Journalingul – activitatea de a nota zilnic întâmplări, emoții și gânduri – a căpătat o mare amploare în ultimii ani. Deși primul jurnal cu întâmplări zilnice sub forma unei autobiografii datează de la 1660, nu tuturor oamenilor le-a fost la îndemnă să-și noteze trăirile, experiențele și gândurile. Motivul este că doar cei din pătura superioară a societății aveau acces la educație și învățau să scrie. Mai mult, de-a lungul timpului cred ca imaginea pe care o avem legată de păstrarea unui jurnal este una romanțată. În cărți sau filme, jurnalul este acel „caiet“ găsit ascuns sub o scândură din podea, plin cu mistere și secrete sau cu povești de dragoste interzise.
În zilele noastre, educația a devenit un drept și nu mai este atât de mult un privilegiu, iar posibilitatea de a păstra un jurnal a devenit accesibilă oricui. În plus, în ultimii 30 de ani, avem numeroase studii ale căror rezultate indică efectul terapeutic al scrisului, iar pandemia și modul în care restricțiile sociale au afectat relaționarea a adus o creștere a numărului celor care păstrează un jurnal.
Scrisul ne ajută să ne focalizăm și să ne organizăm experiențele
În studiul realizat de James Pennebaker, cercetător de la Universitatea din Austin și autor al cărții Scrisul ca metodă de vindecare, reiese că scrisul este un instrument puternic de integrare și vindecare. Într-un interviu, autorul declară: „Problemele emoționale ne afectează întreaga viață. Noi nu ne limităm doar să ne pierdem slujba sau să divorțăm. Aceste lucruri ne afectează toate celelalte aspecte ale vieții noastre: situația financiară, relațiile cu ceilalți oameni, imaginea de sine și perspectiva asupra vieții și morții. Scrisul ne ajută să ne focalizăm și să ne organizăm experiențele.“
Într-un alt studiu, efectuat în 2006, cercetătorii au comparat inclusiv efectele scrisului versus efectele desenatului. Cercetarea s-a efectuat pe un eșantion de aproximativ 100 de oameni. Participanții au fost împărțiți în trei grupuri: unul de control, unul în care li s-a cerut să țină un jurnal scris al evenimentelor stresante sau al întâmplărilor de zi cu zi, de două ori pe săptămână, iar celor aflați într-un al treilea grup li s-a cerut să se exprime prin desen.
Rezultatul studiului a arătat că participanții din grupul celor cărora li s-a cerut să noteze în scris – journaling – au avut o creștere consistentă a ameliorării simptomelor psihologice. De asemenea, tot în grupul celor care au notat în scris, s-a evidențiat o creștere semnificativă a emoțiilor pozitive.
Mulți ani mai târziu, un eveniment precum pandemia a afectat întreaga planetă. Oamenii au început să scrie din intuiție sau pentru că știau concret cum acest obicei le poate menține sănătatea psihică. Triggerul acesta comun al temerilor legate de sănătate și siguranță, de limitarea relaționării și izolare a dus chiar la crearea unui jurnal deschis – Pandemic Project – unde oamenii puteau scrie într-un imens jurnal digital despre experiențele lor legate de tot ce au experimentat în pandemie.
Prima ciornă nereușită
Primul meu jurnal a fost un caiet cu coperta de culoare turcoaz, în care am notat în mod exagerat sentimentele mele pentru colegul de clasă dintr-a patra. Când acel jurnal a fost găsit și citit cu voce, singurul regret pe care l-am avut a fost acea exagerare pe care o țesusem din cuvinte. Dar așa credeam că trebuie să fie un jurnal: dramatic și interesant. Singurul motiv pentru care am vorbit despre acel moment este pentru că eu cred că unul dintre lucrurile care îi împiedică cei mai mulți oameni să se așeze și să-și scrie gândurile este chiar acest aspect: lipsa de credință că ceva din viața lor ar merita notat.
℗PUBLICITATE
Pentru cei care au stat de nenumărate ori în fața unei foi goale, ce aștepta cuminte să fie scrisă, dar acest lucru nu s-a întâmplat; pentru cei care nu știu de unde să înceapă și care au nevoie de siguranța unei structuri las mai jos un model de integrare al poveștilor noastre de viață prin creativitate descris de Brené Brown, în cartea Rising Strong.
Autoarea și cercetătoarea spune că nu este nevoie să scriem romane sau lucrări comparabile cu cele ale autorilor noștri preferați, ci doar să fim sinceri și să scriem din sufletul copilului nostru interior: „Sinele nostru rațional de adult este un mincinos foarte bun. Singurul care spune lucrurilor pe nume este tiranul de cinci ani din interiorul nostru.“
Pentru a alunga presiunea scrierii unei opere de artă, dr. Brown numește modelul ei personal de a-și face notițe zilnice PCN – prima ciornă nereușită.
Prima ciornă nereușită este formată din următoarele idei de pus pe foaie:
- Povestea pe care mi-o spun.
- Emoțiile mele.
- Corpul meu.
- Gândurile mele.
- Convingerile mele.
- Acțiunile mele.
Tot ce mai ai nevoie este să faci rost de un jurnal, un pix și spor la scris și la vindecat!
Referințe:
● Studiul Emotional expression and psychological symptoms: A comparison of writing and drawing
● Articolul How Journaling Can Help You in Hard Times, cu referire la Pandemic Project Website
● Rising Strong – Brené Brown
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
