Furia face parte din viață: este o emoție importantă, care-ți spune când îți sunt încălcate limitele, când are loc o nedreptate sau când e nevoie să te aperi. Însă atunci când o descarci în relații, ea poate produce pagube pe care e nevoie să ți le asumi.
Mulți părinți simt vinovăție pentru că au strigat la copilul lor sau chiar au avut momente în care au apelat la agresivitatea fizică (urecherea, scuturarea copilului, aruncarea cu obiecte înspre copil, lovirea copilului) într-o situație de conflict. Cred că, în momentele în care am fost cuprinși de furie, mulți dintre noi am făcut lucruri pe care am ajuns apoi să le regretăm sau în raport cu care ne-am simțit vinovați. Această vinovăție poate fi constructivă, atunci când decidem să canalizăm această energie, pentru a gestiona mai bine situațiile similare din viitor. Dacă nu facem asta, atunci e posibil să trecem prin experiențe similare și să vedem că nimic nu se schimbă.
Te invit, așadar, la o introspecție legată de ce ți se întâmplă în astfel de situații, cu potențial de conflict.
Pasul 1: Identifică ce faci bine în rolul de părinte
Ca antidot la vinovăția pe care o simți, cu siguranță, foarte pregnant în corp, te invit să faci ceva ce poate părea neobișnuit. Aș vrea să te gândești la cel puțin trei lucruri pe care le faci bine în calitate de părinte. Sunt convinsă că există multe lucruri pe care le faci bine și aș vrea să-ți dai voie să le vezi și tu.
Ceva ce fac bine în relația cu copilul meu este… (gândește-te la minim trei lucruri).
Pasul 2: Încearcă un exercițiu de introspecție
Gândește-te la ultima situație de conflict cu copilul tău și completează următorul exercițiu fie pe o foaie, fie în minte.
Ceea ce eu îmi doresc în relația cu copilul meu este… (cum îți dorești să fie relația la modul ideal, de exemplu: Îmi doresc respect, iubire, empatie, căldură, siguranță etc).
În relația cu copilul meu, simt frustrare atunci când el (ea)… (descrie situația specifică).
În aceste situații mă simt… (ce emoții trăiești).
Și povestea pe care mi-o spun este că… (cum interpretezi situația).
℗PUBLICITATE
Atunci când mă simt în acest fel, ce îmi vine să fac este…
În ce fel ceea ce aleg eu să fac mă apropie sau mă îndepărtează de ceea ce-mi doresc de la relația cu copilul meu?
Ceva ce pot începe să fac diferit atunci când simt frustrare în relația cu copilul meu este…
Pasul 3. Asumă-ți responsabilitatea
La pasul 2, cel mai probabil ți-ai dat seama că ceea ce faci atunci când simți furie sau frustrare te îndepărtează de ceea ce-ți dorești cu adevărat în relația cu copilul tău. De exemplu, eu îmi doresc o relație cu copiii mei bazată pe conectare, iubire, căldură, apreciere, siguranță și încredere. În momentele în care ajung să țip la copilul meu – mai ales la cel mic, se vede instantaneu o deconectare, astfel că expresia facială i se schimbă, începe să plângă, simte frică sau se retrage cu totul din interacțiunea cu mine. În acele momente, eu nu mai am parte de conectare, iubire, căldură, apreciere, siguranță și încredere în relația cu fiul meu.
Mai simplu spus, eu contribui la coșmarul din fața mea și mă îndepărtez cu totul de visul meu de a avea o relație bazată pe conectare, iubire, căldură, apreciere, siguranță și încredere.
În relația părinte-copil, responsabilitatea pentru a repara relația îți revine ție, în calitate de părinte. De ce? Pentru că tu ești persoana matură din relație, care are capacitatea de a-și cere iertare. Copilul tău învață de la tine această abilitate, așa că-i poți oferi un model sănătos, pe care-l poate urma cu ușurință. Un exemplu bun este să spui: „Îmi cer scuze pentru că am țipat la tine. Nu meritai asta! Reacția mea nu are legătură cu tine. Ce-ai avea nevoie de la mine pentru a repara relația?“. În schimb, un exemplu care nu este grozav este: „Îmi cer scuze că am țipat la tine, dar n-aș fi țipat dacă tu n-ai fi strigat ca un descreierat(ă) în restaurant“. În al doilea exemplu, nu ne asumăm responsabilitatea, ci mai degrabă dăm vina tot pe copil. Copilul nu este de vină pentru că noi suntem furioși și ne descărcăm pe el.
Dacă dorești să aprofundezi acest subiect, îți recomand să vizionezi această prezentare captivantă TED în care psihologa și autoarea Becky Kennedy vorbește despre modul prin care poți repara relația cu copilul tău sau orice altă relație în care te afli. De asemenea, pentru a te împrieteni cu furia și pentru a învăța cum o poți descărca din corp într-un mod sănătos și constructiv, îți recomand cartea colegei mele, Adela Moldovan, Față în față cu furia.
În încheiere, în călătoria ta de a deveni un părinte conștient, îți recomand ghidul gratuit creat de mine și colegul meu, Gáspár György, precum și cursul de parenting în format video, creat de colegul meu, Gáspár György, care include zece video-uri scurte, pe care le poți urmări în ritmul tău.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
