skip to Main Content
Putem Mai Mult Decât Credem. Cum Să Scapi De Dependențe

Putem mai mult decât credem. Cum să scapi de dependențe

Lupta dintre voință și inconștient este cât se poate de clară, în situația în care o persoană este „sclava” unei deprinderi de care nu poate scăpa. În momentul în care nevoia se manifestă, apare o incitare implacabilă, imaginația este acaparată și – dacă, totuși, printr-o rezistență voluntară, persoana încearcă să scape de această influență nefastă – inconștientul se opune deciziei luate, folosind redutabilele sale mijloace. Mai întâi, este vorba chiar despre forța cumulată a impulsurilor repetate de a satisface respectiva deprindere (adică de energia deosebită a automatismelor), iar apoi despre perturbarea provocată de ideea fixă din sfera conștientului, spre care se vor îndrepta tentativele de capitulare.

În general, dezvățarea, ca și învățarea, este percepută ca fiind o activitate dificilă. Atât timp cât un comportament poate fi învăţat, în egală măsură el poate fi şi dezvăţat – căci, precum se spune, orice învăţ are şi dezvăţ. Fiecare comportament are anumite antecedente şi anumite consecinţe. Probabil, cea mai importantă întrebare pe care ne-o adresăm, când avem de gând să ne dezvățăm de ceva, sună astfel: „Care este răsplata?” A ne dezvăța de un obicei, de o deprindere cu care am fost învățați, presupune a avea o motivație foarte puternică. Dacă lumea noastră interioară nu va lucra pozitiv în acest sens, drumul către dezvăț va fi anevoios și nici nu va duce la rezultatul dorit. Ne vom chinui, ne vom frustra, vom pune presiune asupra noastră și nu ne vom dezvăța, chiar dacă știm că acel obicei ne creează numai probleme. Legea efectului și legea exercițiului au o mare importanță, atunci când vine vorba de dezvățare. Legea efectului înseamnă că tăria legăturii dintre o situaţie şi un răspuns creşte, dacă asocierea este urmată de o stare satisfăcătoare, şi scade, dacă asocierea este urmată de o stare nesatisfăcătoare. Legea exerciţiului  sugerează că tăria legăturii dintre o situaţie şi un răspuns creşte lent, odată cu repetarea asocierii acestora. Controlul emoțional este important atât pentru învățare, cât și pentru dezvățare.

Iată câteva etape necesare pentru controlul emoțional, în cazul dezvățării:

• Cultivarea unei atitudini pozitive față de dezvăț.
• Diminuarea intensității trăirilor conflictuale în situații de dezvăț.
• Conștientizarea raportului dintre dorința de dezvăț și trăirea unor emoții ca anxietatea și frustrarea.
• Recunoașterea stresului (receptivitate la semnalele care indică stresul).
• Modificarea gândurilor automate (analizarea argumentelor pro și contra respectivelor gânduri; configurarea unor modalități de a face față în cazul în care eșuăm în dorința de a ne dezvăța de un anumit comportament).

Printre factorii personali care pot influența procesul de dezvățare intră imaginea de sine și nivelul realizărilor anterioare. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Analfabeții secolului XXI nu vor fi cei care nu știu să scrie și să citească, ci aceia care nu pot învăța, dezvăța și reînvăța.” –  Alvin Toffler [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Pași de urmat, atunci când dorim să ne dezvățăm de un anumit comportament sunt:

• Proiectează inteligibil ceea ce trebuie dezvăţat.
• Setează obiective realiste.
• Caută motivație și autocontrol.
• Posedă o autentică forţă predictivă (intuiție în privința viitorului).
• Gândește soluţii strategice de rezolvare a problemelor.
• Păstrează tonusul intern bun.
• Vizualizează efectul pozitiv.

Bill Lucas, expert internațional în  domeniul educației continue, autor și coautor a peste 20 de cărți, prezintă zece moduri în care ne putem stimula motivația:

1. Oferiți-vă o recompensă. În felul acesta, vă veți simți bine, vi se vor confirma realizările de până acum și veți dori să continuați.

2. Încetați activitățile curente și efectuați exerciții fizice. Pentru a funcționa bine, creierul are nevoie de foarte mult sânge oxigenat. Simpla ridicare în picioare eliberează un supliment de 20%.

3. Faceți o pauză. O schimbare de mediu vă ajută să vedeți situația în mod diferit.

4. Verificați dacă vedeți tabloul de ansamblu. Creierul încearcă întruna să stabilească noi conexiuni, așa încât, dacă îi oferiți din timp tabloul de ansamblu, are timp să interpreteze informațiile.

5. Găsiți un mod de a divide problema în fragmente mai mici. Creierului îi este mai ușor să abordeze problemele mari, dacă sunt divizate în componente mai mici.

6. Încercați să priviți contextul și din alt unghi. Vă poate fi de folos vizualizarea rezultatului dorit.

7. Sărbătoriți rezultatele. Gândurile pozitive despre succesul demersului vă vor ajuta să continuați.

8. Găsiți o sursă de amuzament. Există studii care arată că, atunci când râdem, creierul eliberează endorfine, care acționează în direcția relaxării.

9. Cereți ajutorul unui prieten. Două minți sunt mai bune decât una singură.

10. Întocmiți o listă cu toate modurile în care ați abordat anterior o situație asemănătoare. Creierului îi plac tiparele, așa că procedând astfel l-ați putea ajuta să facă o conexiune nouă. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Provocarea pe care o reprezintă dependențele este aceea de a găsi înlocuitori hrănitori care să-ți îndeplinească nevoile subtile și profunde de iubire, stimă de sine și sens al vieții. După ce ai înțeles că experiențele tale sunt metabolizate în substanță a minții și a trupului tău, poți începe să faci alegeri conștiente, pentru a-ți transforma experiențele astfel încât să-ți transformi viața. Experiențele tale senzoriale sunt poarta către farmacia ta interioară. Folosește-le, pentru a trezi chimia naturală a sănătății și a fericirii din tine.” – David Simon & Deepak Chopra [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Avem darul liberului arbitru. A trăi conștient și echilibrat necesită o comunicare clară între minte și suflet. Uneori simțim nevoia să încetinim ritmul, alteori ni se pare că batem pasul pe loc. Putem învăța cum să ne simțim confortabil fără să fim dependenți de mâncare, tutun, alcool, relații. Putem învăța acest lucru dezvățându-ne de programările interioare care ne sabotează, dezvățându-ne să mai punem presiune pe noi înșine. [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Mintea dă dependența și tot ea o vindecă.” – Adrian Furnham [cs_spacer cs_spacer_height=”1″]

Prin cultivarea stării de pace interioară, putem schimba aspectele exterioare ale vieții. Motivația, credința, încurajarea și vizualizarea sunt ingredientele care ne pot ajuta să scapăm de dependențe.

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută