fbpx
skip to Main Content

„Sufăr de tulburări de panică de 2 ani de zile (după un tratament cu Prednison) și începusem ușor, ușor să le fac față (eu devenind de la început dependentă de o persoană și de un loc). Însă acum am revenit la stările de la început, făcând zilnic câteva atacuri de panică. Care este posibilitatea ca stările de anxietate și atacurile să fi revenit din cauza schimbărilor obligatorii prin care am trecut toți? Și ce îmi recomandați să fac, în acest caz?“

Sunt cuvintele unei cititoare, trimise pe adresa redacției (contact@paginadepsihologie.ro). Și, ca să încep direct cu răspunsul la prima întrebare… Da, sunt șanse mari ca situația actuală să fi contribuit la reactivarea stărilor de anxietate, dar ar putea fi și un indiciu că undeva, în subteran, anxietatea a rămas activă, diminuată în intensitate sau devenită o stare obișnuită de zi cu zi. 

Studiile scot în evidență faptul că până și un om echilibrat psihoemoțional se poate confrunta în perioadele de criză cu anxietate, atacuri de panică și (sau) depresie, atrăgând totodată atenția – pentru cei care sunt de obicei anxioși ori au trecut prin alte probleme de sănătate mintală – că starea lor s-ar putea agrava. 

Contextul de viață care a luat naștere după răspândirea coronavirusului e unul nou, periculos, necunoscut și fără precedent. Ultimul război mondial a luat sfârșit în anul 1945, iar de atunci încoace omenirea nu s-a confruntat cu vreo pandemie, un alt război mondial sau o situație care să ne pericliteze supraviețuirea în masă. Confuzia, incertitudinea, nesiguranța, amenințările, pericolul au atins brusc cote dramatice. Iar acestea sunt fix ingredientele propice unei stări perpetue de anxietate, pe fondul căreia atacurile de panică vin să marcheze acumulări subterane de forțe cu încărcătură negativă.

Anxietatea se afla în topul problemelor de sănătate mintală și emoțională încă dinainte de izbucnirea pandemiei, atacurile de panică fiind una dintre formele prin care aceasta se exprimă. Fiecare om experimentează de-a lungul vieții stări de anxietate, însă, în funcție de intensitatea și durata lor, se poate ajunge până la punerea unui diagnostic din sfera tulburărilor de anxietate și administrarea unei medicații adecvate. 

Debutul tulburării de anxietate poate avea loc chiar în perioada copilăriei. Însă indiferent de momentul apariției, netratarea ei are consecințe negative asupra stării de bine și funcționării de zi cu zi. Tot ce se întâmplă dincolo de limitele normale ale funcționării noastre biologice ne afectează, în consecință. Pentru a-și mări șansele de supraviețuire, organismul uman este programat să elibereze rapid cortizol, atunci când o persoană întâlnește o amenințare reală. Numai că schema este cu adevărat utilă doar pe termen scurt. Activarea cronică și persistentă a acestui mecanism implică un nivel constant crescut de cortizol, ceea ce duce la creșterea incidenței bolilor somatice (inclusiv boli cardiace, diabet, accidente vasculare cerebrale).

În mesajul primit de la cititoarea noastră, nu se găsesc detalii despre demersurile făcute pe perioada celor 2 ani sau dacă există un diagnostic oficial de tulburare de panică. Și m-a îngrijorat în primul rând gândul că e posibil ca ea să fi ales varianta de a aștepta să se calmeze simptomele și să treacă, mai ales că le menționează ca efecte secundare ale unui tratament medicamentos prescris pentru o altă afecțiune. Este motivul pentru care am făcut mai întâi câteva precizări succinte despre anxietate, despre nivelul epidemic al răspândirii sale la nivel global și despre cum poate deveni cronică situația, dacă rămâne netratată un timp îndelungat.

℗PUBLICITATE


„…începusem ușor, ușor să le fac față. Însă am revenit la stările de la început, făcând zilnic câteva atacuri de panică“ – sunt precizări care trag un semnal de alarmă, pentru instalarea anxietății la nivel cronic. Atacul de panică este o formă de manifestare a anxietății, iar în mijlocul unui asemenea episod predominantă este teama excesivă de a nu muri sau înnebuni. E drept că nu există un pericol real de a se întâmpla asta, dar vorbim, fără doar și poate, de o degradare serioasă a calității vieții. Nu toate persoanele care au atacuri de panică au și tulburare de panică. Diagnosticul corect poate fi pus de un psihiatru. 

În ceea ce privește recomandările solicitate, studiile arată că, pentru atacurile de panică, terapiile cognitiv-comportamentale sunt cel puțin la fel de eficiente și, uneori, chiar mai eficiente decât tratamentul medicamentos. Medicația este uneori varianta preferată datorită costurilor inițiale mai scăzute și ușurinței în intervenție (trebuie doar să înghiți niște pastile), însă rata de recădere în cazul terapiilor medicamentoase este cu mult mai mare decât pentru psihoterapiile cognitiv-comportamentale.  

În cazul dumneavoastră, ar fi potrivit să apelați la un psihiatru pentru consultație, diagnostic și medicație în vederea reducerii simptomelor. Apoi, să combinați farmacoterapia cu psihoterapia – aceasta din urmă fiind considerată o primă variantă de tratament eficient pentru atacurile de panică și tulburarea de panică. 

De asemenea, la primele semne de anxietate și panică, puteți folosi următorul exercițiu, pentru a vă reduce activarea:

  1. Opriți-vă din activitatea pe care o făceați și așezați-vă sau sprijiniți-vă de ceva. 
  2. Țineți-vă respirația și numărați până la 10.
  3. La 10, expirați și rostiți cuvântul „relaxat“.
  4. Inspirați pe durata a 3 secunde și expirați pe durata altor 3, timp de un minut.
  5. La finalul fiecărui minut, țineți-vă respirația câte 10 secunde.
  6. Continuați să respirați astfel, până când simptomele cedează.

Rezultatele tratamentului cer timp și efort, însă de cele mai multe ori simptomele se reduc semnificativ sau dispar cu totul în decurs de câteva luni. Vă doresc multă sănătate!

Anca Pavel

Anca Pavel este psiholog și psihoterapeut de familie, consilier pentru dezvoltare personală și facilitator în medii organizaționale. Poate fi găsită online pe jocul-vietii.ro.

Back To Top
×Close search
Caută