare. Ce a făcut Gáspár? Ne-a facilitat acest spațiu de încredere, de siguranță, pe care l-am amintit mai sus. Un cadru de lucru în care am fost primiți, acceptați și unde ne-am arătat pe noi așa cum suntem, cu povestea noastră autentică. Prin exercițiile de imagerie ghidată (îmi este clar că formatorul nostru este mare fan al acestora), am făcut câteva călătorii în timp, pentru a ne înțelege trecutul cu mintea de acum și a-l simți cu emoțiile unui copil. Apoi, am desfăcut aceste bagaje în care cărăm trecutul și am privit spre noi cu ochii definiți de curiozitate și compasiune. Fiecare exercițiu de autocunoaștere a fost urmat de împărtășiri în grupuri mici de lucru, în diade, mai exact, care semănau cu relația client-consilier.
Când ascultăm fără să etichetăm, fără să evaluăm ceea ce simte celălalt, fără să încercăm să ne asumăm răspunderea și să acționam în locul celuilalt, fără intenția de a-l schimba pe celălalt, atunci, prezența noastră devine empatică și vindecătoare pentru celălalt. Atunci devenim însoțitori de încredere ai celeilalte persoane. Asta-i partea cea mai frumoasă la un astfel de grup și modul de formare: ajungem să ne cunoaștem mai bine și să practicăm ceea ce înseamnă consilierea parentală. Ca ascultători empatici nu avem nevoie de pregătire, esențială este capacitatea noastră de a fi prezenți, aici și acum, la ceea ce se întâmplă în interiorul celuilalt, la sentimentele și nevoile unice și autentice pe care acea persoană le trăiește în acel moment.
Energia noastră este acolo unde este și atenția noastră
Atunci când avem această stare de prezență conștientă, devenim parte activă la un amplu proces de schimbare și putem fi conectați la ce se întâmplă în universul nostru, atât interior, cât și exterior.
Vreau să vă spun că nu a funcționat totul perfect, am întâmpinat și dificultăți provenite în special din spațiul interior al fiecăruia dintre noi − procesul este unic și diferit pentru fiecare. Dar, am navigat împreună, ne-am ajutat de puterea grupului, de încrederea creată între noi, am dăruit și am primit, fiecare, ceea ce am avut nevoie și am descoperit suferința care există în fiecare copil din noi, atât cât ne-am putut da voie.
Am primit dovadă, încă o dată, a forței de vindecare în cadrul unui grup. Au fost două zile pline de lucru intens cu corpul, multe exerciții dificile, dureroase și cu adevărat vindecătoare. În urma lor, am înflorit, ne-am conectat și am primit unii de la alții compasiune, iubire, ascultare și înțelegere. După acest weekend de formare, am rămas cu o senzație de conectare profundă. Cumva, dincolo de cuvinte, am simțit o reintegrare a unor părți ale sinelui meu, de care am uitat că există. M-am simțit primită așa cum m-am arătat, și asta mi-a adus multă claritate, liniște și recunoștință.
Am mai aflat de la Gáspár despre formula suferinței umane, pe care vreau să o dau mai departe în univers, prin acest articol, și să aflați și voi de ea, căci pentru mine a avut foarte mult sens. Ceea ce am observat și la mine este că fiecare dintre noi avem propriul proces de transformare: dacă mă opun și nu îi dau voie durerii să se manifeste, atunci, cu siguranță, ceea ce am proiectat se va complica și durerea se va transforma în suferință. Însă, dacă îmi dau voie și descătușez durerea, încercând să-i fac față, cu provocare și curaj, atunci, dându-mi voie să trăiesc ceea ce simt, capăt această reziliență în acceptarea ei și știu că data viitoare, cu siguranță, îmi vă fi mai bine:
durere * rezistență = suferință
durere * acceptare = vindecare
În concluzie, indiferent că vorbim de terapie individuală, în grup, de relația dintre parteneri, de relația părinte-copil sau oricare alt tip de relație, recomandarea mea este una singură: dă-ți voie să fii tu!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
