Când ne gândim la ideea de a fi singur, mintea tinde să proiecteze un comportament negativ, capabil să ne stârnească mila. Avântul pe care social media îl are în epoca aceasta ar putea chiar să fie în antiteză cu această singurătate, data ultimei logări pe o anumită platformă de socializare semnalizând faptul că o persoană prezentă în mediul virtual nu este singură, ci implicată în viața societății. Și totuși, ce facem atunci când vrem să ne detașăm de lume și să ne întoarcem spre sine, în scopul de a ne aduna gândurile, în liniște și departe de vacarmul din fundal? Care este limita pe care societatea ne-o trasează ca fiind admisă, înainte de a ne cataloga drept „inadaptați“, „însingurați“, „diferiți“?
Thuy-vy Nguyen (profesor asistent în Catedra de Psihologie din cadrul University of Durham) studiază fenomenul singurătății și susține că aceasta ar putea să nu stea sub semnul negativității, dacă noi nu am privi-o așa. Mai mult, cercetătorul precizează că solitudinea are capacitatea de a regla emoțiile și poate avea un efect calmant și pregătitor pentru viitoarele conexiuni interumane. Cheia o reprezintă dorința de a fi singur (liberul-arbitru). Persoanele care apreciază momentele de singurătate și sunt atente la dorințele și plăcerile proprii, așezând în planul doi părerile celorlalți, vor cataloga timpul petrecut cu propria persoană ca fiind „plăcut“.
Totuși, adesea nu se face foarte clar distincția între „singurătate“ și „însingurare“, motiv pentru care, din ignoranță, aceste două sintagme ajung să se confunde și să fie considerate sinonime.
Psihoterapeuta americană Emily Roberts precizează că momentele de solitudine sunt benefice atunci când ne ajută să ne înțelegem mai bine emoțiile, stresul, precum și perioadele de epuizare.
Am putea spune că introvertiții sunt cei care au tendința de a se închide în propria carapace. Însă, de fapt, aceste perioade de recalibrare sunt benefice și pentru cele mai extravertite persoane. Sunt momente în care putem afla mult mai multe despre noi înșine, despre lucrurile care ne fac plăcere sau ne displac. Totodată, creativitatea este cea care își poate face apariția, de îndată ce nu mai există factori perturbatori.
Un studiu publicat în Current Directions in Psychological Science subliniază că, în contexte de brainstorming, impact maxim s-a obținut atunci când s-a alternat gândirea singulară cu cea de grup. Schimbul de idei este întotdeauna benefic, însă, pentru rezultate maxime, este necesar să existe o ciclicitate între gândirea individuală și gândirea în grup.
Pe de altă parte, psihologul Robert Coplan de la Carleton University menționează că, de-a lungul timpului, singurătatea a fost folosită ca o formă de pedeapsă. Nu trebuie uitat faptul că noi, oamenii, suntem proiectați genetic să ne conectăm cu ceilalți în permanență. Desigur, sincopele, perioadele în care dorim să ne detașăm pot fi benefice – atâta vreme cât suntem conștienți de ele și cât nu sunt un rezultat al unor tulburări precum depresia sau anxietatea generalizată.
Într-un sondaj intitulat „The Rest Test“, rezultatele au arătat că majoritatea activităților catalogate drept „relaxante“ au fost cele realizate de oameni în singurătate.
℗PUBLICITATE
Se recomandă să începem cu pași mici: pauze de aproximativ 30 de minute pe săptămână, în care să facem ceva ce ne place (să citim într-o cafenea, să mergem la bibliotecă, să mergem la shopping sau să ne ducem singuri la masă). Inițial, ni s-ar putea părea straniu, însă cu timpul gândurile ni se liniștesc, ba chiar s-ar putea instala o stare de calm și confort. Dacă, totuși, în această perioadă simțim mai mult stres sau disconfort, dr. Angela Grice (profesor în Catedra de Științe Biocomportamentale de la Columbia University) ne recomandă să apelăm la ajutor specializat.
Realitatea noastră poate părea distorsionată, atunci când vorbim despre aceste lucruri, comparativ cu ceea ce se petrece în jurul nostru. Nu ajungem să ne mai deconectăm niciodată și, de multe ori, tulburări precum FOMO sau JOMO se dezvoltă tot din acest dans al conectării și deconectării de viața reală sau cea virtuală.
Specialiștii au demonstrat de-a lungul timpului că momentele de conectare cu propria persoană sunt benefice, tocmai pentru că ne ajută să fim conștienți de noi înșine și de ce anume vrem de la ceilalți. Desigur, granița dintre solitudine și inadaptabilitate este una subțire, însă aici liberul-arbitru și capacitatea intrinsecă de regenerare joacă un rol crucial.
Ține de dorința, alegerea, nevoia fiecăruia dintre noi intervalul pe care ni-l alocăm pentru a ne reface forțele. Vor fi perioade în care vom avea nevoie de mai mult timp și altele în care ne vom încărca bateriile mai repede și vom reveni, cu mai mult elan, în viața socială. Este la fel de înțelept să nu forțăm intrarea în viețile celorlalți, ci să intervenim doar dacă ni se solicită ajutorul sau dacă starea lor este deteriorată (și în niciun caz ca să escaladăm problema).
Societatea stigmatizează persoanele singure, inclusiv atunci când vor să beneficieze de diverse servicii bancare sau când vor să-și rezerve bilete la diverse spectacole.
De multe ori, faptul că o persoană ajunge să se detașeze și să se izoleze de lume poate părea o ciudățenie pentru ceilalți. Însă merită discutat dacă asta e o alegere conștientă și consecventă. Și, desigur, e bine să fie lăsată deschisă o portiță, prin care să-i dăm de înțeles persoanei respective că suntem doar la un click sau telefon distanță. Alegerea îi aparține fiecăruia și ar trebui respectată, deoarece nu cunoaștem motivele pentru care cineva alege să se detașeze și preferă să fie singur, fie chiar și pentru o vreme mai îndelungată.
A-i judeca pe alții seamănă uneori cu un sport național. Totuși, preferabil ar fi să ne canalizăm atenția asupra propriilor interese și puncte de creștere. Să fim mai buni și chiar să-i sprijinim pe care cei din jur, în orice situație.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
