fbpx
skip to Main Content
Adaptarea La Fericire. Hedonismul și Dorințele De A Găsi Plăcerea și De A Evita Durerea

Dacă fericirea este un obiectiv universal, poate că ar trebui să-i înțelegem cauza și efectul. Căutarea fericirii este un efort uman general valabil. Cu toții ne dorim să fim fericiți și empatizăm cu nevoia celorlalți de a fi fericiți. Psihologii vorbesc despre fericire făcând referire la două concepte diferite: fericirea hedonică (plăcerea) și fericirea eudaimonică (sensul și scopul).

Opinia hedonică a pornit de la Aristip, un filosof grec care a crezut că scopul vieții este acela de a experimenta plăcerea maximă. „Hedonic“ ne duce cu gândul la gratificarea instantanee. Este plăcerea care vine, să zicem, după o masă bună, un film bun, un câștig sau o realizare importantă – acel sentiment de „bunăstare hedonică“ (ce tinde să fie trecător). Înțelegerea a ceea ce simțim pe termen scurt (hedonism) și căutarea modalităților de a obține o bucurie de durată (eudemonism) sunt importante în dezvoltarea unei stări de bine pozitive și sănătoase.

De unde știi ce te va face fericit sau de ce anume va fi nevoie pentru a ajunge în acel punct? Aceasta este o mare întrebare, alături de care oamenii își petrec cea mai mare parte a vieții. Unii asociază fericirea cu bogăția materială sau cu socializarea și ieșirile cu prietenii. Pentru acești oameni, fericirea ar putea fi obținută prin cumpărarea de lucruri, ieșirea la restaurante sau baruri și, în general, prin distracție. În cazul abordării hedonice, obiectivul este să petreci cât mai mult timp distrându-te și cât mai puțin timp posibil făcând lucruri care nu sunt distractive, evitând durerea și refuzând implicarea în sarcini plictisitoare sau obositoare. Din punct de vedere istoric, încă din zilele lui Aristotel, fericirea a fost concepută ca fiind compusă din cel puțin aceste două aspecte: hedonism (consideră plăcerea ca fiind scopul vieții) și eudaimonism (consideră fericirea ca fiind scopul suprem al vieții omenești).

Conform literaturii de specialitate, eudaimonism înseamnă autenticitate, excelență, sens și creștere, iar hedonism înseamnă absența suferinței, confort, bucurie și plăcere.

În toate variantele sale, hedonismul susține că fericirea este o problemă de percepție subiectivă brută. O viață fericită maximizează sentimentele de plăcere și reduce la minimum durerea. O persoană fericită zâmbește mult, are ochii strălucitori, plăcerile ei sunt intense și multe, durerile ei sunt puține.

Există mai multe tipuri de hedonism, printre care și hedonismul motivațional, conform căruia dorințele de a găsi plăcerea și de a evita durerea ne ghidează tot comportamentul. Cele mai multe relatări privitoare la hedonismul motivațional includ dorințe (conștiente și inconștiente) de plăcere. Epicur, William James, Sigmund Freud, John Stuart Mill și chiar Charles Darwin se numără printre cei care au adus argumente în favoarea hedonismului motivațional.

℗PUBLICITATE


Hedonismul motivațional susține că, în cele din urmă, numai plăcerea sau durerea ne motivează. Căutăm mereu ceea ce credem că ne va oferi cel mai mare echilibru de plăcere, în detrimentul durerii. Această formă de hedonism mai este numită și hedonism psihologic.

Anumite activități sunt supuse mai mult adaptării hedonice, fiindcă fericirea pe care o aduc se disipează mai repede. Unele dintre aceste activități sunt cunoscute de cercetători și psihologi drept „plăceri“, care pot aduce explozii rapide însă care pot duce și la fericire pe termen lung. Se pare că, atunci când ne dedicăm mai mult pentru a aduce mulțumiri și a manifesta recunoștință, ne bucurăm mai mult. La fel și atunci când ne focalizăm pe hobby-uri, cum ar fi crearea unor opere de artă, învățarea unei noi abilități și chiar implicarea într-o activitate precum meditația.

Secretul sănătății (atât pentru minte, cât și pentru corp) nu este nici să jelești trecutul, nici să îți faci griji pentru viitor sau să anticipezi necazuri, ci să trăiești în momentul prezent cu înțelepciune și cu seriozitate.Buddha

Vrem să înțelegem necunoscutul și dorim o evoluție previzibilă a vieții, pentru a ne clarifica întrebările. Majoritatea oamenilor se luptă cu schimbarea într-o anumită măsură și doresc să dețină controlul. Dar, cu adevărat, există atât de multe lucruri în afara controlului nostru! Prezentul este singurul care există cu adevărat, iar viitorul este de fapt aici, chiar acum. A profita la maximum de fiecare zi pare a fi un obiectiv măreț pentru mulți dintre noi.

De multe ori de-a lungul vieții noastre rămânem blocați în rutine, neștiind cum am ajuns în acel punct și care este următoarea mișcare sau de unde să începem să facem o schimbare. O mai bună înțelegere a sinelui și a dorințelor noastre cele mai profunde va duce la o motivație și o conștientizare mai puternică. Trăirea în momentul prezent este soluția unei probleme pe care, poate, nu am știut că am avut-o. A trăi în prezent nu este doar un termen arbitrar sau o expresie populară – este un stil de viață recunoscut și susținut de dovezi, pe care psihologii îl recomandă rapid, pentru cei care se confruntă cu anxietate și stres în viața lor de zi cu zi. Și este atunci când ne implicăm cu toată atenția în trăirea momentului prezent, când nu ignorăm sau negăm gândurile din trecut sau viitor, ci pur și simplu alegem să nu ne lăsăm influențați de ele.

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Back To Top
×Close search
Caută