Încă din copilărie, am știut că voi „rupe“ tradiția familiei în ceea ce privește alegerea profesiei. Nu visam la o meserie sau un domeniu anume. Însă credeam cu tărie că fiecare dintre noi este singurul în măsură să aleagă ce va face în viață și că este extrem de important să fim fericiți cu această decizie. Pe de altă parte, trăiam cu impresia că avem o singură ocazie să facem asta. Că schimbarea domeniului de activitate la 30-40 de ani este un lucru care se întâmplă doar în filme sau câtorva oameni foarte, foarte curajoși. Drept urmare, în adolescență, am simțit multă presiune în legătură cu acest subiect.
Am ales cu inima și am avut un parcurs profesional care mi-a adus de toate: provocări, eșecuri, dezamăgiri, un burnout, multe satisfacții, noi prietenii și o dorință (aș îndrăzni să-i spun chiar nevoie) care nu m-a părăsit nicio clipă. Nevoia de a aduce mai mult sens în lume prin activitatea mea. Mulți ani, nu am știut cum se va întâmpla asta, dar am continuat să cred în visul meu, chiar așa neconturat cum era.
Schimbarea
Schimbarea… a venit pentru mine odată cu maternitatea. Asemenea multor femei aflate la prima sarcină, am început să citesc despre transformările specifice acestei perioade; despre dezvoltarea embrionului; despre legătura care se formează între mamă și copil încă din perioada intrauterină – o avalanșă de informații de-a dreptul fascinante. Am trecut apoi la aspectele practice legate de naștere și primele săptămâni, luni alături de bebeluș. Când am ajuns să citesc extensiv despre dezvoltarea psiho-emoțională a copiilor mici, am știut că acesta este drumul pe care-l căutam de atâta timp. Un drum cu atât de multe necunoscute, încă.
Asta se întâmpla în urmă cu aproximativ 3 ani, la scurt timp după ce născusem. Tot atunci, am început să caut, timid, programe de formare în parenting. Nu credeam să existe la noi ceea ce îmi doream, așa că am căutat institute din străinătate care să ofere ceva pe măsura așteptărilor mele. S-a dovedit că ceea ce căutam era mult mai aproape decât credeam. Total întâmplător, am aflat de Parenting MasterClass – singurul program științific de formare în parenting de la noi din țară (susținut de Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie, structura educativă a Paginii de Psihologie), care îmi oferea, în plus, posibilitatea de a participa fizic la cursuri.
Îmi amintesc și acum entuziasmul acestei descoperiri. Emoțiile constructive de la interviul de admitere. Nerăbdarea de a începe cursurile. Toate așteptările pe care mi le-am creat – și care mi-au fost nu doar îndeplinite, ci cu mult depășite. Vă spun în continuare de ce.
℗PUBLICITATE
Parenting MasterClass sau școala (cu adevărat) altfel
Ce mi-am dorit de la acest program de formare a fost să primesc, într-un mod structurat, informații actualizate despre cele mai de succes abordări din parenting; cu o bază științifică solidă și cu rezultate dovedite empiric. Am bifat asta încă de la primul modul din cele 15. Pe măsură ce înaintam în program, cu fiecare nouă întâlnire și cu fiecare nou mentor descoperit (cu toții, oameni și profesioniști extraordinari, dintre care îi voi aminti pe Oana Calnegru – coordonatoarea programului, Gáspár György, Diana Stănculeanu), mi s-a reconfirmat că mă aflu unde trebuie.
Am învățat enorm, nu doar despre parenting, ci – înainte de toate – despre mine. Mi-am reparat relația cu școala și am realizat că pot vorbi în fața unui grup de persoane fără să mă simt inconfortabil – deși asta se datorează în mare parte spațiului sigur pe care mentorii noștri, cu multă blândețe, ne-au ajutat să-l construim încă de la început. Aceasta a fost, de altfel, marea surpriză pentru mine. Am câștigat un grup de sprijin la care nici n-aș fi îndrăznit să visez. Sentimentul de apartenență – de neprețuit! Sunt profund recunoscătoare pentru tot ce am trăit în urma deciziei de a mă înscrie la Parenting MasterClass (una dintre cele mai bune din viața mea) și plină de entuziasm în legătură cu tot ceea ce va urma.
Orice sfârșit e un nou început
Asta mi-am repetat în gând, de multe ori, la finalul programului de formare. Pentru că a fost un moment cu sentimente intense și polarizate. Da, pe lângă bucuria de a obține certificarea de consilier parental, am simțit și multă tristețe. Întâlnirile noastre lunare, weekendurile pline de învățare, socializare, împărtășire, autocunoaștere, lacrimi, râsete, îmbrățișări se epuizaseră. Spațiul sigur și predictibil la care avusesem acces până atunci se risipea chiar sub ochii mei. Cel puțin, în forma cu care mă obișnuisem în ultimul an și jumătate. Așa că, da, eram îndreptățită să simt tristețe. Totodată, aveam nevoie să văd acest sfârșit dintr-o altă perspectivă, iar repetiția acestei mantre s-a dovedit a fi extrem de utilă în conturarea unui mindset pozitiv cu privire la continuarea poveștii.
Alături de o parte dintre colegele mele de la Parenting MasterClass visam deja cu ochii deschiși la această continuare. Ba chiar începuserăm să schițăm planul pentru consiliereparentala.ro – o platformă de resurse și servicii dedicate părinților care doresc să își înțeleagă mai bine copiii și să construiască împreună cu ei relații cât mai pline de sens. Acum, la doar câteva luni distanță de la acel moment, privim cu mândrie la comunitățile noastre în creștere de pe Facebook și Instagram și cu încredere către un viitor în care conceptul de parenting conștient nu va mai fi întâmpinat cu sprâncene ridicate, ci îmbrățișat de un număr tot mai mare de părinți.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
