fbpx
skip to Main Content
Limbajul Pozitiv. Cum Te Adresezi Copilului Tău,  Pentru A Obține O Bună Conectare?

Copiii sunt cel mai frumos dar trimis sufletelor noastre, dar și cea mai grea responsabilitate. O bună educație necesită timp, răbdare, dedicare și o comunicare excelentă. Acestei comunicări i se atribuie un limbaj pozitiv, lipsit de insulte, fraze ambigue, superioritate sau ironie. Părintelui îi revine responsabilitatea de a folosi cuvinte și fraze potrivite contextului, vârstei copilului, dar și stării sufletești în care se află. De asemenea, este important să știm când și cum să alegem momentele în care putem avea un anumit gen de discuție (mai ales dacă este un subiect delicat). Totodată, nu este important doar ca părintele să aibă un limbaj corect, ci și să fie atent la ce spune copilul și ce mesaje încearcă să transmită.

Ascultându-l pe cel mic, nu faci altceva decât să crești un copil care va simți că are o voce care contează în această lume – o voce care merită să fie ascultată, o voce încrezătoare, o voce care folosește un ton adecvat și merită validarea oricui. Atunci când vorbești cu copilul tău, dă-i impresia că este cel mai înțelept, bun și frumos om de pe pământ; pentru că, dacă va începe să creadă acest lucru, cu siguranță așa va și deveni! Nu trebuie, bineînțeles, să exagerăm, lăudându-l excesiv. Atunci când greșește, trebuie să îi explicăm ce a făcut greșit și să îi sugerăm niște soluții. De asemenea, trebuie să îl învățăm cât de important este să ne cerem scuze, mai ales prin puterea exemplului – nu există părinte perfect și, cu siguranță, au existat greșeli. Onest ar fi să recunoaștem acest lucru în fața copilului.

Printr-un limbaj pozitiv, întărești încrederea în sine a copilului, îi îmbunătățești starea emoțională și te asiguri că efortul lui va conta. În plus, îmbunătățești relația părinte-copil, una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă psihologii. Tehnica IMAGO, inventată de psihoterapeuții Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, ne învață cum putem beneficia de o bună conectare și de o comunicare excelentă cu copiii sau partenerul de viață. Această tehnică însumează trei etape, extrem de utile în obținerea unui echilibru și a unei bunăstări, în orice tip de relație:

  • Oglindirea – părintele produce, spune sau transmite un mesaj, urmând ca cel mic să îl reproducă așa cum l-a înțeles. Rolurile se inversează ulterior. Acest exercițiu ne determină să ne însușim cu adevărat mesajul, eliminând posibilii factori perturbatori.
  • Validarea – persoanele implicate în dialog își afirmă acordul sau dezacordul privind cele exprimate. Se folosesc fraze specifice: „Înțeleg ce spui“, „Ai dreptate“ sau „Nu sunt de acord, dar îți respect părerea“.
  • Empatia – persoanele implicate în dialog se pun în locul celuilalt, observând astfel stările emoționale pe care le simte interlocutorul în diferite situații de viață.

Este de reținut faptul că cei mici nu sunt întotdeauna buni la a-i asculta pe cei mai în vârstă, așa că astfel de exerciții îi ajută să devină mai receptivi.

Dacă îi vorbești unui om într-o limbă pe care o înțelege, mesajul îi va ajunge la minte. Dacă îi vorbești pe limba lui, mesajul îi va ajunge la inimă.Nelson Mandela

În afară de aceste tehnici de comunicare profundă, le recomand părinților să folosească în viața de zi cu zi un limbaj adecvat, apreciativ, cu fraze clare, cât mai simplu formulate și pe înțelesul copiilor. Iată câteva exemple: „Ai dreptate“, „Știu că ai dat tot ce-ai avut mai bun“, „Ai idei grozave“, „Ador să fiu mama ta / tatăl tău“, „Ești important(ă)“, „Nu-ți fie teamă să fii tu“, „Cu toții greșim, este în regulă“, „Te iert“, „Mă bucur că îți păstrezi curiozitatea“, „Te apreciez“, „Te admir“, „Nu renunța; poți încerca și mâine“, „Este în regulă să îți fie teamă“, „Te ascult“, „Să fii bun nu te face slab“, „Ideile tale sunt grozave“, „Nu te compara cu alții“, „Poți face diferența“, „Nu toată lumea te va plăceam dar este în regulă“, „Poți să alegi“, „Mă bucur așa de tare că petrecem timp împreună“, „Am încredere în tine“, „Te iubesc“.

℗PUBLICITATE


Vocea noastră devine vocea lor interioară

Chiar dacă limbajul este adecvat, aprecierile sunt frecvente și observațiile, bine fondate, în cazul în care părinții adoptă o altă formă de comunicare cu persoanele din jur, micuțului îi va fi foarte greu să își integreze aceste bune practici. Fiți un bun exemplu până la capăt, dacă vreți ca micuțul să se comporte așa cum vă doriți. Dacă acesta va auzi că vă certați cu alte persoane sau aveți un limbaj agresiv, chiar dacă adoptați o atitudine relaxată în prezența sa, el va tinde să adopte comunicarea defensivă.

Alegerea momentelor pentru discuțiile importante

Nu este important doar să apelăm la niște cuvinte potrivite, ci și să alegem un moment potrivit pentru a le adresa. De exemplu, nu este un moment bun să avem o discuție despre situația școlară, de față cu ceilalți colegi, sau să vorbim despre dezordinea pe care a făcut-o, atunci când înregistrează un succes important. Totodată, trebuie să fim atenți la starea lui emoțională actuală: dacă plânge, dacă este supărat, nu trebuie să insistăm și să aprindem și mai tare conflictul. Oferiți-i timpul necesar pentru a se calma, iar apoi puteți avea o discuție liniștită. Evitați discuțiile importante în public sau în fața altor persoane, pentru a nu-l pune pe copil într-o situație incomodă.

Limbajul pozitiv și comunicarea eficientă reprezintă calea spre conectare, spre o bună relație părinte-copil și spre armonie în familie.

Nicoleta Burlacu

Nicoleta Burlacu - Psiholog clinician cu experienţă de peste 10 ani în munca clinică cu copii și adolescenţi. Psihoterapeut de orietare cognitiv-comportamentală, membră în Colegiul Psihologilor din România, preşedinte şi membru fondator în Asociaţia Împreună Pas cu Pas. Coordonator cu drept de autor pentru două teste specifice copiilor cu tulburare de spectru autist, PEP 3 (Psychoeducational Profile) şi ASRS (Autism Spectrum Rating Scales).

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută