Oanei Moraru nu-i este teamă să spună lucrurilor pe nume. Indiferent că vorbim despre relația părinte copil sau de legătura dintre educatori și elevi, experta în educație îndrăznește să evidențieze atât părțile bune, cât și greșelile în care ne implicăm. Dedicată în totalitate profesiei de educator la clasă și de formator național de opinie (asumat să schimbe perspectiva românilor asupra educației), considerăm că scrierile Oanei se potrivesc foarte bine cu #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia. În semn de respect și de mulțumire am ales zece dintre citatele Oanei care ne pot ajuta să fim cu adevărat alături de copiii și familiile din țara noastră.
1. Să fii elev bun, conștiincios, ascultător și foarte muncitor poate fi nu numai un drum bine ales, dar și un trist mecanism de compensare. De supraviețuire emoțională. Adică alegi să stai pe o line apreciată de toți ca să primești dragostea părinților, atenția lor; ca să eviti să nu fii respins de ei, certat, nevalidat sau adopți pur și simplu rolul de copil bun ca să nu îi împovărezi în plus.
2. E absolut necesar să greșești față de copilul tău. Nu ai de ales, adică. Nu există părinte să nu își rănească moștenitorii. Nimeni nu poate fi judecat că greșește cu copilul lui. Dar poate fi tras de mânecă și invitat să fie mai conștient, să contribuie cu un pas la creșterea noastră pe pământ, ca oameni.
3. Copiii nu au perspective funcționale asupra vieții. Nu se spală pe dinți pentru că trebuie, nu se duc la școală ca să ajungă cineva în viață, nu își ascultă părinții pentru că sunt mai mari și mai vechi pe lume. Singurul lucru care îi pune în modul de cooperare este tot gândirea magică, ludică și nevoia de validare și conectare emoțională la celălalt.
4. Copiii au dreptul să își simtă durerile. Este trist să nu le tolerăm tristețile. Să nu le putem conține, până ard, până se autovindecă, până produc, ele însele, instrumente mai bune și mai rafinate de relaționare cu lumea.
5. Generațiile de copii de astăzi au nevoie de mai mult optimism și pasiune. Nu mai merge retorica lui „ce o săajungi în viață daca nu te zbați!?“. Ei văd clar că noi – cei care ne-am zbătut – n-am ajuns prea bine: ne-am pierdut în rutină, nemulțumiri de sine și oboseală cronică.
℗PUBLICITATE
6. Multe din problemele de comportament ale copiilor de astăzi sunt, de fapt, probleme de relație cu părinții lor. Problemele părintilor lor sunt mai mult probleme de relație cu sine. Sinele acestor părinți s-a dezvoltat, prin tradiție dată din bunici, în mare deconectare de propriile emoții.
7. Un copil care are acasă părinți nediscriminatoriu permisivi, inconstanți, indeciși, superprotectivi, este la fel de rănit sufletește ca cel care este acasă bătut, rușinat, pedepsit.
8. Munca lângă și pentru copii e munca de jos. Trebuie să ai în tine un fel de smerenie față de viață și puterea de dedicare, dincolo de cine ești și cum te simți în ziua respectivă. Trebuie să știi să te apleci, să ștergi mucii, să asiști lacrimi și furii, să verifici spatele de transpirație, să îi asculți și să ii vezi tot timpul, să deprinzi logica glumelor lor și să înveți să le faci și tu, cu modestia egalului lor. Trebuie să le fii lider, putere, centru de siguranță, să ai ochi la ceafă și reflexe de pilot.
9. Reflexul ăsta parental de a-ți retrage – cel puțin declarativ – dragostea pentru copil atunci când el face vreo tâmpenie sau nu e rezonabil – e sursa tuturor formelor de traumă.
10. Toți copiii – indiferent de vârstă, de nivel cognitiv, performanță academică – au nevoie de momente de triumf zilnic la școală, create expres de profesori! Principiul de bază pentru orice cadru didactic ar trebui să fie „Prinde-l ori de câte ori e bun!“ Laudă-l nu în contrastul corect, greșit, ci în spectrul „bună idee, interesantă observație, important efort, înțeleaptă intervenție, importantă contribuție, neașteptată conexiune, surprinzătoare întrebare“. Laudă-l pentru gesturi mici de blândețe față de alții, pentru cum știe să aștepte, să facă efort; laudă-l pentru simțul umorului, pentru ajutorul dat celuilalt. Laudă-l pentru lucrurile mici și normale pe care le face zilnic.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
