Energia băieților – pentru educatoarele, profesoarele sau profesorii lor, mai ales dacă au o clasă numeroasă – pare inepuizabilă și uneori o piedică pentru a duce la bun sfârșit orele așa cum și le-au planificat. Adesea feedback-ul pe care îl primesc mulți părinți de băieți este pe următoarea linie: „Nu este atent“, „Nu știu ce să mă mai fac cu el“, „Nu au decât joacă în cap, greu se concentrează“, „Învață numai ce îl interesează“ și (cea mai cea dintre toate) „Păcat de el, poate mult mai mult… brânză bună, în burduf de câine“.
Statisticile arată că realitatea vieții școlare pentru băieți nu este una tocmai roz. Băieții sunt responsabili de 80% din problemele disciplinare, băieții au de trei ori mai frecvent dificultăți la scris și citit și, mai mult decât atât, conform studiului PISA, în medie, băieții sunt depășiți de fete, la achizițiile academice.
De ce se întâmplă acest lucru și cum putem face școala un loc mai bun și pentru băieți?
Avem nevoie să ne uităm mai întâi la modul în care este construit și se dezvoltă creierul băieților. Încă din primul an de viață, băieții sunt mai activi decât fetele, preferă jucăriile mecanice sau de construcție – spre deosebire de fete, care aleg jucăriile pufoase, în care se pot culcuși. Fetele disting fețe familiare începând cu vârsta de 4 luni (cu mult înaintea băieților). Băieții încep să vorbească mai târziu decât fetele, iar până la 18 luni au deja, în medie, o întârziere de o lună față de fete, în ceea ce privește dezvoltarea vocabularului. Cam până în jurul vârstei de 3 ani, fetele reușesc să vorbească clar în proporție de 99%, dar băieții ating acest prag la vârsta de 4 ani. Dezvoltarea emoțională mai timpurie, dar și cea a abilităților de exprimare le vor avantaja pe fete în adaptarea la grădiniță și mai apoi la școală, în ceea ce privește exprimarea liberă, dar și la scris și citit.
Deja de la grădință și apoi în primii ani de școală, chiar și pentru un observator nu foarte atent, diferențele de comportament dintre fete și băieți sunt destul de evidente. În general, fetele aleg să se joace în grup cu păpușile sau să stea de vorbă, să discute câte în lună și în stele sau să deseneze. Sunt mult mai statice și mai concentrate pe interrelaționare. Băieții sunt mai dinamici, concurează unul cu celălalt, joacă fotbal sau orice alt joc ce presupune să se întreacă, ocupă mare parte din sala de clasă, aleargă, își imaginează diverse lupte sau aleg să construiască și mai ales să își măsoare dibăcia, sunt mai agresivi. Chiar și atunci când se joacă cu păpușile (pentru că, da, din când în când, o vor mai face), ei vor sfârși prin a se lupta cu ele; iar păpușile vor deveni săbii ori buzdugane. Prieteniile după vârsta de 3 ani se împart în grupe clare – băieții cu băieții, fetele cu fetele – departajare destul de stabilă, până aproape de adolescență. Abilitățile verbale ale fetelor, oricum mai avansate, se vor dezvolta și mai mult, tocmai datorită modului în care ele aleg să își petreacă timpul. Abilitățile spațiale, asumarea de riscuri, competiția, sunt punctele tari pe care și le dezvoltă băieții încă din perioda de preșcolaritate.
Motricitatea fină, mai dezvoltată la fete decât la băieți, consolidată și de anii de grădiniță în care au îmbrăcat și dezbrăcat păpuși și au făcut nenumărate desene, le ajută pe acestea să deprindă cu mai mare ușurință scrisul. Vor scrie în general mai frumos, mai bine și mai repede. Cortexul prefrontal se dezvoltă diferit la fete în raport cu băieții. Creierul feminin tinde să aibă mai multe conexiuni între neuroni și un flux sanguin crescut în această zonă, iar consecințele sunt: creșterea vitezei de procesare a informațiilor la fete; ele răspund mai rapid în clasă decât băieții; tranzițiile de la o activitatea la alta sunt pentru ele mai ușoare; de asemenea, sunt mai bune la multitasking. Așadar, vor putea și să răspundă la întrebarea colegei din spate despre ce vor face în pauză și să fie atente la lecția pe care o au de notat – ceva aproape imposibil pentru un băiat. De asemenea, tot din diferența de dezvoltare a cortexului prefrontal, impulsivitatea băieților (sau invers, capacitatea fetelor de a sta liniștite în bancă mai mult timp) constituie un alt avantaj pentru fete, în cazul activităților lungi sau al materiilor pe care le percep ca fiind plicticoase.
Ce putem face în scopul de a-i pregăti pe băieți pentru școală și, apoi, cum îi putem ajuta să își atingă potențialul?
Dezvoltarea motricității fine este necesar mai ales pentru băieți să fie pe lista de priorități, încă din primii ani de grădiniță: pot să decupeze, să frământe sau să coasă, iar toate activitățile pot fi așezate în niște teme cu sens pentru ei. Băieții învață mai eficient dacă au proiecte pe care să le construiască, pentru care să găsească soluții, astfel încât să simtă că au un scop de atins.
℗PUBLICITATE
Dezvoltarea emoțională, etichetarea de emoții, învățarea prin povești sau legende, exprimarea propriilor stări și senzații, înțelegerea emoțiilor celorlalți, sunt aspecte importante pentru toți copiii, dar pentru băieți – care au aici un deficit biologic – este obligatoriu să fie abordate structurat și constant. Fetele citesc cu mai multă ușurință și cu mai mult drag decât băieții, iar abordarea părinților, a învățătorilor și a profesorilor este esențială pentru felul în care băieții vor prinde drag de lectură. Cărțile pe care ei le recomandă, cum fac aceste recomandări, iar apoi cum discută despre ce au citit, toate acestea pot să facă, pentru un băiat, diferența – pe viață – între a îndrăgi lectura sau nu. Băieții, poate mai mult decât fetele, au nevoie, mai ales în primii ani de școală, să se regăsească în ceea ce citesc. E necesar ca lecturile să dea sens vieții lor, să îi ajute să se descopere.
Energia băieților, dorința lor de a face diverse lucruri, atât la grădiniță, cât și în clasele primare, poate fi canalizată înspre activități productive: să curețe și să aranjeze sala, să aducă lucruri sau să le mute acolo unde este nevoie de ele, să aibă în grijă un coleg nou. Băieții au nevoie de mai mult spațiu ca să se miște, să se așeze, dar și de pauze active în care să își descarce energia. Sportul este pentru ei esențial – camaraderiile ce se construiesc în timpul activităților sportive și regulile pe care învață să le respecte îi vor ajuta și în timpul proiectelor școlare.
Relația pe care o au cu educatoarea/educatorul, învățătorii sau profesorii, modul în care aceștia îi valorizează reprezintă un factor esențial pentru buna integrare și influențează direct rezultatele lor academice.
Au nevoie de modele masculine în toți anii de școală, dar mai ales în trecerea spre adolescență, modele cu care să se identifice și care să înțeleagă nevoile lor specifice. În adolescență, băieții (mai mult decât fetele) se conformează identității de gen. În general, vor să fie văzuți ca fiind puternici, adică să nu-și arate emoțiile și nevoile, să pară indiferenți la nevoile altora. Înțelepciunea profesorilor, relațiile solide pe care și le construiesc cu copiii, cât de mult își cunosc ei elevii și, complementar, implicarea părinților, mai ales a taților, îi ajută pe băieți să parcurgă sănătos drumul spre viața adultă. Au nevoie, în toată această perioadă, de reguli clare în clasă și acasă, exprimate pozitiv, dar aplicate consistent; de obiective exprimate și asumate, atât de ei, cât și de părinții și profesorii lor; dar și de contexte de dezbatere, în care să își exprime punctele de vedere cu privire la viața lor, a comunității în general, a temelor pe care ei le văd ca fiind importante.
Energia băieților, bucuria și puterea cu care intră în competiție, capacitatea lor de a face lucrurile să se miște, nevoia de a-și găsi un scop, de a construi și de a căuta soluții sunt darurile neprețuite pe care le-au primit. Depinde de noi, adulții, să îi ajutăm să le cunoască, să le folosească și să le crească valoarea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
