Skip to content

Printre marile frici ale copiilor se numără teama de a nu fi iubit și anxietatea de abandon. Atunci când ne referim la frica de abandon, să nu ne gândim doar la forma fizică a acestuia; abandonul cel mai des resimțit de către copii este cel psihologic și emoțional. 

Copiii se pot simți abandonați atunci când părinții sau îngrijitorii lor sunt indisponibili emoțional, când nu au timp să comunice (nu să le țină prelegeri), când nu-și pot face auzite gândurile și trăirile. În astfel de situații, se pierde sentimentul de conexiune și de siguranță în relația părinte-copil. 

Indiferent că ne referim la pandemie, război sau orice altă experiență aversivă de viață, relația cu părintele este cel mai important refugiu pentru copiii de orice vârstă. Într-o familie funcțională, nevoile fizice, cele emoționale și psihologice sunt îndeplinite în mod constant, astfel copiii ajung să se simtă iubiți. Iar în familiile disfuncționale, adulții se așteaptă ca, în situații de criză (cum ar fi războiul din Ucraina), copiii să nu creeze probleme, să nu adreseze întrebări, să nu fie curioși sau speriați, dar să fie cât mai maleabili, pentru a reduce stresul parental.   

℗PUBLICITATE



Câteva idei despre cum vorbim cu copiii despre război (sau criza din Ucraina, dacă vrem să evităm cuvântul război) și cum îi ajutăm să se simtă în siguranță: 

  • Conversațiile despre acest subiect nu se încheie după o singură discuție, este vorba despre un proces în care atât copilul, cât și părintele pot aborda liber subiectul atunci când au nevoie de conectare, înțelegere, sprijin sau liniștire. 
  • Conversațiile despre acest subiect nu sunt plăcute, drept urmare, să ne calibrăm așteptările, să ne permitem să trăim orice vom simți, dând dovadă de aceeași generozitate și față de trăirile copilului.  
  • Conversațiile despre acest subiect merită începute cu o curiozitate empatică, una în care părintele este dornic să înțeleagă cum vede copilul situația (pentru a descoperi unde anume are nevoie copilul de sprijin) și cum se schimbă perspectiva acestuia în timp. 
  • Conversațiile despre acest subiect sunt, înainte de orice, contexte de conectare. Emoțiile de frică și anxietate sunt menite să-i apropie pe copii de părinți și să-i conecteze, nu să-i izoleze sau distanțeze. 
  • Conversațiile despre acest subiect sunt adaptate vârstei, părintele făcând tot posibilul pentru a nu minimaliza sau exagera frica și anxietatea copilului. Are sens să simțim frică, are sens să vorbim despre asta, are sens să ne simțim mai bine când suntem înțeleși și validați. 
  • Conversațiile despre acest subiect pot include și discuții despre cum ne putem proteja ca familie de eventualele urmări ale războiului sau cum acceptăm diferențele dintre noi și ceilalți oameni. 
  • Conversațiile despre acest subiect pot fi și contexte de creștere, le putem explica copiilor legătura dintre emoții, gânduri și comportamente. Cum emoțiile și gândurile se influențează reciproc; cum comportamentele noastre sunt rezultatul a ceea ce simțim și gândim. Cum ne putem transforma gândurile și emoțiile, și ne putem schimba comportamentele. 
  • Conversațiile despre subiect ajută să fie duse în direcția compasiunii și nu a dezumanizării. Este important să nu folosim etichete de genul „ruși răi“ sau „bolnavi mintal“, mai degrabă să punctăm faptul că oamenii au nevoie să învețe cum să-și gestioneze probleme fără lupte armate sau război. Să-i ajutăm să vadă și cât de mulți oameni, din lumea întreagă, se mobilizează pentru a-și uni forțele, resursele și militează pentru pace. 
  • Conversațiile despre subiect pot fi duse și în direcția siguranței internaționale, punctându-le copiilor despre alianțele din care țara noastră face parte. Inclusiv le putem vorbi despre vizita vicepreședintelui american Kamala Harris în România. 
  • Conversațiile despre subiect ajută să fie urmate de activități care ne transmit senzația de viață normală – joacă, plimbare, vizite, gătit, citit etc.  

Mai multe idei despre importanța conversațiilor sigure, primim de la Mirela Retegan și Gáspár György, gazdele emisiunii Antrenorul părinților, difuzată pe frecvențele Radio Europa FM.

Doi dintre ascultătorii fideli ai emisiunii au fost răsplătiți cu un exemplar din Jocuri de jucat primăvara și Dansul fricii, de Harriet Lerner.   

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0