Skip to content

Să tot fie vreo cinci ani de când obișnuiesc să îmi dau întâlnire în fiecare dimineață între 5 și 7. Mă trezesc, îmi pun halatul de mătase, îmi prepar în liniște apa caldă cu miere și lămâie și mă apuc de scris paginile de dimineață. Uneori fac meditație sau mă plimb într-unul din parcurile din apropiere, urmând ca mai apoi, pentru o oră să mă delectez cu o sesiune de yoga și o carte bună. Am învățat greu să mă bucur de solitudine. Diminețile mele erau total diferite în urmă cu câțiva ani. Mă culcam după miezul nopții și mă trezeam invariabil, în panică și grabă, după ce apăsam de câteva ori butonul snooze de la telefon. Săream cu succes peste micul dejun și întârziam aproape tot timpul la birou. Nu îmi era deloc bine și aveam nevoie de soluții.

Dorința de a avea curaj, poate deveni o preocupare obsesivă, mai ales atunci când nu îl ai

O bună prietenă (psiholog) mi-a sugerat să petrec mai mult timp cu mine și să încerc să pun preț pe câteva din lucrurile cu adevărat importante. Unul din ele, a fost acela de a mă concentra pe înțelepciune și curaj. La prima strigare, aveam nevoie de înțelepciune pentru a putea să accept lucrurile pe care nu le puteam schimba și curaj pentru a le schimba pe acelea care depindeau cu adevărat de mine. Curajul nu este absența fricii, constatam eu, ci mai degrabă, gândul că altceva este mai important decât frica însăși. Dorința de a avea curaj, poate deveni o preocupare obsesivă, mai ales atunci când nu îl ai și… cam așa a început goana după super puteri și nevoia de a înțelege cum stă treaba cu frica…

Unul din răspunsurile pe care le-am primit de-a lungul acestei călătorii, a fost acela că frica de a sta față în față cu noi înșine ne controlează deciziile sau mai degraba scuzele pentru care nu găsim acest timp pentru noi. Televizorul sau telefonul ne poate ajuta cu „succes“ să ne conectăm superficial la lumea înconjurătoare. Prietenii virtuali la care ajungem prin intermediul rețelelor sociale ne pot da falsa impresie că facem parte dintr-un ecosistem relațional necesar. Și-apoi, ce beneficii îmi aduce timpul cu mine? Îmi era frică de ceea ce nu înțelegeam sau mai degrabă de ceea ce aș putea citi uitându-mă în oglindă. Într-un context în care am fost educați, crezând că e greșit să te concentrezi pe tine, avem nevoie de mult curaj pentru a ne pune pe primul loc și enorm de mult curaj să scoatem la suprafață lucrurile care ne fac viața valoroasă. în timp, însă, am învățat că atunci când onorezi timpul cu tine îi servești mult mai bine pe ceilalți chiar dacă suntem crescuți să ne oglindim în părerile lor.

Cele cinci lecții de mai jos sumarizează câteva din beneficiile de care m-am bucurat, odată cu decizia de a-mi da timp și spațiu în relația cu mine.

1. Timpul cu mine m-a ajutat să am curaj. De câte ori faci un pas spre necunoscut, experimentezi frica. Am început să caut modalități prin care să îmi domolesc gândurile și inima și am constatat că sunt curajoasă când pot fi relaxată. Frica începe întotdeauna cu un gând și fiecare gând generează un sentiment. Totul e de fapt perceptiv. Toate lucrurile triste pot fi frumoase când avem mintea la locul ei și schimbăm percepția despre ele.

2. Timpul cu mine m-a ajutat să ofer și să primesc afecțiune în mod diferit. Sunt bine și într-o relație și în afara ei și știu că partenerul potrivit va veni la timpul și momentul oportun. Am renunțat la relații care umpleau un gol imaginar și am învățat să am răbdare. Frica stă la baza tuturor comportamentelor disfuncționale pe care le avem în relație cu ceilalți. Dacă nu ne-ar fi frică, nu ne-am comporta așa și dacă nu ne-am simți amenințați, am fi mult mai relaxați și generoși.

℗PUBLICITATE



3. Timpul cu mine m-a ajutat să trăiesc și fără validarea celorlalți. Să trăiești în frică, înseamnă să nu-ți trăiești de fapt viața sau să o trăiești reacționând la ea. Pentru că atunci când trăiești doar pentru a primi aprobare sau validare, nu prea trăiești. Nevoia de validare te poate „ajuta” să spui nu lucrurilor pe care nu le vrei și da tuturor lucrurilor care vin spre tine. În loc să îți simplifici existența, ți-o complici. În loc să te focusezi pe cele mai bune lucruri pe care le poți face azi, încerci să faci tot ce îți iese în cale. În loc să fii înțelept, te străduiești prea mult să pari inofensiv pentru a nu fi aspru judecat de cei din jurul tău.

4. Timpul cu mine m-a ajutat să fiu mai înțeleaptă. Timpul poate transforma răul în bine. La fel înțelepciunea. Înțelepciunea de a face diferența aici și acum. Înțelepciunea de a nu judeca sau de a nu da evenimentelor și situațiilor o conotație negativă sau pozitivă. O viață lipsită de frică nu va depinde niciodată de variabilele de zi cu zi, ci de forța ta interioară, imperturbabilă. Creierul reacționează la gânduri nu la evenimente. La percepții nu la situații. Dacă ești cinstit cu un gând care îți provoacă frică și analizezi toate variațiile și permutările lui, gândul își pierde puterea, pentru că își pierde de fapt sămânța de adevăr care l-a creat.

5. Timpul cu mine m-a ajutat să … am timp. Timpul nu poate fi gestionat. Este doar unul. Trebuie să înveți să spui nu lucrurilor care te distrag de la călătoria ta. Lumea e o scenă pe care fiecare din noi joacă un rol. Dacă rolul este suficient de interesant, timpul nu mai este o problemă. Secretul unei relații fără frica pe care o ai cu timpul dar și cu cei din jur, este să încetinești și să te concentrezi pe ceea ce este important. Foarte multe din lucrurile din exterior merită sacrificate pentru timpul de calitate petrecut alături de cei dragi.

Diminețile de azi mă ajută să mă simt „pierdută“ în mod fericit într-un timp și spațiu fără limite. E timpul și spațiul de la 5 dimineața, înainte să se crape de ziuă. Mă bucur de gânduri curate și creativitate în tăcere și poate cea mai importantă lecție pe care am învăța-o în acești ani, se reflectă foarte frumos în citatul lui Byron Katie care spunea că „nimic din afara ta nu îți poate oferi de fapt ceea ce cauți“.

Timpul cu noi este un obicei subestimat în acest tumult în care cariera, goana după statut și consumerism

Dăm, poate, cea mai mică atenție, celei mai importante activități care ne hrănește sufletul, mintea și viața. Timpul cu noi este un obicei subestimat în acest tumult în care cariera, goana după statut și consumerismul, primează în defavoarea lucrurilor cu sens și miez pentru noi.

Fie că te trezești sau nu devreme, începe să-ți pui în calendar întâlniri cu tine însăți. Refuză să plătești dobânda înainte de a fi dator. Căci frica reprezintă această dobândă pe care o plătești inutil ție însăți. Odată împacat cu frica, vei vedea că ești curajos mai ales pe timp de pace. Iar pacea va rămâne întotdeauna ingredientul minune din inima războinicului…

Larisa Petrini este Corporate Wellbeing Strategist, Health Coach certificat de Institute for Integrative Nutrition din New York și ambasador Jamie Oliver pentru Food Revolution. Este activ implicată în proiecte sociale și educaționale în calitate de profesor, consultant sau membru în board-ul executiv al unor importante organizații.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0