Rivalitatea dintre copii
Rivalitatea dintre frați este o dificultate relațională ce poate apărea, cu ușurință, în familiile cu mai mult de un copil. Acest tipar poate apărea de la prima veste a unui nou-venit în spațiul căminului, întrucât (oricât de mic ar fi primul venit, el are capacitatea de a realiza – cel puțin la nivel inconștient – faptul că de acum se vor „lupta“ mai mulți pentru a obține resursele limitate ale părinților). De aici, tensiunile dintre frați pot escalada foarte ușor. Desigur, între factorii relevanți în această ecuație se poate găsi tratamentul diferențiat al părinților față de copii (fie din cauza vârstei, genului acestuia, a etapei de dezvoltare în care adulții îngrijitori se află sau a contextului socio-cultural) ori comportamentele care au încurajat mult competiția între aceștia. Sau chiar prin selecția unui copil „preferat“, care poate presupune mult subiectivism.
Rolurile membrilor pot pune paie pe foc
În plus, în cadrul tuturor familiilor se cristalizează anumite roluri, pe care copiii le pot juca inconștient chiar o viață întreagă. Deși în primă fază acestea sunt deprinse, pentru că au un rol adaptativ, facilitând dinamicile din casă, ele pot deveni, în timp, disfuncționale.
Cele mai frecvente tipare în care copiii încep să se înghesuie sunt cele de copil mare sau mic, cel deștept, cel frumos, cel ascultător, cel harnic, cel dezordonat etc. Punându-le în scenă suficient de des, cei mici încep să se identifice cu anumite roluri, ce par că devin o bucățică a personalității lor. Tocmai de aceea, ieșirea din zona în care au învățat să funcționeze poate fi destul de dificilă, menținând unele conflicte dintre frați ani de-a rândul.
Similaritatea între comportamentele negative, prin interpretarea imago
O altă lupă prin care pot fi înțelese tiparele defectuoase ce pot apărea între copiii unei familii este cea a paradigmei imago. Astfel, o ipoteză explicativă a relațiilor precare ar fi cea a similarității cu unul dintre îngrijitorii voștri. Altfel spus, dacă sora sau fratele tău are anumite comportamente neplăcute, pe care și părinții le-au manifestat față de tine de-a lungul vieții, ai putea proiecta o imagine negativă asupra acesteia (acestuia). Emoțiile negative apărute în cele două situații ar putea fi foarte asemănătoare, poate chiar identice.
Un exemplu concret ar putea fi următorul: dacă mama ta a fost foarte protectoare cu tine în copilărie, iar sora ta mai mare manifestă aceleași reacții în dinamica cu tine, ai putea considera că ai o relație neplăcută cu aceasta din urmă; acest lucru se întâmplă pentru că ai trăit aceeași neplăcere – sub forma încălcării propriilor granițe – cu unul dintre îngrijitorii tăi, simțind, poate, furie în ambele situații.
Ce poți să faci ca să beneficiezi de o relație mai sănătoasă cu fratele sau sora ta
Dacă până aici accentul a căzut pe a înțelege ce s-a întâmplat în dinamica de familie încă de timpuriu, de aici încolo este esențial să înțelegi că acum te poți raporta la acest tablou din rol de adult.
℗PUBLICITATE
În acest sens, prima recomandare ar fi să-ți dai voie să-ți cunoști cu adevărat fratele sau sora. Poți începe prin a pune deoparte ochelarii prin care ai învățat să îl (o) privești, spărgând tiparele pe care le-ați supra-exersat. Cel mai mare dezavantaj, atunci când pui etichete oamenilor din jur, este acela că nu mai poți vedea detaliile care contravin acelei generalizări.
Prin urmare, vei putea să creezi o conexiune mai profundă cu sora sau fratele tău, identificând și eliminând optica rigidă prin care ai învățat să o (îl) privești. În plus, poți încerca să redefinești rolurile pe care le jucați în relația voastră, stabilind unele noi, care să vă servească reciproc nevoile din prezent.
Discutați concret și deschis despre lucrurile care te deranjează și despre propunerile pe care le ai pentru a vă îmbunătăți relația. Este foarte posibil ca fratele sau sora ta să nu-și dea seama care sunt aspectele nefavorabile, iar o comunicare directă ar putea clarifica aspectele ce au nevoie de îmbunătățiri.
Mai mult, puteți organiza împreună tot felul de activități în doi, astfel încât să favorizați momentele de conectare. Acestea pot fi selectate împreună pentru nevoile existente de ambele părți. Totul se poate transforma într-o nouă formă de interacțiune, una de care poate n-ați avut parte în copilărie.
Articol realizat cu sprijinul PsyLife.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
