Suntem bombardați, pe toate canalele posibile, de imagini cu trupuri perfecte, cu vieți fără cusur, cu oameni care sunt veșnic plecați în vacanțe luxoase și considerăm (pe bună dreptate) că aceasta ar fi realitatea, când, de fapt, lucrurile nu stau nici pe departe așa.
Social media a fost creată de la ideea de a ne destinde, de a ne aduce aproape unii de ceilalți, de a vedea și altceva decât actualitatea crudă, guvernată de neajunsuri și nemulțumiri, însă de la planul inițial la momentul prezent, normalitatea realității a trecut în cealaltă extremă.
Am ajuns să ne raportăm existența la crâmpeie de viață (însumate în cincisprezece secunde, cât durează o „poveste“) și preluăm „rețeta“ de a posta când suntem fericiți, liniștiți, împliniți, în cel mai bun moment al zilei, fără să realizăm că perpetuăm o „realitate“ imaginară.
Observăm, conștient, cum filtrele denaturează realitatea, însă ajungem să ne privim și să ne auto-criticăm pentru felul în care arătăm, pentru neșansa, nereușitele și regretele pe care le avem, fără a avea o bază reală cu care să ne comparăm.
Will Smith – sinceritate în stadiu pur
Ei bine, într-o lume a formelor fără fond și a perfecțiunii duse la extrem, total inumane, actorul și comediantul Will Smith este personalitatea care, potrivit site-ului esquire.com, a avut, de curând, curajul de a se prezenta în fața noastră, a tuturor, postând pe social media o fotografie cu el însuși, ce descrie faptul că este în cea mai proastă formă fizică în care ar fi fost vreodată. Curajul și sinceritatea de a se dezgoli de barierele sociale îl readuce pe Smith în rândul celor mai populare vedete cu atât mai mult, cu cât în cadrul aceleiași postări, actorul nu și-a dezactivat caseta de comentarii, în care au „curs“ râuri de aprecieri.
Normalizarea „body positivity“
Conceptul de body positivity începe să prindă din ce în ce mai mult teren în ultima vreme și ne bucurăm să observăm acest lucru într-o perioadă guvernată de ortorexie, anorexie, bulimie și multe alte boli metabolice.
După o bucată de timp în care mișcarea a fost limitată (din cauza pandemiei), în care hrana a devenit singurul balsam pentru suflet (pentru mulți dintre noi), este sănătos să interiorizăm și chiar să verbalizăm faptul că este perfect normal să nu fim în cea mai bună formă însă, totodată, să conștientizăm că este necesar să ne simțim bine în pielea noastră, indiferent de situație, iar dacă putem îmbunătăți situația, să o facem negreșit. Nu suntem proiectați genetic să avem toți aceeași greutate, așa cum nu suntem creați să avem aceleași opțiuni alimentare ori să gândim la fel. Suntem unici, iar acest lucru ne diferențiază unii de ceilalți. Să arăți cu degetul la felul în care arată fizic cineva nu face altceva decât să proiecteze, în oglindă, o altă parte a noastră rănită ce încă are nevoie de vindecare.
℗PUBLICITATE
Să nu uităm faptul că unii dintre noi pot suferi de o problemă medicală care să ne aducă kilograme în plus, sau poate traversăm o perioadă extrem de aglomerată și de stresantă, ori chiar avem un bagaj genetic și o conformație ce nu ne ajută să fim modele de catwalk; oricare ar fi motivul din spatele kilogramelor în plus, nu reprezintă un motiv de a face loc bullyingului.
Ce spun psihologii?
Din perspectiva specialistului, psihologul Nora Neghină conchide: „E un semn de înțelepciune atunci când acceptăm că înfățișarea noastră, corpul nostru, se schimbă nu doar de la o vârstă la alta, dar și de la un sezon la altul, chiar și de la o zi la alta, și cu atât mai mult în funcție de perioadele, evenimentele și stările prin care trecem în viață. Aceste schimbări sunt firești. Mai puțin firesc este să ne dorim ca înfățișarea noastră să corespundă unor standarde indiferent de rasă, vârstă, sex, mediul de viață sau situațiile cu care ne confruntăm și să recurgem la comportamente extreme (sport, diete, intervenții chirurgicale, etc.) pentru a-l forța să rămână fixat în astfel de standarde.“
Sunt femeie și conștientizez cât este de greu să te accepți așa cum ești, făcând distincția între grijă și delăsare a propriului corp. Nu am fost silfidă decât în primii ani ai copilăriei, sportul fiind parte din educația mea, activitate ce a venit la pachet cu o dezvoltare musculară, ce m-a ținut departe de podiumul prezentărilor de modă. Am înțeles târziu că sănătatea primează și că, oricât de mult ne-am forța sau oricâte diete am ține, anumite organisme se încăpățânează să capete forma perfecțiunii. Cu toate acestea, sunt recunoscătoare trupului meu că mă poartă pretutindeni, că mă lasă să bucur de alergări matinale, că nu obosește când mintea deja cere o pauză, că este alături de mine și nu cere nimic la schimb, în afară de acceptare.
Ce ar fi de făcut?
Așadar, rugămintea mea se îndreaptă către publicul tânăr, care apelează la autocritici și diete ori înfometare, convins fiind că în acest mod fericirea își va face apariția.
Vă propun să ne concentrăm atenția pe starea de bine pe care o avem cu propria ființă, dar dacă totuși simțiți că nu sunteți mulțumiți de felul în care arătați, dacă observați anumite comportamente individuale care substituie golurile sufletești, apelați, cu toată încrederea, la ajutorul specialiștilor.
Suntem sleiți de puteri, iar de mai bine de un an viețile noastre arată diferit și suntem nevoiți să ne adaptăm noii normalități. Astfel, dacă tot suntem la capitolul învățării, poate că este momentul să fim mai atenți la noi și la ceilalți, limitându-ne criticile, observațiile nefondate, alegând să ne bucurăm unii de alții și sărbătorind viața.
Pentru mai multe informații pe această temă, vă recomand podcastul Reconectat, un proiect reușit, construit de Cristina Petrescu-Ghenea și de Mara Mărăcineanu.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
