Vorbindu-le copiilor despre decizia de divorţ poate fi una dintre cele mai grele discuţii pe care le poate avea o familie. Cei mai mulţi dintre copii vor ţine minte această discuţie pentru tot restul vieţii lor. Vestea separării părinţilor le aduce incertitudine, stres, tristeţe, furie. Părinţii sunt cei care pot face aceasta tranziţie mai puţin dureroasă și mai puțin dramatică pentru copii lor. În acest context, recomandarea mea către părinţi este să aibă un plan de abordare al subiectului divorţ, ideal ar fi și un discurs comun, precum și timp şi energie dedicată exclusiv copiilor la momentul împărtăşirii veştilor și reasigurarea afectivă a copiilor.
O premisă importantă legată de decizia de divorţ într-o familie cu copii este ca adulții să facă distincţia clară între rolurile de soţi şi cele de părinţi. Schimbarea fundamentală survine în relaţia dintre soţi şi, deşi acest aspect afectează întrega familie, relaţia de grijă şi afecţiune pe care fiecare părinte o are cu copiii săi ar trebui să rămână una stabilă şi sigură.
Ca şi părinți este normal să simţiți nesiguranţă şi confuzie despre cum să abordați subiectul şi despre cum este mai bine să îi protejați pe copii în această perioadă turbulentă prin care trece întreaga familie. Cu răbdare, cu dragostea, cu disponibilitatea de a le fi alături, tensiunea se poate reduce pe măsură ce copiii învaţă să se adapteze noilor schimbări.
În unele familii, decizia divorţului poate fi de comun acord, în altele doar unul dintre soţi este cel care alege separarea. Oricum ar fi, ideal ar fi să le prezentaţi copiilor un punct de vedere comun, stând împreună cu toţii când îi anunțați vestea. Hotărâţi împreună, înainte, ceea ce veţi transmite copiilor și pregătiţi-vă pentru orice întrebări ar apărea. Nu aș încuraja improvizația pe un astfel de subiect. Chiar dacă va fi doar un părinte cel care vorbeşte şi celălalt ascultă, sau dacă le veţi transmite vestea separat, important este să le vorbiţi calm, să vă alegeţi cuvintele cu grijă, folosind un ton neutru, fără injurii, fără blamări, fără a vă certa de față cu copii.
Copii sunt îndreptățiți să afle adevărul, dar o lungă listă a motivelor le poate crea confuzie.
Indiferent care ar fi motivul despărţirii, atunci când daţi vestea copiilor, păstraţi informaţiile esenţiale. Motivul discuţiei este să le comunicaţi copiilor ceea ce se întâmplă în viața voastră și a lor şi, cel mai important, să îi reasiguraţi de iubirea voastră. Copii sunt îndreptăţiţi să afle adevărul, dar o lungă listă a motivelor le poate crea confuzie. Alegeţi să le spuneţi ceva simplu şi onest „Mami şi tati nu vor mai locui împreună, nu vor mai fi soţ şi soţie, dar amândoi te iubim şi lucrul acesta nu se va schimba niciodată.“ Încercaţi să vă abţineţi să daţi copiilor detalii neplăcute ale divorţului (infidelitate, probleme mentale, abuz de alcool, droguri, etc.). Evitaţi învinuirile și critica unul față de celălalt, arătaţi respect faţă de partener; deoarece copiii se văd ca o extensie a părinţilor lor, orice injurie adusă mamei sau tatălui este resimţit ca un afront personal. Important pentru copii este să înţeleagă că nu au nici o vina în decizia de divorţ a soților şi că deşi este o schimbare mare în familie, dragostea, fericirea şi siguranţa lor, sunt în continuare, prioritatea părinţilor.
Adesea sunt întrebată când este cel mai bine să fie anunțați copiii în legatură cu divorţul. În primul rând, important este ca decizia de divorţ să fie una sigură şi asumată de către adulţi. Dacă este doar o probabilitate pe care o luaţi în calcul, încercaţi să vă abţineţi să comunicaţi încă copiilor ceva. Dacă decizia este sigură, rămâne să alegeţi doar momentul potrivit al zilei sau al săptămânii în care să le comunicaţi. E bine să luaţi în calcul o perioadă de timp în care să puteţi fi alături de ei pentru a le putea răspunde întrebărilor, pentru a le putea oferi loc şi timp să se manifeste, să îşi exprime emoţiile, pentru a-i putea ţine în braţe dacă au nevoie de asta. Pe de altă parte, despărţirea fizică, efectivă are cel mai mare impact pentru copii, aşadar este bine să le spunem cu un timp relativ scurt, între câteva zile și două săptămâni, înainte ca ea să aibă loc. Asta le oferă copiilor timp să proceseze informaţia, să poată pune întrebări cât ambii părinţi sunt în casă. De asemenea, recomandat ar fi că dacă nu ştiţi când se va întâmpla separarea fizică, sau nu se va întâmpla în curând, să mai amânaţi această veste până în apropierea acestei date, pentru că altfel copii nu vor mai crede că va avea loc, sau le vor fi întreţinute speranţe false.
℗PUBLICITATE
Înţelegerea divorţului părinţilor depinde mult de etapa de dezvoltare în care se afla copii. Aşadar, e bine să avem idee și ce impact ar putea avea o astfel de schimbare în viaţa lor, ţinând cont de vârsta pe care o au. Copii mici vor observa schimbări în starea emoţională a părinţilor şi pot observa lipsa unuia dintre părinţi în casă. Ei se pot manifestă prin iritabilitate, schimbarea rutinelor de somn, de masă, pot pierde anumite abilităţi nou învăţate (făcutul la oliţă) sau pot reveni obiceiuri mai vechi (suptul degetului). Preşcolarii nu înţeleg pe de-a-ntregul noţiunea de divorţ și nu vor ca părinţii să se separe, oricât de multe tensiuni ar exista în casă. Ei îşi asumă vina pentru separarea părinţilor şi îşi pot face multe griji legate de felul în care li se va schimba viaţa, pot avea coşmaruri, pot să arate semne de tristeţe şi dor faţă de părintele lipsa. Pot fi agresivi faţă de părintele pe care ei îl învinuiesc. Deoarece pentru preşcolari graniţa dintre fantezie şi realitate este difuză, ei pot avea multe fantezii legate de faptul că părinţii se vor împăca. Când sunt mai mari, școlarii mici, preadolescenții sau chiar adolescenții încep a înţelege noţiunea de divorţ dar au mari dificultăţi în a accepta schimbările survenite în familie. Deşi cu cât sunt mai mari, au o gândire tot mai complexă, totuși ei se pot simți vinovați de separarea părinţilor. Se pot simţi abandonaţi de părintele care a plecat din casă, se pot retrage din relaţiile sociale, sau din activitățile care le plac, se pot comporta în moduri nepotrivite sau nefirești lor, se simt nesiguri şi confuzi în ceea ce priveşte dragostea, mariajul, etc.
Atunci când le comunicăm decizia de divorţ, ar fi bine să le spunem tuturor copiilor odată, cu ambii părinţi de faţă. Dar dacă sunt diferenţe prea mari de vârstă între copii, sau vă temeţi că reacţia unuia dintre copiii mai mari ar putea fi una ce ar putea avea un impact negativ asupra unora din copiii mici, atunci le puteţi spune separat.
Într-o discuţie despre divorţ toţi cei implicaţi au multe emoţii. Dar, părinţii să nu uite că atunci când mesajul este transmis copiilor, prioritare sunt emoţiile lor. Ei pot resimţi tristeţe, furie, frică, nesiguranţă, confuzie. Se pot manifesta prin plânset, ţipete, agresivitate, refuz, retragere. Validaţi şi arătaţi înţelegere şi empatie pentru emoţiile lor. Reasiguraţi-i ori de câte ori este nevoie de dragostea voastră. Rămâneţi deschişi discuţiei, întrebărilor lor. Concentraţi-vă pe ceea ce rămâne la fel, şi indiferent de vârsta copilului, întăriţi ceea ce rămâne neschimbat. Un copil de 10 ani poate înţelege explicaţii de genul „nu vom mai fi soţ şi soţie dar vom rămâne în continuare părinţii tăi.“
Pe scurt, ceea ce trebuie să ştim atunci când le comunicăm copiilor despre divorţ este:
- Copiii au nevoie să afle despre schimbarea care apare în familie şi ce va aduce această schimbare concret în rutina lor.
- Copiii au nevoie de un mesaj pe care să îl poată înţelege.
- Copiii au nevoie de multe reasigurări în ceea ce privește dragostea ambilor părinți și un plan concret legat de implicarea părintelui care pleacă din casă.
- Copiii au nevoie de timp să se adapteze schimbărilor, de un spaţiu sigur în care să pună întrebări să-şi manifeste emoţii, îngrijorări.
Cercetările arată că sunt trei factori care îi ajută pe copiii de orice vârstă să facă faţă divorțului: să aibă o relație pozitivă cu ambii părinți, fiecare din părinţi să depună efortul de a fi un bun părinte (menţinerea capacităţii parentale, cum spun experţii) și o expunere minimă la conflictul dintre adulți.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
