Skip to content

Băieţii şi fetele sunt diferiţi. Şi nu doar la nivelul particularităţilor fizice care sunt, desigur, evidente, ci şi la nivelul abilităţilor senzoriale sau cognitive, al autocontrolului impulsiv sau al abilităţilor de relaţionare socială – și lista ar putea continua.

Toate aceste diferenţe de gen din sfera abilităţilor de procesare sau de funcţionare necesită o serie de explicaţii cu privire la nevoile diferite pe care băieţii şi feţele le au în procesul de învăţare. Pentru înţelegerea nevoilor specifice de învăţare, este necesar să înţelegem diferenţele de structură şi de funcţionare ale creierului fetelor şi băieţilor. Acest aspect ne poate ajuta să ajustăm strategiile educaţionale, pentru a atinge o cât mai bună dezvoltare a potenţialului individual.

La începutul anilor ’90, cercetările din neuroștiințe se extind, accentuând ideea existenţei diferenţelor dintre sexe, la nivelul abilităţilor cognitive. Aceste diferenţe sunt susţinute de niște diferenţe structurale la nivelul creierului – în amigdală (formaţiune a sistemului nervos central mai extinsă la băieţi) și în corpul calos (formaţiune interemisferică mai bine dezvoltată la fete). De asemenea, sunt aduse în discuţie şi diferenţele din cantitatea de neurotransmiţători şi de hormoni secretată. Astfel, fetele secretă mai mult estrogen, iar băieţii mai mult testosteron; fetele au un număr mai mare de receptori ai serotoninei decât au băieții, însă tot fetele au niveluri mai scăzute de proteină care să transporte serotonina înapoi în celulele nervoase ce o secretă.

În ceea ce priveşte dezvoltarea emisferelor cerebrale, şi aici au fost identificate diferenţe la fete şi la băieţi: emisfera stângă este mai bine dezvoltată la fete, iar la băieţi emisfera dreaptă este mai accentuată.

Băieţii au abilităţi matematice şi vizual-spaţiale mai bune decât ale fetelor. Fetele, însă, au abilităţi de limbaj superioare. Fetele au abilitaţi mai bune de memorare a informaţiilor nestructurate, în cantitate mai mare pentru perioade mici de timp. Băieţii sunt şi ei capabili de acest lucru, însă numai dacă materialul este organizat într-o formă coerentă sau are o anumită semnificaţie pentru ei.

Din perspectiva abilităţilor senzoriale, fetele au capacitatea de a detecta mai bine sunetele pure (tonuri ale aceleiaşi frecvenţe) şi văd mai bine în camere întunecate, iar băieţii au abilităţi vizuale superioare în lumină puternică.

Dacă fetele au abilităţi senzoriale şi mnezice superioare, băieţii au abilităţi spaţiale şi de raţionament abstract mult mai bune.

În ceea ce priveşte modul de procesare cognitivă, băieţii au mai dezvoltată procesarea de tip deductiv, adică folosesc mai mult raţionamentele deductive, utilizând în mod frecvent un principiu general pe care îl aplică în cazuri individuale. Fetele au mai dezvoltat un tip de gândire inductiv, adăugând ulterior din ce în ce mai multe cunoștințe bazei lor de conceptualizare. Ele încep cu exemple concrete şi construiesc pe baza acestora o teorie general valabilă. De asemenea, băieţii se descurcă mai bine în raţionamentul de tip abstract, iar fetele în cel de tip concret, băieţii având dezvoltate abilităţi superioare fetelor de a opera cu obiecte în absenţa lor.

℗PUBLICITATE



În ceea ce priveşte limbajul, fetele îl utilizează într-o măsură mult mai mare decât băieţii. În procesul de învăţare, fetele verbalizează adesea, în timp ce băieţii lucrează în linişte sau folosesc simbolistica. De asemenea, fetele acordă o mai mare atenţie detaliilor, preferând informaţia conceptualizată, pe când băieţii preferă un limbaj mai codificat, specializat şi ignoră detaliile. Pe măsură ce cresc, în clasele mai mari, băieţii preferă tot mai mult textele simbolice, diagrame şi grafice, iar fetele preferă textul scris. Atât fetele, cât şi băieţii preferă imaginile, în procesul învăţării.

Atunci când învaţă, băieţii utilizează mai mult spaţiu fizic, comparativ cu fetele. Ele, în general, sunt mai statice și nu par să aibă nevoia de a se mişca, atunci când învaţă. În schimb, pe băieţi mişcarea îi ajută nu doar din punctul de vedere al stimulării corticale, ci şi în managementul comportamentului lor impulsiv.

Fetelor le este mult mai uşor să desfăşoare activităţi de învăţare în grup, într-o formulă de cooperare. Pentru băieţi, poate fi mai dificilă învăţarea în grup, pentru că performanţa băieţilor este dată de poziţia ori statutul pe care îl au în ierarhia grupului. Cercetările neurologice şi endocrinologice au evidenţiat că poziţia în cadrul grupului de învăţare este un indicator al nivelului de stres, înregistrat fiziologic ca fiind cantitatea de cortizol secretată. „Băieţii care au un statut neînsemnat sunt supuşi unui eveniment stresant şi secretă o cantitate mai mare de cortizol. Acest hormon interferează cu procesul de învăţare şi rezolvarea de sarcini, pentru că orientează resursele corticale spre coping-ul emoţional (rezolvarea conflictului emoţional) şi consumă resursele necesare sarcinii de învăţare“, spune Michael Gurian.

Atunci când îşi apreciază performanța, fetele au tendinţa de a-şi evalua defavorabil propria performanţă şi fac mult mai frecvent afirmaţii autocritice, comparativ cu băieţii. De asemenea, fetele tind să-și atribuie propriul insucces lipsei de abilităţi personale, atribuire foarte rar întâlnită la băieţi. Aşadar, fetele realizează atribuiri interne şi deseori globale, pentru evenimentele negative generale şi individuale. Această lipsă de încredere personală conduce la aşteptări diferite legate de succes ori eşec. Chiar şi în sarcinile pentru care nu există experienţă personală anterioară, așteptările băieţilor privitoare la succes sunt mult mai ridicate decât cele ale fetelor.

La nivelul abilităţilor motorii, băieţii sunt mult mai activi din punct de vedere fizic, decât fetele. Băieţii au mai dezvoltate abilităţile motorii grosiere, pe când fetele se descurcă mai bine în ceea ce priveşte abilităţile motorii fine. „Dezvoltarea diferită a abilităţilor motorii facilitează dezvoltarea diferită a abilităţilor cognitive: băieţii se vor implica cu predilecţie în sarcini fizice care le stimulează dezvoltarea abilităţilor spaţiale, iar fetele, în activităţi sociale, interactive, care le stimulează dezvoltarea abilităţilor verbale“, spune Gurian.

Aşadar, diferenţele în abilităţile de procesare existente între băieţi şi fete presupun nevoi de învăţare diferite. Aşa cum am văzut, aceste diferenţe au o bază neurofiziologică ce poate determina avantaje sau dezavantaje pentru un sex ori pentru celălalt, în cadrul procesului educaţional. Ţinând cont de faptul că aceste diferenţe reprezintă fiziologia funcţionării cerebrale, mediul este cel care trebuie să fie flexibil şi să integreze aceste diferenţe, pentru a permite o dezvoltare optimă. Din păcate, sistemul nostru educaţional este profund rigid vizavi de curricula diferenţiată pe bază de gen, astfel încât dezavantajele ajung să prevaleze – când pentru fete, când pentru băieţi.

Ar fi deosebit de util pentru sistemul educaţional actual ca atât cadrele didactice, cât şi părinţii să fie corect informaţi în ceea ce priveşte dimensiunea diferenţelor de gen de care este bine să ţină cont, dar şi privitor la o variabilă semnificativă în procesul de învăţare – în scopul de a facilita şi îmbunătăţi dezvoltarea potenţialului specific fiecărui copil (fie fată, fie băiat).

Oana Calnegru este psiholog și psihoterapeut de familie şi trainer de programe de dezvoltare personală adresate copiilor şi părinţilor. A absolvit programul de formare în psihoterapia relațională din cadrul AMPP.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0