Bebelușii sunt fascinanți. Oricât de abătută, tristă sau furioasă aș fi, interacțiunea cu cei mici îmi aduce zâmbetul pe buze. Îi privesc, mă privesc și într-o clipă între noi ia naștere o frumoasă formă de comunicare. Nu vorbim nimic, dar dacă ai fi atent, ai putea vedea cum fiecare privește, ascultă și transmite informație, atunci când este rândul său. Bebelușii ne (re)învață să trăim în prezent. Iar noi, adulții, îi ajutăm să facă primii pași în descifrarea relațiilor umane. Bebelușii sunt ființe sociale, care din primele clipe de viață caută contactul uman. Sunt sensibili la emoțiile mamei și trebuie, într-un timp destul de scurt, să învețe să își comunice nevoile, pentru ca părinții lor să le înțeleagă și să le poată satisface. Prima interacțiune a celui mic este cu mama sa, dar pe parcursul primelor luni de viață, interacțiunile sociale devin tot mai complexe.
Aceste prime luni de viață sunt vitale pentru dezvoltarea creierului și a abilităților sociale, emoționale și cognitive. Nu de puține ori, am văzut părinți care evitau interacțiunea cu cel mic. Aș fi vrut să le spun atât de multe lucruri. Nu de puține ori, am văzut cum părinții pun bebelușul de câteva luni în fața televizorului, pentru ca cel mic să stea liniștit. În timp ce bebelușul mănâncă, părinții pornesc un desen animat pe telefon și el mănâncă privind acea animație. Iar dacă ies în parc cu căruciorul, bebelușul îi privește, dar ei sunt prea ocupați cu a verifica ceva pe telefonul mobil. Dezvoltarea abilităților emoționale și sociale începe din primele luni de viață. Chiar dacă poate părea că cel mic nu înțelege prea multe, el învață în fiecare zi o sumedenie de lucruri despre lumea în care trăiește. El învață cu ajutorul nostru.
Bebelușii nu au nevoie doar de hrană, somn și haine curate. Ei au nevoie de căldura noastră și de interacțiunea cu noi. Cu ajutorul relațiilor pe care le au cu adulții, bebelușii învață să îi înțeleagă pe alții, să împartă lucruri și să coopereze. Astfel, ei ajung să dezvolte un atașament securizant și să își regleze emoțiile mai eficient.
Lynne Murray, psiholog și profesor la University of Reading din Marea Britanie, ilustrează în cartea sa, The psychology of babies. How relationships support development from birth to two, felul în care relațiile stau la baza dezvoltării copilului.
În primele două săptămâni de viață, bebelușul este atras de ochii, vocea și mirosul mamei, al cărei chip îl poate vedea destul de clar, dacă ea se află la o distanță de maximum 20-25 cm. Contactul vizual cu mama este de scurtă durată, dar bebelușul îi simte mângâierea și învață că mama sa reprezintă un partener social de încredere. Chiar dacă părintele se va concentra în mod firesc pe nevoile de bază ale bebelușului, contactul față în față, receptivitatea și disponibilitatea părintelui pun bazele comunicării sociale de mai târziu.
℗PUBLICITATE
Până la vârsta de 2 luni, bebelușii devin foarte motivați să interacționeze social. Ei ajung să mențină contactul vizual și să prezinte o paletă largă de expresii comunicative, cum ar fi mișcări ale limbii, zâmbetele sau vocalizarea. În interacțiunea cu bebelușul, mama îi va oglindi emoțiile. Oglindirea emoțiilor reprezintă procesul prin care, după ce vedem starea emoțională și mimica bebelușului, imităm acea stare. Astfel, bebelușul începe să înțeleagă că mama sa percepe schimbările care au loc în universul său emoțional. Totodată, bebelușul învață că emoțiile sale ajung la noi și vede cum exprimă el acele emoții.
La vârsta de 4-5 luni, relaționarea începe să aibă loc în jurul unui subiect. Acuitatea vizuală a bebelușului devine similară cu cea a unui adult și acesta începe să apuce diverse obiecte. Simpla interacțiune față în față și reflectarea emoțiilor devin mai puțin interesante pentru ei. Acum, își doresc să relaționeze în jurul unui subiect. Bebelușul și-a dezvoltat până la această vârstă un repertoriu variat de gesturi, care să îl ajute să comunice ceea ce simte, vrea și gândește. El devine tot mai sensibil la calitatea angajamentului partenerului și preferă jocurile care au o succesiune predictibilă de acțiuni, cum ar fi gâdilatul. La această vârstă, bebelușul începe să aibă interacțiuni sociale cu ambii părinți simultan. Atunci când aceștia vorbesc între ei, el îi privește alternativ și devine evidentă dorința sa de a se alătura comunicării. Acest tip de comportament al bebelușului este mai comun când părinții au o relație armonioasă.
La 9-10 luni, bebelușii încep să comunice cu alții despre interesele lor. Ei ne indică faptul că își doresc anumite obiecte, iar noi le aducem acele obiecte. Faptul că reușesc să comunice ceea ce își doresc și obțin ceea ce vor îi încântă.
La vârsta de 18 luni, bebelușii încep să se recunoască în oglindă și înțeleg că experiența altor persoane poate fi diferită de a lor.
Chiar dacă felul în care interacționăm cu bebelușii este posibil să ni se pară firesc, noi ne adaptăm comportamentul în funcție de gradul lor de dezvoltare. Însă este important să fim prezenți, curioși și conștienți de această dezvoltare a abilităților lor de relaționare.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
