Când există neîncredere în cuplu, acele momente în care ușa comunicării se întredeschide, aproape fără excepție, se încheie într-o atmosferă înveninată – determinându-l pe unul dintre cei doi să facă o comparație negativă la adresa celuilalt. Partenerul neîncrezător nu doar că întoarce spatele și se îndepărtează. Simultan, în mintea lui, începe să-l compare pe celălalt cu o altă persoană (reală sau imaginară), iar comparația este mereu în defavoarea partenerului care tocmai i-a închis „ușa“ în nas. Spre exemplu, Carl o aude pe Priscilla cum suspină și oftează văzând fluturașul lui de salariu. În loc s-o întrebe ce semnificație are oftatul, el gândește: „Jeannie, soția fratelui meu, niciodată nu-l face să se simtă prost din cauza salariului său.“ Iar tendința de a face astfel de comparații defavorabile – indiferent că „termenul de comparație“ este real sau imaginar – îl incită pe partenerul nemulțumit la o viitoare trădare.
Conceptele de „comparație pozitivă“ și „comparație negativă“ au făcut parte multă vreme din cadrul cercetărilor în domeniul psihologiei sociale, întreprinse în zona relațională. Însă nu au avut o utilitate prea mare, din cauză că astfel de comparații negative nu pot fi măsurate în laborator. O uriașă contribuție în această zonă a avut-o regretata și excepționala dr. Caryl Rusbult, care a elaborat un chestionar de autoevaluare ce cuantifica nivelul de devotament al fiecărui partener. Într-o serie de studii desfășurate pe parcursul a trei decenii, ea a descoperit că angajamentul se formează în urma unui proces gradual prin care partenerii ajung tot mai frecvent să-și compare favorabil relația cu a altora.
Pentru James, tendința de a face comparații negative s-a manifestat cu mult înainte ca el s-o întâlnească pe June. Se trezea gândindu-se adesea la iubita lui din tinerețe, comparând admirația acelei femei pentru el cu disprețul pe care îl percepea acum din partea soției. Un adept al Teoriei Jocurilor ar spune că James a început să calculeze răsplata pe care o primea din acest mariaj cu răsplata pe care ar fi primit-o dintr-o altă relație și că, după ce-a tras linie, soția lui a ieșit prost. Într-un astfel de context a apărut June.
E natural ca oamenii implicați în relații romantice să pună în balanță circumstanțele actuale cu diverse alte posibilități (reale sau imaginare). Dacă un bărbat îi zâmbește soției, iar ea îi zâmbește la rândul ei, el ar putea gândi așa: „Doamne, ce surâs minunat! Mă captivează ca nimeni altcineva.“ Dar într-o altă zi, surâsul ei va fi mai puțin arzător, așa că el va rămâne dezamăgit, gândind așa: „La naiba! Eu flirtam cu ea și nici măcar nu s-a prins… Pun pariu că femeia de colo, care arată așa de sexy, mi-ar fi răspuns cu mai mult interes.“ Aceasta e o comparație negativă destul de frecventă și nu vatămă o relație. Numai că, în timp, succesiunea unor astfel de gânduri, apărute după ce ești respins în mod repetat, poate deveni un șuvoi de revoltă, care să te împingă spre trădare. Când Marion a început să pălească în comparație cu June, mariajul lui James a mai alunecat un pic pe panta la capătul căreia se afla infidelitatea.
Caryl Rusbult a descoperit că, într-o relație devotată, încă de timpuriu comparațiile pozitive întăresc convingerea că „asta-i relația potrivită pentru mine“. Partenerii încep să se prețuiască unul pe altul tot mai mult și se simt recunoscători pentru calitățile celuilalt. În același timp, îi bagatelizează defectele. Spre exemplu, când Sharon se întâlnește la un prânz cu o prietenă, Jodie, în mintea ei s-ar putea derula următorul raționament: „Biata Jodie! Iubitul ei, Pete, e atât de dificil și n-are niciun pic de umor… Sunt norocoasă că Tony al meu e așa de simpatic și amuzant.“ Comparația trecătoare din capul ei îi ridică nivelul de gratitudine și îi face mai puternic devotamentul față de Tony.
℗PUBLICITATE
Cuplurile care se bucură de o comparație în ansamblu pozitivă resping din start alternativele amoroase și dezvoltă o atitudine de tipul „noi împotriva lumii“. Numărul de gânduri „pro-relație“ devine mai mare, pe măsură ce ei devin tot mai dependenți de relație pentru a-și împlini nevoile emoționale. Ajung să creadă că pierderea celuilalt ar echivala cu o catastrofă. Iar când vremurile devin grele, rezultatul cumulat al acestor comparații pozitive îi va ajuta să depășească obstacolele. De exemplu, în ciuda conflictului tot mai acut din căsnicia ei veche de 20 de ani, o femeie pe nume Shelley îmi spunea: „Chiar dacă ocazional Bill mă scoate din sărite, ori de câte ori mă uit la prietenii soțului meu, mă gândesc că sunt foarte norocoasă. Nu m-aș vedea măritată cu altul.“ Deși nu-și dă seama, Shelley chiar și-a imaginat alternative pentru Bill. Numai că el a câștigat detașat.
Mulți oameni aflați în relații devotate fac comparații negative, fără să admită asta nici măcar în sinea lor (cu atât mai puțin față de partener). Dar împing departe astfel de gânduri periculoase ori, mai bine zis, le lasă să treacă, fiindcă presupun că toată lumea le are din când în când. Există adevăr în asta. Însă când astfel de reflecții sunt acompaniate de tiparul distanțării și de tiparul negării sentimentelor ele devin toxice. Iar dacă cei doi parteneri de cuplu ignoră astfel de gânduri, ei pierd din vedere un important semnal de alarmă, care le indică faptul că relația lor se îndreaptă spre dezastru.
Când cuplurile sunt încuiate în „Motelul Iadului“ (vezi Infidelitatea pentru mai multe detalii) și fac comparații negative privind cu jind la trecătorii de pe drum, relația lor intră într-o spirală descendentă. Cu cât se blochează mai rău în negativitatea lor, cu atât se droghează mai tare cu comparații negative. Ca efect, acestea le generează nefericire, atrăgând și mai multe gânduri negre, iar ei se afundă tot mai rău… Șederea în Motelul Iadului și preponderența majoră a comparațiilor negative formează ceea ce eu numesc „germenul trădării“. Când cineva nou intră în anturajul unuia dintre parteneri, potențialul pentru infidelitate e deja acolo. Asta se întâmplă chiar dacă, la fel ca în cazul lui James, partenerul duplicitar continuă să-și spună: „N-aș lăsa să se întâmple asta.“
Extras din cartea Infidelitatea: cum să clădești încrederea și să eviți trădarea, publicată în limba română la Editura Pagina de Psihologie.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
