Stereotipurile de gen sunt credințe și opinii general acceptate, în raport cu caracteristicile bărbaților și ale femeilor, dar și cu aptitudinile impuse ale feminității și ale masculinității. Acestea dau tonul unor concepții ce se perpetuează continuu, înrădăcinând în istoria umanității anumite calități, în funcție de gen. Astfel, dacă bărbații sunt proiectați pentru a fi independenți, analitici, reci, capabili de a face față unor slujbe solicitante, femeile sunt setate spre empatie, activități casnice, spre dependență și orientare către ceilalți.
Încă din fragedă pruncie, alegerea și îndrumarea copiilor, în funcție de gen, către mașinuțe (pentru băieți), respectiv păpuși (pentru fete), se face sub stricta supraveghere a părinților, ca nu cumva copilul să „alunece“, disruptiv, în extrema cealaltă, temerea supremă fiind reprezentată de ceea ce ar putea spune lumea despre copilul lor. Creșterea copiilor, cu anumite atribute tipic genului, nu face altceva decât să limiteze și să creeze anumite traume ce își vor avea efectul, cu efervescența aferentă, în perioada adultă, când, cel mai probabil, vor transmite mai departe aceleași concepții moștenite și uzitate, cu mare aplomb. Manualele școlare întăresc aceste stereotipuri, băieții sunt prezentați în meserii tipic masculine (medici, cercetători, astronauți, profesori etc) și mult mai ocupați, în timp ce fetele figurează în meserii casnice (precum curățenie, spălat, îngrijirea persoanelor dependente, dar și acel „stat“ cu copiii, care este o sintagmă extrem de nefondată, aș spune chiar antonimă, cu precădere în perioada în care aceștia sunt la vârste mici), cu profesii și responsabilități limitate, dar cu un efort fizic îndelungat (de aceea multe dintre acestea aleg să se dedice, exclusiv, acestor activități).
Aceste stigmatizări pornesc din cadrul coconului familial, de aceea studiile de specialitate ne încurajează să creștem copii având posibilitatea de a-și alege singuri drumul in viață, dar și meseria potrivită, în funcție de pasiunile și înclinațiile pe care le au, și, în niciun caz limitați de anumite preconcepții învechite, nepotrivite vremurilor pe care le traversăm.
Un demers împotriva inegalității de gen a fost făcut de către o unitate de învățământ din Spania, care antrenează băieți în slujbele casnice. Școala Montecastelo oferă clase de gătit, cusut, călcat, tocmai pentru a distruge stigmatelor cu care se confruntă, atunci când le realizează. De asemenea, ei mai învață și dulgherie, zidărie, electrică și instalații sanitare. Pregătirea acestora pentru viață, indiferent de gen, limitează încurajarea discrepanțelor dintre aceștia, care știm că se deprind destul de devreme, dar se manifestă începând cu perioada școlară.
Părinții joacă, de asemenea, un rol crucial în tot acest proces complex, iar primele lecții pe care le pot preda copiilor lor ar fi susținerea necondiționată, sprijinirea acestora către meserii ce nu sunt cunoscute drept specifice genului lor, educarea și disciplinarea micuților fără a încuraja comportamente nesănătoase, încurajarea de a-și exprima propriile sentimente și emoții (indiferent de gen), prezentarea diferitelor situații în care se pot afla (precum și a soluțiilor pe care le pot adopta, alegerea aparținându-le, în exclusivitate, micuților), fără a fi părtinitori unor stiluri, în defavoarea altora.
℗PUBLICITATE
Însă, aceste stereotipii nu sunt prezente doar în cazul copiilor, ci și al adulților, pe piața muncii existând în momentul de față discriminări salariale de gen, deși, de cele mai multe ori, au același background cultural sau experiență în domeniul respectiv, așadar, vorbim de o educare la nivel societal, căreia, ar trebui să-i alocăm o perioadă mai mare pentru a ajunge pe un făgaș normal.
Nu trebuie uitat faptul că, potrivit Conferinței ministeriale a Uniunii Europene de la Istambul (1997), egalitatea între femei și bărbați este parte a drepturilor persoanei umane, aici referindu-ne la protecția și promovarea drepturilor atașate ambelor genuri, ameliorarea principiului reprezentativității democratice, împărțirea corectă a obligațiilor, dar și independența economică.
Împărțirea echitabilă a sarcinilor și a îndatoririlor casnice, egalitatea în accederea de joburi identice (fără să se mai țină cont de gen), o legislație adecvată care să supravegheze buna aplicare a acesteia, dar și adoptarea la nivel micro (dacă nu se poate la nivel național) a unor exemple ce pot fi implementate și la noi drept programe de combatere a discriminării de gen, ar putea reprezenta un viitor normal și sănătos, dezirabil.
Acest fenomen de stigmatizare poate fi stopat, iar noi suntem responsabili pentru a crea o lume mai bună, având la dispoziție mult mai multe instrumente pe care le-au avut, la rândul lor, predecesorii noștri. Pentru sănătatea emoțională a copiilor noștri suntem total răspunzători, iar dacă suntem dispuși, ca părinți, să facem orice pentru ca micuții să fie sănătoși fizic, este timpul să ne preocupăm și de partea sufletească a acestora, pentru o dezvoltare armonioasă. Dacă în tot acest proces simțim că nu ne descurcăm suficient de bine, sau că am avea nevoie de un suport suplimentar, putem apela, cu încredere la ajutor specializat, care cu blândețe, compasiune și conectare, ne va ajuta să dăm societății un om pregătit să facă față provocărilor vieții, fără a avea traume sau goluri ce îi pot modela, într-un mod negativ, existența.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
