fbpx
skip to Main Content
Ce Trăim Ca Femei întreg Anul, Dincolo De Florile și Dulciurile Primite De 8 Martie

Am crescut în România cu ideea că 8 Martie este Ziua Mamei. Îmi iubesc foarte mult mama, o ador și îi datorez extrem de multe. Mă ajută și azi, iar acest articol nu ar fi fost scris, dacă mama nu m-ar ajuta zilnic cu tot ceea ce înseamnă gospodăria. Însă 8 Martie nu e despre mame. Semnificația internațională a zilei de 8 Martie se referă la drepturile femeilor. Începută în socialism ca o mișcare a femeilor muncitoare, înainte de Primul Război Mondial, data de 8 Martie a fost adoptată apoi de mișcarea feministă în anii 1960 și de Națiunile Unite în 1975.

Sigur că ne sărbătorim și mamele. Dar să nu uităm că a fi mamă este cea mai grea și cea mai solicitantă îndeletnicire a femeilor. Știu că nu ne place să spunem asta și preferăm să punem accent doar pe partea frumoasă a născutului și crescutului de copii, însă a fi mamă este un rol de la care o femeie nu poate și adesea nu vrea să ia o pauză. Nu ai concediu medical, nu ai zile libere, este mai mult decât un full time job. Rolul de părinte rămâne un job în care inechitatea socială este încă crescută. Sigur că bărbații nu pot naște, nici alăpta, dar cu siguranță se pot implica mult mai mult decât o fac. Sunt mamă, îmi iubesc copiii, dar am avut și am momente în care mă simțeam copleșită. Am norocul să-mi fie alături o familie dedicată, care mă ajută mult. Însă văd adesea în cabinet mame sau familii care nu au parte de sprijin. Și e o priveliște dureros de tristă, dureros de injustă.

Inechitatea nu este prezentă doar în cuplu, ci și la nivel social. Societatea susține insuficient mamele. Recent, am citit un articol care ilustra foarte bine o situație relativ paradoxală: „Le cerem mamelor să lucreze ca și cum nu ar avea copii și le cerem să se comporte cu copiii ca și cum nu ar lucra.“ Dacă suntem șefii sau colaboratorii unei mame, să recunoaștem: ne deranjează toate momentele în care o mamă lipsește pentru că-i sunt bolnavi copiii și tindem să o suspectăm că, poate, „profită“ de scuza că cei mici nu se descurcă fără ea. Cine crede asta, desigur, nu a trecut prin această experiență sau a uitat cum e. Dragilor, pentru o mamă, să vină la muncă este adesea floare la ureche! O mamă se folosește de „scuza“ că e bolnav copilul cam la fel cum s-ar folosi un adolescent de scuza că… „are teme“ ca să nu meargă la cinema.

La acest capitol, nu ne descurcăm grozav nici cu tații. Puținii tați care se implică în viața de familie și ajută sunt adesea ridiculizați de cei din jur: „Dar ce, mă, ești femeie?“ (spus pe un ton jignitor). Iar înțelegerea, pentru ei, la locul de muncă este și mai scăzută decât pentru femei. Dacă în cazul femeilor se dau ochii peste cap, în cazul bărbaților care își iau „prea multe“ zile de concediu medical se ajunge la amenințări (mai mult sau mai puțin subtile) vizând pierderea locului de muncă. Sau e atât de mare teama că nu le va fi înțeleasă absența de la o ședință, anularea unei delegații (și că așa ceva ar putea avea repercusiuni asupra stabilității financiare a familiei), încât e de la sine înțeles că, de sacrificat, se sacrifică mama. Iar piedicile în carieră sunt serioase pentru mame. Fiindcă nu avem nici sprijin, nici înțelegere, nici măcar empatie.

Însă știți ceva? Dacă a fi tată implicat înseamnă a fi femeie, atunci copiii noștri au nevoie de mai mulți bărbați-femei. Deoarece studiile arată că acei copii care au tați prezenți și implicați în viața lor au rezultate școlare mai bune și mai puține probleme de comportament; în cazul fiicelor lor, există o probabilitate mai redusă ca acestea să își înceapă viața sexuală de timpuriu sau să rămână gravide în adolescență. Așadar, după ce standarde judecăm noi bărbații adevărați? După niște prejudecăți sociale învechite sau după rezultatele implicării lor în viața copiilor – care reprezintă viitorul nostru, al tuturor? A, și să nu credeți că această implicare se face într-un spirit de sacrificiu. Nu, implicarea este benefică și pentru ei, bărbații, așa cum indică un raport al Organizației Mondiale a Sănătății, în care se relevă diminuări importante ale comportamentelor nesănătoase, dar și o scădere generală a morbidității și mortalității), așa cum e benefică pentru parteneră și copil. Tuturor ne este mai bine, când ne implicăm și ne asumăm responsabilitatea într-un mod mai echilibrat.

℗PUBLICITATE


Despre asta e 8 Martie, nu despre o bătălie veche între sexe, nu despre mame, nu despre femei. Ci despre egalitate și echitate, ca să ne fie bine tuturor. Mai țineți minte discursul lui Joachim Phoenix, de la Oscar? „Ne dovedim măreția, când ne sprijinim unii pe alții.“

Așadar, dacă vrei să faci ceva de 8 Martie, ca să îți onorezi mama… pe lângă buchetul de flori și cadou, spune-i și un „mulțumesc“, pentru toate greutățile și inechitățile pe care le-a avut de depășit în rolurile ei de femeie, soție și mamă. Iar dacă vrei să-ți sărbătorești soția sau sora… întreabă cu ce poți ajuta, implică-te! Și dacă ești tată de fată… gândește-te la lumea în care crește fetița ta, care foarte curând va deveni femeie. Reflectează la cum tratezi tu și cum tratează cei din jur femeile. Dacă ești mulțumit, felicitări! Dacă nu… începe și schimbă ceva!

La mulți ani, dragi femei!

Adela Moldovan

Adela Moldovan

Este doctor în psihologie și psihoterapeut. Are o experiență clinică de aproape 10 ani cu copii, adolescenți și adulți. O fascinează tot ce ține de natura umană, oamenii și relațiile dintre ei. Își iubește meseria și încearcă să se perfecționeze continuu. Este și mama a două fete cucuiete, cum îi place ei să spună, experiență care a transformat-o profund.

Close search
Coș
Back To Top
×Close search
Caută