Noi, oamenii de toate vârstele, suntem niște ființe incredibil de complexe. Suntem de-a dreptul fascinanți, aș putea spune. Ne naștem un ghemotoc de senzații (auditive, vizuale, olfactive etc.), apoi cunoaștem lumea interioară și exterioară pe baza acestora. Fără ele, dezvoltarea psihicului uman ar fi imposibilă, pentru că ele reprezintă baza, fundamentul pe care se vor construi toate celelalte: percepții, reprezentări, procesele cognitive superioare (așa cum sunt gândirea, memoria, imaginația), alături de alte mecanisme psihice (atenție, limbaj, voință).
Motorul și combustibilul uman sunt motivația și trăirile afective (emoțiile, sentimentele, pasiunile). Mereu am spus că dacă avem aceste ingrediente magice, motivație și afectivitate, putem cuceri Everestul. Desigur, am exagerat, însă doar de dragul sublinierii importanței acestor elemente în viața noastră psihică. Toate componentele menționate anterior se află sub influența personalității umane, care este unică pentru fiecare în parte și cuprinde laturile bine cunoscute în psihologia contemporană: temperament, aptitudini, caracter, creativitate și inteligență.
Iată cât de uimitori suntem: dintr-un stadiu de completă vulnerabilitate în care ne naștem, ajungem să fim conducătorii tuturor speciilor de pe planetă. În teorie sună simplu, nu-i așa?
Cum ai învățat să te raportezi față de ceea ce simți?
Doar că oamenii mici ajung oameni mari după ce traversează niște etape cu obiective specifice de dezvoltare (aici avem mult de povestit și o vom face cu altă ocazie). Mi-ar plăcea ca în acest articol să ne concentrăm pe dimensiunea emoțională a vieții noastre și pe cum putem să îi sprijinim mai bine pe copiii noștri în gestionarea propriilor trăiri. Astfel că vom avea în prim plan etapa de dezvoltare responsabilă de managementul emoțional primar, mai precis perioada care se întinde între 4 și 7 ani. Continuați să citiți indiferent de vârsta dumneavoastră sau a celor mici, deoarece pașii menționați în articol se aplică (și) pentru alte vârste.
Înainte să ne ocupăm de copiii noștri, vă propun să faceți o pauză și să vă priviți în oglindă obiectiv, fără judecată, doar pentru a observa. Puneți-vă câteva întrebări:
- Eu ce am învățat în copilărie despre emoții?
- Oare eu cum îmi gestionez propriile emoții?
- Am vreo vulnerabilitate cu anumite categorii de emoții?
- Părinții sau îngrijitorii mei au reușit să rămână alături de mine în emoțiile pozitive și negative, mai intense sau mai dificile?
- Mi-am luat doza de psihoeducație în ceea ce privește trăirile emoționale umane sau încă mă ghidez pas cu pas după cum îmi spune instinctul?
Lăsați întrebările să curgă și răspundeți la fiecare pe rând. Păstrați o atitudine deschisă și curioasă pe parcursul acestui exercițiu. Niciun răspuns nu este bun sau rău. El doar este. Și dacă vă este mai ușor, puteți scrie toate aceste răspunsuri într-un jurnal sau în notițele telefonului.
Frica, furia, tristețea, uimirea, bucuria și dezgustul sunt emoții cu care ne naștem, emoții primare (potrivit cercetătorului Paul Ekman). Ele fac parte din noi, la fel cum ajung să facă parte din noi și emoțiile secundare (dobândite empiric): rușinea, vinovăția, mândria etc. Asta înseamnă că prima lecție pe care o învățăm în managementul emoțional ne spune că nu putem „să scăpăm“ de emoții dificile și nici nu le putem bloca efectele. Ceea ce putem face, însă, este să învățăm să le punem în cuvinte și comportamente astfel încât să ducem o viață echilibrată și plină de sens. Aici este provocarea: cum facem lucrul acesta și cum îi învățăm pe copiii noștri să o facă la rândul lor?
Opt pași importanți în gestionarea emoțiilor
1. Primul pas, unul extrem de important de altfel, este conștientizarea emoțiilor. Înainte de a reuși să ne gestionăm stările emoționale este important să ne dăm seama că simțim ceva, că există această noțiune de „emoții“. În limbajul de specialitate, acestea sunt definite ca trăiri afective cu durată scurtă și intensitate variabilă, care reprezintă reacțiile noastre la situații sau evenimente din viața noastră. Emoțiile nu au o orientare generală ci, din contră, una bine determinată către ceva anume (fie că acest „ceva“ este real sau imaginat). Pașii care urmează ne vor fi de mare folos pentru a le putea explica copiilor ce loc ocupă emoțiile în viața noastră și cum le putem identifica.
℗PUBLICITATE
2. Numirea emoțiilor. Imediat ce conștientizez că simt ceva, pot să merg mai departe și să numesc această emoție. În sprijinul acestei activități și al alfabetizării emoționale vine roata emoțiilor creată de psihologul Robert Plutchik. Acesta pune în mijloc 8 emoții centrale: furie, dezgust, frică, tristețe, bucurie, surpriză, încredere, anticipare, iar spre exterior regăsim emoții tot mai variate. Studiile de specialitate arată că etichetarea corectă a emoțiilor duce la scăderea intensității acestora. Există în comerț o mulțime de jocuri interactive și educative care au ca obiectiv principal identificarea emoțiilor și puteți crea, chiar dumneavoastră, un joc împreună cu micuții, pornind de la roata emoțiilor atașată acestui articol (acest joc poate cuprinde elemente de comportament non-verbal: mimică, pantomimică, chiar și desen sau modelare cu plastilină; permiteți-vă să fiți creativi).
3. Normalizarea emoțiilor. Toți oamenii simt: copii, adolescenți, adulți. Toți simțim. Copilul are nevoie să înțeleagă că nu este nimic greșit la el pentru că simte furie, gelozie, invidie sau alte emoții pozitive ori negative. Sunt specific umane, adevărate, valide și este absolut firesc să ne dăm voie să le simțim. Exemplu: Când copilul este furios pentru că un prieten i-a stricat castelul de nisip de la locul de joacă, noi putem fi lângă acesta explicându-i că toți oamenii simt furie, din când în când, atunci când trăiesc o nedreptate și că este valid ceea ce simțim. Important este ca în momentul în care suntem furioși să nu ne rănim pe noi înșine și să nu îi rănim nici pe ceilalți. Această contextualizare a emoției va scădea stigmatizarea propriei persoane și va întări credința că „Nu sunt defect, și nici nu trebuie să fiu!“.
4. Importanța și funcția emoțiilor. Toate emoțiile sunt importante, chiar și cele, aparent, mai puțin prietenoase. Unele emoții sunt experimentate cu dificultate, se simt ca o povară, doar că ele ne transmit (întotdeauna) un mesaj care ne ajută enorm, dacă suntem dispuși să îl ascultăm. De exemplu, frica detectează pericolul, furia ne ajută să ne mobilizăm dacă suntem prea speriați sau să ne apărăm când ni se face o nedreptate, tristețea marchează o reacție normală în fața pierderilor, iar bucuria apare atunci când viața noastră se desfășoară în acord cu nevoile pe care le avem. Exemplele pot continua, însă esența lor rămâne aceeași: fiecare emoție are o funcție și o importanță care merită toată atenția noastră. Atunci când noi, adulții, vom înțelege aceste lucruri, și copiii noștri vor putea să le aplice mai ușor.
5. Corpul nostru conține indicii care ne pot ajuta să identificăm emoțiile. Noi simțim emoțiile și în suflet și în corp și, din nou, este OK să fie așa. Acesta este un pas foarte valoros pe care orice îngrijitor de copil îl poate exersa cu ușurință. În momentul în care copilul trăiește o emoție dificilă, putem pune întrebarea: unde în corp simți acum această emoție? Dacă corpul tău ar putea vorbi, ce ar spune acum? Fiziologia este firească în emoții: ea ne ajută să ne dăm seama că simțim ceva și ne ajută să putem să numim ceea ce simțim, iar aceștia sunt primii și cei mai importanți pași în managementul emoțional.
6. Legătura dintre emoții și comportament. Este important să le transmitem micuților noștri că atunci când experimentăm diferite emoții, acestea vor avea și o dimensiune comportamentală. Iar în unele situații, atunci când emoțiile sunt foarte puternice, poate să apară și comportamentul incorect, nesănătos: lovirea propriei persoane, lovirea celorlalți sau agresiunea verbală ori rănirea emoțională. Copiii au nevoie să știe că, deși orice emoție este permisă, nu este permis și orice comportament. Ceea ce poate fi de mare folos în acest pas este să găsim niște alternative de comportament și să le exersăm astfel ca, prin expunere, ele să devină un răspuns tot mai familiar.
7. Creierul emoțional și creierul rațional. Autorii volumului Creierul copilului tău, dr. Daniel J. Siegel și dr. Tina Payne Bryson, povestesc foarte clar și explicit în carte despre avantajele integrării diferitelor părți ale creierului copilului aflat în plină dezvoltare. Creierul nostru se împarte în două emisfere: cea stângă și cea dreaptă. Emisfera dreaptă se ocupă cu emoțiile și cea stângă cu gândirea logică. În momentul în care copilul este activat emoțional, adică atunci când emisfera dreaptă este la panoul de control, acesta are nevoie tot de emisfera noastră dreaptă pentru a se liniști. Oricât de mult încercăm să folosim cuvinte și să explicăm reguli, copilul nu este receptiv pentru că este în control emisfera care se ocupă cu altceva. Ceea ce părintele sau îngrijitorul poate face în această etapă este să se conecteze tot cu emisfera dreaptă la copil și apoi să faciliteze activarea emisferei stângi, cea responsabilă de gândire logică, pentru a putea transmite lecțiile și a lucra la prevenție. O altă integrare necesară este între creierul superior, care se ocupă cu gândirea și imaginația, și creierul inferior, care se ocupă cu funcțiile de bază, între care regăsim, de exemplu, furia. Creierul copiilor noștri tinde să folosească emisfera dreaptă și creierul inferior, de aceea este necesar să îi sprijinim în integrarea părților conectându-ne cu ei cu aceeași parte. În conectare ne poate ajuta respirația, mișcarea, retragerea într-un loc liniștit, alinarea, plânsul, tehnicile de mindfulness, relaxare musculară sau meditație ghidată.
8. Legătura dintre emoție și gând. Când simțim ceva, apare și un gând care uneori vine din niște gânduri automate, alteori ia naștere pe loc. Teoriile cognitiv-comportamentale ne arată cât de important este gândul în reglarea emoțională și comportamentală, pentru că, pornind de la el, emoția noastră poate să dureze mai mult sau poate să se schimbe cu totul. Gândul este creator, întreține emoția și ne poate influența enorm comportamentele. Exercițiu util: atunci când copilul experimentează o situație dificilă, îl puteți întreba ce gândește în legătură cu situația respectivă (gând). Imediat după, întrebați-l cum se simte (emoție), ce simte în corp (fiziologie) și ce îi vine să facă (comportament). Copiii sunt foarte entuziasmați și interesați de desene și scheme, așa puteți folosi niște creioane colorate, coli albe și puteți desena scheme pentru mai multe situații. Uneori este dificil să ne controlăm gândurile, însă putem manifesta curiozitate în legătură cu ele și putem alege întotdeauna cum să acționăm (comportament).
Managementul emoțional este factorul X
Concluzionez prin a transmite că un bun management emoțional personal ne va ajuta enorm în sprijinirea altor persoane care se află în dificultăți emoționale. De aceea acești pași sunt recomandați la orice vârstă și vă încurajez să vă dați voie să îi testați ca să vedeți ce efecte au asupra dumneavoastră. Lumea exterioară se schimbă enorm atunci când se produc niște restructurări sănătoase în lumea interioară, iar mecanismul imitației și al modelului este un puternic mecanism de formare al caracterului pentru copii și adolescenți. Astfel, cel mai prețios cadou pe care îl putem oferi generațiilor tinere este să avem grijă de noi, să fim blânzi, empatici și să iubim din tot sufletul.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
