fbpx
skip to Main Content

Într-o perioadă atât de încărcată emoțional ca cea pe care o traversăm acum, se întâmplă adesea ca elevii să aibă foarte mult de suferit – de la schimbările care se produc impredictibil, uneori de la o zi la alta, la confuzia pe care o simt uneori pentru că le e greu să înțeleagă ce se întâmplă sau de ce sunt necesare unele măsuri restrictive, până la interdicția de a-și vedea prietenii, de a practica sporturile preferate ș.a.m.d. Și în rolurile noastre de adulți e normal să simțim multă anxietate, de peste un an și jumătate ne antrenăm în specialitatea incertitudine, așa cum spune Laura Markham, psiholog, autor de cărți de parenting și fondatoarea platformei Aha! Parenting, unde oferă soluții practice la dificultățile cu care se confruntă familiile. 

Într-un interviu recent, Laura Markham a discutat despre ce pot face adulții (educatorii, profesorii și părinții) să îi ajute pe copii să se adapteze la mediul școlar în aceste condiții nemaiîntâlnite. 

Pași prin care protejăm sănătatea mintală a copiilor 

1. În primul rând, pentru a putea să le fim de folos copiilor, e foarte important să ne îngrijim de lumea noastră interioară, de emoțiile și gândurile care ne cuprind în aceste zile, să învățăm să le recunoaștem și să le gestionăm sănătos. În acest mod, fiind noi suficient de stabili, putem să gestionăm apoi și emoțiile copiilor noștri; după ce ne-am dat voie să vedem cum trăim noi situația aceasta, îi putem ajuta și pe ei. Pentru a veni în sprijinul reglării emoționale a părinților, școlile pot ajuta prin asigurarea tuturor măsurilor de protecție necesare siguranței elevilor, informându-i și liniștindu-i astfel pe părinți.

2. Fundația pe care trebuie să o punem pentru starea de bine a copiilor este sentimentul de siguranță. Știm foarte clar că nimeni nu poate învăța dacă nu se simte în siguranță, pentru că nu putem să fim cu adevărat prezenți în viețile noastre dacă ne simțim în pericol. Așadar, este fundamental să le comunicăm copiilor că sunt în siguranță la școală și acasă, însă fără să le negăm emoțiile de teamă, anxietate, stres: mesajul pe care îl putem transmite este că „Este perfect normal să te simți un pic speriat, poți să simți asta și în același timp să faci ce ți-ai propus!“ Noi toți, în această perioadă, simțim periodic emoții precum frică, anxietate, nesiguranță, amenințare, vulnerabilitate, chiar lipsă de control și copleșire. Însă, așa cum reușim ca adulți să ne reglăm emoțional astfel încât să ne putem îndeplini sarcinile de muncă, e important să îi ajutăm și pe copii să interiorizeze ideea că emoțiile trebuie acceptate și că suntem alături de ei să îi ajutăm cu asta, permițându-le să simtă tot ce au nevoie.

3. Rolul nostru, ca profesori, este să le predăm copiilor, dar aceștia nu pot învăța până nu sunt reglați emoțional și conectați cu noi. Așadar, e important să ne reamintim că, indiferent de vârsta elevilor, aceste experiențe sunt noi pentru toți și necesită poate ritualuri noi pe care să le implementăm, astfel încât copiii să se simtă bineveniți, în siguranță și conectați cu mediul școlar.

4. Un mesaj esențial pe care Laura Markham îl transmite și părinților și cadrelor didactice este că emoțiile au nevoie să fie exprimate. Nimeni nu dorește ca elevii să se simtă rău în vreun fel și poate uneori ne grăbim să îi ajutăm, ca emoțiile lor să dispară, însă acestea scad în intensitate doar atunci când îi ajutăm pe copii să le exprime. Profesorii pot face, de exemplu, un tur de clasă în care fiecare elev spune într-un cuvânt cum se simte – nu facem asta să rezolvăm problema, doar să îi sprijinim să se simtă văzuți, astfel încât să se simtă în siguranță și să poată învăța. Părinții îi pot încuraja pe copii să recunoască câteva lucruri pe care le simt când se gândesc că merg la școală și să îi încurajăm să povestească apoi mai multe despre fiecare, validându-le emoția: „Are foarte mult sens ce simți, povestește-mi mai multe despre asta.“ Important este să avem grijă să nu le anulăm trăirile prin expresii de tipul „Nu ai de ce să te îngrijorezi“, ci să le spunem „Te aud, spune-mi care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla“. Apoi, îi putem liniști prin a le transmite că cei mai mulți dintre noi avem un an greu din cauza pandemiei, că profesorii sunt acolo să îi ajute. După ce au șansa să se simtă auziți, cei mai mulți copii se vor simți mai bine și vor fi pregătiți să treacă la o altă activitate. De asemenea, până să sărim noi la rezolvarea problemelor, copiii au nevoie să îi auzim, să îi ascultăm și să îi ajutăm pe ei să își găsească propriile soluții – în acest fel, se vor simți mai stăpâni pe situație și își vor aminti și mai ușor rezolvarea problemei dacă a fost ideea lor. 

℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



℗PUBLICITATE



Conversațiile dificile despre coronavirus, carantină, reguli sanitare 

În acest interviu, Laura Markham mai este întrebată și despre cum să le vorbim copiilor despre carantinare și respectarea măsurilor de protecție. Atunci când în clasă sunt detectate unul sau mai multe cazuri de coronavirus, unii copii pot avea tendința să caute rapid persoana „responsabilă“. Putem, înainte de a ne confrunta cu o astfel de situație, să le modelăm copiilor o casă în care nu se practică învinovățirea – „au fost vărsate cerealele, hai să le strângem împreună“În acest fel copiii, în loc să fie sceptici la asumarea responsabilității, vor fi mai dornici să repare ce au stricat pentru că știu că nu vor fi pedepsiți și scoși în evidență pentru asta, că își pot îndrepta greșelile – „Suntem o familie, ne susținem unul pe celălalt“. Ce putem să le mai transmitem este că atunci când ne simțim speriați, triști, furioși când trăim un disconfort și, ca oameni, adesea vrem să învinovățim pe cineva pentru asta. Le spunem că „da, pot înțelege că ești dezamăgit și frustrat că nu mai ești cu prietenii tăi la școală și e normal atunci când ne simțim rău să vrem să dăm vina pe cineva însă realitatea este că oricine poate contacta oricând virusul, chiar și dacă purtăm mască tot se poate întâmpla să o dăm jos la un moment dat etc. Atunci când cineva are un test pozitiv și intră toată clasa în carantină, ne menținem toți în siguranță. Rolul comunității noastre este să avem grijă unii de alții și se putea întâmpla oricui, chiar și ție. Apoi, putem pune accent pe ce putem face în cadrul familiei noastre pentru a ne menține în siguranță și să le amintim copiilor că corpurile lor sunt foarte bune la a se lupta cu virușii!

La revenirea în clase, profesorii și educatorii pot avea un protocol prin care să îi facă pe copii să se simtă bineveniți; în funcție de vârsta copiilor poate fi vorba de un cântecel, de aplauze, încurajări, scrisori etc. Ce este esențial de subliniat aici este că nu e așa important să știm de la cine a plecat virusul, ci că încercăm cu toții să ne menținem sănătoși, fără să îi marginalizăm pe cei din jurul nostru.

Pentru a-i convinge pe copii să poarte masca la școală, putem să facem un mic test, în care pulverizăm cu un spray în aer și vedem cum se plimbă particulele și apoi punem masca în fața sprayului pentru a demonstra că majoritatea particulelor vor fi reținute în mască, amintindu-le că așa sunt membri responsabili ai societății. Știind aceste informații, unii copii, mai ales după vârsta de 6 ani, când le e clar care sunt regulile și că trebuie să le respecte, își vor anunța rapid părinții când unui coleg de exemplu îi va cădea masca de pe față. Copiii, de obicei, nu sunt neapărat supărați sau îngrijorați că se întâmplă asta însă vor să le demonstreze părinților cât de buni sunt la respectarea regulilor. Pentru a-i ajuta să învețe ceva din situația asta, le putem modela o reacție plină de compasiune, demonstrând că nimeni nu e perfect, așa cum sugerează L. Markham – „Cred că e greu pentru colegul tău că pățește asta, sună ca și cum ești îngrijorat pentru el. Așa e, este important ca toată lumea să urmeze regulile pentru a fi cu toții sănătoși, însă este rolul învățătoarei să se asigure că se întâmplă asta la școală“ sau „Înțeleg că ți-e teamă să nu te îmbolnăvești, șansele sunt destul de mici să se întâmple asta având în vedere că în majoritatea timpului toți purtați mască, dar hai să vedem dacă poți discuta cu învățătoarea despre grijile tale“, iar apoi să-l ajutăm să-și imagineze un astfel de dialog. În final, pentru a nu se îngrijora extrem de mult și a nu transforma purtarea măștii într-o obsesie, le putem spune copiilor că purtarea măștii e ca spălatul pe dinți: un obicei extrem de important însă dacă într-o seară uităm să ne spălăm pe dinți nu e capătul lumii, la fel cum dacă într-un moment nu avem masca pe față cel mai probabil nu se va întâmpla nimic atât de grav.

Elevii au nevoie să știe că părinții și profesorii lor îi vor ține în siguranță, aceștia fiind eroi ai acestor vremuri extrem de grele, iar comunicarea dintre instituții și ajutorarea comunitară sunt esențiale pentru depășirea acestei perioade cu bine.


Andra Stoian - Psiholog, consilier de parenting, trainer și facilitator de grupuri de suport pentru adolescenți, cu experiență de 7 ani în activități cu copii și adolescenți și în coordonare de proiecte educaționale într-unul dintre cele mai mari ONG-uri din România. Pasionată de oameni, training și educație, iubește muzica, plimbările și cărțile. Visează la o lume în care drepturile tuturor oamenilor sunt respectate.

Caută
Coșul de cumpărături
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0