Skip to content

Când auzim cuvântul „conflict“, de cele mai multe dăți îl considerăm sinonim cu separarea, ruptura iremediabilă. Drept urmare, facem tot posibilul să-l evităm. Când conflictul are loc în cadrul cuplului, atunci lucrurile se complică și mai mult, fiecare partener proiectând scenarii fataliste asupra genezei acestor neînțelegeri.

Adevărul este că noi toți trăim în relații (intime, de familie, profesionale, comunitare etc.), care, la rândul lor ajung, inevitabil, să facă cunoștință cu situații conflictuale, de-a lungul timpului. După cum spune psihoterapeutul relațional Gáspár György, conflictele sunt endemice relațiilor, sunt 100% inevitabile și dacă vrem să ne fie bine, cel mai indicat este să îndrăznim să deprindem abilitățile de gestionare inteligentă a conflictelor.

La fel consideră și specialiștii de la gottman.com, care ne îndeamnă să nu lăsăm timpul să treacă în defavoarea noastră, ci să „disecăm“ conflictele, de îndată ce ne sunt incomode.

De la conflict la conectare

Adesea, din cauza faptului că suntem seduși de provocările vieții, nici măcar nu realizăm că se abat asupra noastră norii gri ai conflictului. Dornică să aflu cum putem recunoaște semnele discrete care ne indică că este nevoie de un dialog, am aflat următoarele lucruri de la psihoterapeutul Oana Calnegru, formator în cadrul AMPP și coordonator al programului Parenting MasterClass: „Ori de câte ori simțim că se acumulează tensiune interioară, resimțită la nivelul dialogului interior prin stări prin care ne simțim neînțeleși sau neapreciați, când apar stări de confuzie și simțim nevoia de a cere sau de a adresa clarificări partenerului, când mintea noastră este prea des populată de gânduri ofensive la adresa celuilalt, când ne simțim răniți prin faptul că ne sunt încălcate sau neglijate anumite reguli sau drepturi − toate acestea sunt semnale care prevestesc necesitatea de a purta o conversație cu partenerul de viață.“

Dialogul este, prin urmare, cheia, dar cu toții știm că avem nevoie de un cadru și de o dispoziție adecvate pentru a ne putea prezenta neplăcerile în fața celuilalt. Desigur, poate nu suntem familiarizați să avem acești pași în minte, atunci când dorim să purtăm conversații, întrucât nu am văzut astfel de tipare comportamentale în familiile de origine din care provenim.

Ne-ar ajuta să avem în vedere o conduită de bune practici într-o conversație dificilă cu partenerul de viață. În acest sens, Oana Calnegru subliniază că sunt câteva reguli de care să ținem cont, în acest sens:

  • Să ne permitem să vorbim pe rând (acest lucru însemnând să-l ascultăm cu atenție pe celălalt, cu scopul de a-i înțelege punctul de vedere, nu cu scopul de a-i demonstra cu orice preț propria dreptate). 
  • Să avem o pornire lină în discuție, pentru a-l menține în conversație pe celălalt partener și a căuta soluții − rata de succes a unei conversații dificile fiind dată și de felul în care ea debutează.
  • Totodată, îmi permit a adăuga că, pe măsură ce ne expunem argumentele în „pledoaria“ noastră, este sănătos să fim prezenți și curioși de ceea ce partenerul nostru ne exprimă și dincolo de asta, să-l ascultăm. Unul dintre „butoanele“ care face ca o discuție inconfortabilă să treacă la un alt nivel este însăși capacitatea noastră de a putea asculta și de a oglindi nevoile pe care celălalt le are, în acel moment.

Concluzionând, existența unui dialog constructiv, prin exprimarea nemulțumirilor ce apar, fără echivoc, nu numai că denotă autenticitatea relației însăși, ci și reale puncte de creștere conjugale. Însă, în funcție de tiparele comportamentale pe care le-am identificat în copilărie (și cu care am venit de acasă), atunci când ne aflăm în mijlocul unui conflict, alegem fie să ne deconectăm emoțional de partener, fie să ne distanțăm fizic, apreciind că în acest mod, timpul va fi cel ce va așterne liniștea în spațiul dintre noi. În fapt, perpetuând astfel de mecanisme relaționale, nu facem altceva decât să ajungem la un clivaj conjugal iremediabil.

Să  învățăm să ne certăm inteligent

Specialiștii în psihologia relațiilor susțin că, în ciuda faptului că poate nu suntem obișnuiți cu astfel de discuții inteligente, putem începe să facem schimbări, răspunzând sincer unor întrebări precum:

  • Putem procesa cuvintele pe care le verbalizăm? Sau vorbește gura fără noi?
  • Ascultăm doar pentru a răspunde, în loc să ascultăm pentru a înțelege? Putem să purtăm un dialog, nu doar un monolog?
  • Manifestăm comportamente agresive (fie prin invadarea spațiului personal, ori prin aruncarea unor obiecte prin cameră sau chiar prin atingeri nepotrivite) unul față de celălalt? Sau știm să transformăm energia într-un cadru de conectare? 

Psihoterapeutul Oana Calnegru, specializată în psihologia relațiilor și în terapia de cuplu imago ne îndeamnă că, pentru a purta un dialog sensibil, să ne alegem un moment în care avem  amândoi disponibilitatea emoțională, rațională și temporală dedicată pentru a ne angaja într-o astfel de conversație. Oana Calnegru atrage atenția, însă, că „în cazul subiectelor recurente sau în care sunt diferențe de opinie mari, simpla dialogare pe marginea acestei situații nu presupune, neapărat, și schimbări sau rezolvări în dinamica de cuplu, de cele mai multe ori fiind nevoie și de eforturi de ajustare a comportamentelor.“

Este un mit să credem că simpla trecere a timpului ne ajută să facem ordine în viața intimă. În realitate, ceea ce facem împreună în cuplu, pe măsură ce trece timpul este ceea ce așază „noua ordine“ în viața noastră. Iar aceste lucruri se referă la felul în care avem grijă amândoi de relația noastră, cum interacționăm unul cu celălalt atunci când este tensiune, sau după o conversație dificilă, cum reușim să ne reparăm relația după ruptură, cum integrăm în dinamica de cuplu diferențele dintre noi.

Modul cel mai sănătos adoptat într-o astfel de situație este crearea unui moment de pauză, fie prin reprogramarea conversației într-o altă zi, fie prin reluarea acesteia după ce luăm o gură de aer și ne liniștim vulcanul fiziologic interior. 

℗PUBLICITATE



Tehnici de autoliniștire în situații de conflict

Acea perioadă pe care o putem numim moment de respiro este extrem de semnificativă pentru liniștirea fiecăruia dintre noi, și chiar pentru spațiul dintre noi. 

Specialiștii ne îndeamnă să exersăm respirația profundă − inspirând pe nas, în timp ce numărăm până la 4, extinzând trunchiul, ținând respirația până numărăm la 2, apoi expirând încet, pe nas, până numărăm la 6 − pe care să o practicăm ori de câte ori avem nevoie. Puteți practica astfel de exerciții de mindfulness ghidate chiar de colegul nostru, Gáspár György. 

Totodată, un alt exercițiu, pe care îl putem folosi în acele momente este repetarea unor afirmații pozitive, de genul: „Sunt în corpul meu, sunt iubit, susținut, sunt complet“ etc.

Aceste tehnici simple și pe care le putem folosi în mod gratuit și fără impedimente ne ajută să putem accesa adevăratele resurse ce se află înăuntrul nostru.

O altă recomandare pentru reglarea emoțională este atingerea autoliniștitoare. Ce poate fi mai calmant decât o îmbrățișare caldă pe care ți-o poți oferi ție însuți, prin întinderea brațelor larg, ajutat de o inspirație? De asemenea, pe expir, ne putem încrucișa brațele, punându-l pe cel stâng sub axila celui drept, iar brațul drept deasupra brațului stâng. Respirând profund de trei ori, în această poziție, vom putea observa cum o stare de calm ne inundă corpul și ne ajută să vedem situațiile din perspectiva corectă. Doctor Peter Levine oferă nenumărate exemple de acest gen, în cartea Într-o voce nerostită.

Muzica, este de asemenea, un bun aliat al nostru. Alegerea unui playlist ce ne poate induce o stare de calm, de liniște și bine poate face minuni, atunci când suntem încordați. Vom observa, astfel, cum bătăile inimii încep să fie la intervale normale.

Mersul pe jos, prin observarea împrejurimilor, dar și a trecătorilor, ne ajută să ne mutăm atenția asupra ceea ce vedem, și nu asupra ceea ce mintea ne spune, continuu.

De asemenea, punerea în practică a unui ritual de relaxare, cum ar fi o baie caldă cu multă spumă, sau aplicarea unor creme de corp ori faciale sunt doar câteva dintre exemplele ce ne pot readuce mintea în corp. 

Odată ce reușim să ne liniștim și simțim că suntem pregătiți să ne deschidem sufletul în fața celuilalt, o putem face, cu scopul de a găsi o cale de mijloc, în termeni amiabili, presărați cu blândețe, iubire, compasiune.

Dacă totuși nu simțim că putem avea un dialog deschis cu partenerul de viață, este sănătos să ne reamintim, din nou și din nou, că nu este nicio rușine să apelăm la ajutorul unui specialist în sănătatea relațională, care ne poate ajuta să traversăm mai ușor aceste perioade de cumpănă.

Este important de reținut că atât timp cât facem parte din relații (de orice natură), nu vom putea spune stop conflictelor, ci le vom putea adapta, în funcție de evoluția, caracteristicile și caracterul fiecăruia dintre noi. 

Bianca Sîrbu - contributor senior, jurnalist, lifestyle editor, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0